4,713 matches
-
fii la casa ta. E un lucru fin și-o să stea cu cinste printre cărțile tale. Ia citește pe hîrtia de lîngă ea și spune-mi cît face... Șase sute cincizeci, mamă, zic eu, uitîndu-mă la prețul afișat lîngă vază în vitrină, și-am spus-o cu un ton de lehamite, că doar i-o trece mamei cheful să-mi cumpere un lucru a cărui necesitate n-o simțeam, și-apoi nici nu voiam să cheltuiască banii, mai ales că eram și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
între ele în fața biroului, o masă lungă cu cîte șapte scaune de o parte și de alta, un dulap de metal, o bibliotecă plină cu cărți politice și teancuri de ziare, iar în spatele biroului, lîngă fereastră, este o foarte frumoasă vitrină din metal nichelat și sticlă, în care stau diferite trofee obținute de echipele sportive sau artistice din combinatul nostru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină președinta, întinzîndu-mi mîna cînd ajung în fața biroului. Strîng mîna întinsă, apoi mă așez într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Că-n fond, copiii pot să se joace și acasă, lîngă calorifer, sub masă, pe șifonier ori afară, printre roțile mașinilor, sau pe trotuar, printre pietoni. Cobor la complexul alimentar din centru și pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
afară, printre roțile mașinilor, sau pe trotuar, printre pietoni. Cobor la complexul alimentar din centru și pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
i s-a făcut rău, mi-a spus că "ce nu distruge potopul, macină picătura"; nu cred că acum mai pune gura pe alcool. Trec pe lîngă librărie și, din obișnuință, încetinesc pasul, să mă pot uita la cărțile din vitrină. Jumătate din vitrină e goală. A rămas doar un afiș mare, care anunță pentru seara aceasta lansarea, în prezența autorului, a unei noi cărți o sărbătoare la care n-am participat... Nici la premiera de alaltăieri, de la teatrul din localitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcut rău, mi-a spus că "ce nu distruge potopul, macină picătura"; nu cred că acum mai pune gura pe alcool. Trec pe lîngă librărie și, din obișnuință, încetinesc pasul, să mă pot uita la cărțile din vitrină. Jumătate din vitrină e goală. A rămas doar un afiș mare, care anunță pentru seara aceasta lansarea, în prezența autorului, a unei noi cărți o sărbătoare la care n-am participat... Nici la premiera de alaltăieri, de la teatrul din localitate, nu am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
5 octombrie 1947 Astăzi de dimineață, o dimineață de adaptare destul de curioasă, cu cei doi copii, mai ales băiatul, greu de orânduit la baie, în camere, cu îmbrăcatul, întrebatul, orânduitul hai nelor, cărților. Eri am trecut vesela lui Cinci în vitrină, iar icoanele le-am pus deasupra și dedesubtul Madonei Albastre, tutelara casei și odăei tale. De dimineață, ei au eșit în oraș, eu m’am dus la Crematoriu, unde am plâns îndelung. Am găsit, din greșeală, urna Antoinettei în locul tatei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe 6 le-am avut. Așa dar, odiseea acestui pachet a avut un sfârșit fericit, de vreme ce bucuria și un anumit aer sărbătoresc domnesc în casă. Pe divanul tău, pe hârtia fină cu care era acoperit, am orânduit ca într-o vitrină toate obiectele de la Paris, de care sunt grozav de mândră. A fost o zi frumoasă, draga mea. [...] M. 29/1950 I Duminică, 5 februarie [1950] Tocmai ți-am scris o c[arte] p[oștală]. Îmi încep acum corespondența, adevărata corespondență
