3,681 matches
-
În care curajul este să păstrezi tăcere asupra lucrurilor delicate. Conachi nu-și mai ascunde impaciența: „Aleargă, suflet’, aleargă, La soțîia ta cea dragă, Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spre tăcerea, Obrajii În veștejire, MÎinile În neclintire, Pieptul Întru nemișcare, Sufletul În nesuflare, Spun că pentru despărțire Moare omul cu simțire.” N. Dimanchi, amicul lui Conachi, vede și el „semne Încumplite” În te miri ce. Trecerea unui fluture Îi vestește moartea. Pierzîndu-și amorul, nu-și află fericirea decît În chinurile morții: „Și o am o fericire A muri În chinuire.” Un autor care semnează C.G., inclus În Spitalul Amorului, devine afazic, paralizează la vederea femeii iubite: „CÎnd sînt lîngă tine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-a spânzurat de crengile copacului "sub care el însuși se așezase odinioară, într-o clipă de zbucium". Profund tulburat, fiul armurierului începe să se gândească "la trecutul lui", pe care încearcă să și-l
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
În oraș unde se-nalță Șiruri lungi de blocuri noi Rândunica cea voioasa Se intoarce înapoi. Primăvară, primăvara, Roagă tu o rândunea, Ca să vină să-și clădească Cuib lângă fereastra mea. Primăvară Mică floare, ghoicel, Esti frumos și mititel. Tu vestește în toată țara Primăvară, primăvara. Dinspre marea cea albastră Rândunica ne-a sosit Ea aduce primăvară Să-i uram: „Bine-ai venit!” Primăvară Zice primăvară: Vrei un mănunchi de ghiocei? Hai cu mine și-o să-ți iei!” Și m-am
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
gândaci mărunți și roșii, Care-și poartă fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroșii! Iar pe-un fir de păpădie Ce se-nalță drept din iarbă, Suie-un cărăbuș cu barbă, În hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi, albinele, Și-au pornit colinda... Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Joacă pe câmpie... Joacă
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
încă “fataliste”, prin caracterul lor neașteptat, imprevizibil. în asemenea condiții, trebuie să apelăm mai mult, continuu și cu mare atenție la “seismografele biologice”, adică la animale, păsări și alte viețuitoare, al căror comportament neobișnuit în anumite zile și ore ne vestește producerea unui puternic cutremur de pământ. Și, nu întâmplător, evoluția acestor viețuitoare pe pământ de-a lungul milioanelor de ani a fost însoțită de numeroase catastrofe, dezvoltându-le o anumită sensibilitate și reacție la cataclisme, care le permite să simtă
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
eul” acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța. În La frasinii de la răscruce Își marchează În repetate rânduri prezența. (Ă). Tot astfel, În Poveste de dragoste la mutarea În locuință nouăă În Despre pace, poetul vestește emfatic: « Scriu un cântec despre pace-acum». (Ă). Cântecul ia apa râului, el Îl cântă și nu uită să precizeze: «Eu am crescut pe malurile acestea Înalte». (Ă). Tot astfel, În Cuvântarea poetului la mare, În Cântec de Mai pe malul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu poezia pe care o apreciază poporul nostru, cu adevărata poezie. (Ă). Din nefericire, niciuna dintre nenumăratele semnificații sociale, omenești ale acestui anotimp, cântat atâta de poeți, nu a reținut atenția lui Alexandru Căprariu. Nu l-au preocupat nici măcar priveliștile vestite În frumusețe ale Patriei noastre; (Ă). Pe Căprariu nu-l preocupă nimic din toate acestea. Consemnându-și În treacăt impresiile și opiniile sale despre o natură extrem de abstractă, de „stilizată”, considerată „În sine”, poetul se dovedește a fi preocupat Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cu ani În urmă, În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și, Încurcându-te printre citate anoste (Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă). În articolul intitulat Când poetul se depărtează de viață, Scânteia arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amiază rezervorul de apă din curtea primăriei era plin pe jumătate, iar la ora 13,30 P.M., când au venit pompele ca să stropească străzile, rezervorul era gol; cauza: s-a dat drumul apei la hala de victualii fără a ne vesti. Recomand să nu se mai repete, pentru că la caz de incendiu rămânem fără apă”. Alegerile comunale