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de mândrie, îi arăt compartimentele art deco din interior, toate numai oglinzi. Aici pui paharele... și aici încap la fix două shakere de cocktail... Îmi mai trec o dată mâna peste el, admirativ. În clipa în care l-am zărit în vitrina de la Arthur’s Antiques, am știut că trebuie neapărat să-l am. Da, știu că eu și Luke avem o mică înțelegere să nu mai cumpărăm altă mobilă pentru apartament - dar asta e altceva, evident. Un dulăpior de cocktail autentic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dulăpior de cocktail! — Dispari! zbier. Luați câinele ăsta de-aici! Hai, Flo, zice femeia și-mi aruncă o privire otrăvită, în timp ce trage câinele după ea. Of, n-am nici o șansă. Uite cât am înaintat abia. N-am trecut nici măcar de vitrina magazinului Arthur’s Antiques, și deja am obosit. — Deci, aud o voce neutră în spatele meu. Poate că, până la urmă, v-ați hotărât totuși să vă fie livrat acasă? Mă întorc pe călcâie și dau cu ochii de Arthur Graham, proprietarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ei. Fac o față lungă. Chestia e că a avut loc un incident total nefericit și... Tot ce pot spune e slavă Cerului. Slavă Cerului pentru Suze și ceașca ei de cafea, atât de bine țintită. În timp ce ne apropiem de vitrina de la Dream Dress, de pe Madison Avenue, îmi dau brusc seama ce a putut să-mi ceară mami. Cum o fi putut să-și dorească să port monstruozitatea aia plină de volane și volănașe, când pot să mă îmbrac cu una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cunosc este Suze, iar ei n-au avut nici o listă. Mă uit la întâmplare prin magazin, întrebându-mă de unde să încep. Locul e frumos luminat, și ici și colo sunt mese colorate aranjate ca pentru nuntă, și sunt tone de vitrine pline cu pahare strălucitoare, cuțite și cratițe din inox. În timp ce mă îndrept spre o piramidă de cratițe lucitoare, observ o fată cu coadă de cal fluturândă, care, în timp ce se plimbă, își tot notează câte ceva pe un formular. Mă dau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
două mânere mari. La naiba. Ce-o mai fi și chestia asta? — Ăă... cred că... e o... formă pentru... o tigaie pentru... omletă. — Aha. Se uită la ea confuză și eu mă retrag cât pot de rapid. Trec de o vitrină cu castronașe de ceramică pentru cereale și mă trezesc la un birou cu computer, pe care scrie Înregistrare. Poate de aici se iau formularele. — Bine ați venit la Crate and Barrel, spune un mesaj voios de pe ecran. Vă rugăm să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cer tot magazinul! Evident, teoretic vorbind. Dar n-am de gând să mă las purtată de val. O să încep cu lucrurile de necesitate imediată, așa cum mi-a sugerat și Bud. Mă îndrept, cu un sentiment plăcut de om matur, spre vitrinele cu articole de bucătărie și încep să mă uit cu atenție pe rafturi. Ooo. Clești pentru homar! Ia să-i cer! Și mânerele astea super simpatice pentru porumb fiert Și margaretele astea de plastic, atât de drăgălașe. Nu știu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chiar și așa, îmi lasă gura apă când ajung la firma de torturi. Locul e spațios și luminos, cu ferestre largi și în aer plutește cel mai suav, mai dulce și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Tiffany, zic cu plânsul în gât, și închid ușa în urma mea. La cinci secunde după ce am trecut pragul de la Tiffany, sunt deja mult mai calmă. Inima începe să-mi bată iar normal. Gândurile încetează să gonească nebunește. Simpla vedere a vitrinelor cu bijuterii scânteietoare mă calmează pe loc. Avea dreptate Audrey Hepburn: cât ești la Tifanny, nu ți se poate întâmpla nimic rău. Străbat tot parterul, făcându-mi loc printre turiști și aruncând ochiade la coliere cu diamante. O fată cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
afară din lift, mă simt chiar mai liniștită. Aici e o altă lume. E o cu totul și cu totul altă lume decât cea de la parterul ticsit de turiști. E un paradis. Etajul e extrem de spațios și de liniștit, cu vitrine cu oglinzi în partea de sus, pline cu argintărie, porțelanuri și sticlărie fină. E o lume a luxului pașnic. O lume a oamenilor cultivați și strălucitori, care nu au nici cea mai mică grijă pe pământ. O fată imaculată îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se umplu ochii de lacrimi de recunoștință. Există cineva care nu mă consideră o ratată monumentală. Cineva care nu e de părere că am stricat totul. Există cel puțin un domeniu în care am un succes fenomenal. Mă apropii de vitrina cu antichități și mă uit la o tavă de argint. Sunt copleșită de emoție. N-am de gând s-o dezamăgesc pe Eileen. Am să trec pe listă cele mai deosebite articole de veselă pe care am să le găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ajunge că mi-am compromis propria nuntă. Acum i-am distrus-o și pe a Aliciei. Câte alte vieți am mai distrus, oare? Cât dezastru am mai provocat, fără măcar să am habar? Încerc să-mi concentrez din nou atenția la vitrina cu antichități, dar sunt extem de supărată și de nervoasă. OK, haide, revino-ți! Hai să aleg câteva lucruri de pe aici. Asta ar putea să mă înveselească. O strecurătoare de ceai, din secolul al XIX-lea. Și o zaharniță cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zaharniță cu sidef incastrat. Lucrurile astea prind bine oricând. Și uite la ceainicul ăla de argint. Costă numai 5 000 de dolari. Îl trec pe listă, apoi mă uit să văd dacă nu găsesc și o cană pentru smântână. De vitrină s-a apropiat un cuplu în blugi și tricou și remarc brusc faptul că și ei se uită la același ceainic. — Ia uite, zice fata. Un ceainic de cinci mii de dolari. De ce și-ar dori cineva așa ceva? — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe un ceainic? — Ei, când o să am cinci mii de dolari, o să te-anunț, spune băiatul. Încep să râdă și se îndepărtează, ținându-se de mână și fericiți pentru simplu fapt că sunt împreună. Și, deodată, cum stau așa în fața vitrinei, mă simt ridicol. Ca un copil care se joacă cu hainele adulților. Chiar așa, ce nevoie am de un ceainic de 5 000 de dolari? N-am nevoie decât de Luke. Revelația acestui fapt mă lovește ca un val uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prin ce coșmar trec. Luke are o criză de personalitate... tipa care organizează nunta m-a amenințat că mă dă în judecată... Sunt complet singură și părăsită... Spre groaza mea, ochii mi se umplu de lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea nimeni. — M-am trezit cu două nunți și nu o să am parte de nici una! Orice aș alege, o groază de oameni o să fie foarte supărați pe mine. Orice aș alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
va spune nimic lui Robyn; că nu va fi chiar atât de răzbunătoare. Și, în același timp, știind precis că e. N-o zăresc nicăieri. În cele din urmă, mă strecor dincolo de un grup de turiști făcuți ciorchine în jurul unei vitrine cu ceasuri și ajung la ușa turnantă. Ies și rămân în mijlocul străzii, privind de la stânga la dreapta. Nu văd aproape nimic. E o zi orbitoare, și apusul de soare licărește în ferestre. Totul s-a transformat în siluete și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e complet. În timp ce mașina străbate Fifth Avenue, mă uit pe geam și observ, pentru prima oară după foarte mult timp, lumea de afară. Pentru prima oară, observ că a venit vara. Că e o superbă zi cu soare. Că în vitrina de la Saks a fost expusă noua colecție de costume de baie. Mici lucruri pe care n-am mai fost în stare să le văd, ca să nu mai spun să le apreciez la justa lor valoare, din cauza miilor de gânduri negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe străini pe propriul lor teren”, cum se exprimă Petre Pandrea În memoriile sale <endnote id="(771, p. 115)"/>. Apogeul boicotării magazinelor evreiești - Înainte de confiscarea lor și exproprierea propriu-zisă - a fost atins În timpul regimului național-legionar (septembrie 1940 - ianuarie 1941). Pe vitrinele magazinelor evreiești din multe orașe ale României au fost lipite afișe mari conținând texte de tipul : „Cine cumpără de la jidani este trădător, va fi fotografiat și publicat. Intrarea oprită la jidani”. Semnat : „Gărzile de fier legionare” <endnote id="(554, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]