din septembrie 1907 - câștigate de către reprezentanții locali ai P.N.L. - au adus în fruntea administrației băcăuane pe Leon Sakellary, aflat la al cincilea mandat de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de Tashtego, îngropat de viu, se ducea la fund! Dar abia se spulberase ceața aceea orbitoare, cînd un trup gol, țînînd în mînă o sabie de abordare, fu văzut planînd o clipă deasupra parapetului. în clipa următoare, un plescăit puternic vesti că bravul meu Queequeg se aruncase în mare, pentru a veni în ajutorul înecatului. Marinarii se repeziră buluc la parapet și ochii tuturor se ațintiră asupra apei, urmărindu-i fiece încrețitură, în vreme ce clipele se scurgeau, fără ca înecatul și salvatorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii o leagă de un fel de geamanduri prinse în parîme extrem de lungi, ca s-o poată găsi cînd se va ridica din nou la suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne vesti că Jungfrau își lăsa din nou la apă ambarcațiunile, deși singurul jet vizibil era cel al unei „balene înaripate“, o specie de cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care înoată. Totuși, jetul acestor balene este atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tragi în piept, ci mai ești și nevoit să și trăiești în atmosfera lui cîtva timp. Fumul acesta are un iz cumplit, indescriptibil, cam ca acela care plutește în preajma rugurilor funerare indiene. Duhnește ca aripa stîngă a îngerului trimis să vestească ziua Judecății de Apoi; e încă un argument în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste oceanul alb se lăsase o beznă adîncă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și civilizație. Niceta dezgheța cu focul ceresc al credinței creștine inimile înghțate ale locuitorilor din ținuturile ripheice unde „Boreas leagă fluviile cu gheața”. Bessii cei duri, mai duri chiar decât gheața, războinici temerari, învățau să prețuiască munca și pacea. Păgânii vestiți prin omucideri și tâlhării care locuiau prin munți, deveniți monahi în urma predicii lui Niceta, trăiau acum ca fii ai păcii. Datorită misionarismului său, Sfântul Niceta a devenit învățător iscusit al celor neștiutori. Sfântul Paulin indică și regiunile și populațiile al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
venerat până la Revoluția franceză când mormântul său a fost distrus. Ca urmare a cercetărilor întreprinse de H. I. Marrou, mănăstirile înființate de Cassian se pare că sunt mănăstirile moderne Saint Victor și Saint Savior. Călugării viețuitori ai acestor mănăstiri erau vestiți pentru castitatea și viața sfântă pe care o duceau. Mănăstirea pentru călugărițe a înființat-o pentru sora sa după cum el însuși mărturisește în Așezăminte mănăstirești XI, 18. Așezămintele mănăstirești au fost scrise în primul rând pentru acești călugări și călugărițe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Cassian că nu va putea fi la înălțimea lui Castor, de a scrie o lucrare așa de importantă și de sfântă, pentru că problemele monahale nu sunt lucruri de exprimat în cuvinte, ci de trăire. b) Cassian observă că personalități vestite prin viața și erudiția lor au scris deja în acest domeniu și cuvântul său, prin comparație, nu va fi decât o mică picătură. c) De asemeni, el precizează că nu se va ocupa de aspectele miraculoase din viața monahilor, ci
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dispute teologice și în contactele bisericești ale epocii schismei acachiene, completat de preferința pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți, respectiv a călugărilor „sciți” cărora li se adăugase și Dionisie Smeritul, au pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest lucru dovedindu-se prin remarcabilul portret moral pe care îl face teologul vest-pontic Papei Gelasius, la moartea sa, deși nu îl cunoscuse personal. Eruditul teolog daco-roman a răspuns invitației adresate de papă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
întorc"; iar piesa se încheie cu replica lui Richmond (Henry VII): "E stinsă vrajba, crește al păcii crin / Dă-i, Doamne, viață lungă, spuneAmin". Așadar, spectacolul începe și se sfârșește sub semnul instaurării unei nou puteri care, în ambele cazuri, vestește încetarea ostilităților, cheamă la pace și promite un viitor noi, mai luminos. În realitate însă, ciclul violenței și al morții nu face decât să reînceapă, de vreme ce istoria nu-și poate urma cursul fără victime. Richmond, ca și Richard, doar va
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui viață în conexiune cu fratele decedat, ducând povara convingerii că este amputat, că nu poate niciodată, în această lume, să-și dobândească unitatea ființei. 2.3.3. Avortul, o traumă evitabilă „Orice copil care se naște sub soare, ne vestește că Dumnezeu nu și-a pierdut încrederea în om.” Anonim Având în vedere incidența îngrijorătoare a avortului în societatea actuală, unde există o adevărată cultură a practicării lui la cerere, vom consacra paginile următoare acestui subiect fierbinte. ținând cont că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de viață umană căreia îi aparținea alături de practici?; (2) care este forma filosofică a acestei dominații și cum se poate exprima ea nu doar filosofic, ci și prin raportare la înseși unitățile de viață umană?; (3) prin ce semne se vestește toposul de dincolo de orizontul gândirii "autonome" (formale și justificatoare a propriei autonomii) și în ce modalități poate fi el sesizat, descris, poate chiar reinstituit? Ar putea fi el readus în zona de interes a unităților de viață omenească, neruinând gândirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-un proiect non-judicativ, care are și sensul negării modalităților analitice și dialectice de reconstrucție filosofică și a valabilității operațiilor de constituire judicativă a "lucrurilor înseși". 3. Observație privind o parte a "tradiției eficace" a problemei acestei lucrări Ceea ce se vestește aici, pentru a căpăta un chip acceptabil chiar de pe poziția convențiilor judicative, este condiționat, cumva, de anumite fapte care, deși sunt "particulare", având o legătură mai degrabă indirectă cu filosoficul în el însuși, trebuie scoase la iveală de la bun început
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rosturile analiticii și dialecticii, în măsura în care acestea au de-a face și cu obiectul "cunoștințelor" dobândite prin construcția de raționamente, trebuie să ne îngăduim să scrutăm și ceea ce se află dincolo de aceste limite formal-judicative. În felul acesta, încurajați de ceea ce se vestește deja dincolo de orizontul străbătut până acum, ne-am putea afla în deschiderea unui nou orizont semnalat, timid, și mai devreme pe care l-am putea numi "trans-logic", ținând seama de tot ceea ce am descoperit până aici în privința logicului, a logos
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în chiar unitatea judecății, alături de pozițiile logice, este aspectul alethic al acesteia, anume unitatea dată de verb și timp, unitate integrată înseși unității judecății, dar care, totodată, o păstrează pe acesta deschisă către "lucruri". Dar logos-ul ca preexistență este vestit și păstrat în "ascundere" în chiar orizontul judecății doar de timp; acesta din urmă, unit fiind cu verbul, îi dă acestuia ceea ce potențialul său reclamă: un sens ontologic ("existențial"), lărgind astfel "valoarea instrumentală" a lui "este", care, acum, nu mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificația judicativă, mai mare sau mai mică, a celor două rânduri de fapte, toate instituite în poziția de elemente (și sensuri) ale dictaturii judicativului. Există, de asemenea, în orizontul dictaturii judicativului, încă o încrengătură de fapte, care abia s-a vestit prin cele câteva observații despre rolul constitutiv al timpului pentru fenomenul judicativ. Manifestările temporale ale verbului nu sunt posibile decât printr-o susținere "naturală", în afara celei formale, judicative, pe baza unor "facultăți" pe care le deține ființarea conștientă, însăși conștiința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului. A doua timporizare a subiectului și predicatului, al cărei sens a fost doar descoperit aici, face loc, în orizontul reducției, "termenului" care a însoțit de cele mai multe ori, în istoria filosofiei, timpul: este vorba despre spațiu. Desigur, el a fost vestit de la bun început prin sensul de "poziție" pe care l-au căpătat anumite elemente ale judecății; dar abia acum el capătă rost "acreditat" prin convenții judicative (pe care reducția le reconstruiește, supunându-i-se ea însăși; adică abia acum el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]