8,307 matches
-
rufele Întinse chemau o albeață distinctă și, Între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare În scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan În cele două registre amintite: unul al luminozității muzicale și transparenței (dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al Închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în simplu pretext pentru investigarea celeilalte realități, proiectate pe retina ochiului vizionar; se prefigurează o lume magică, miraculoasă, de cuvinte (o hiperrealitate), la care cititorul participă de fiecare dată, pradă aceluiași tip de fascinație pe care îl încearcă un mic vizitator în fața minunățiilor Disney-Land-ului. La fel stau lucrurile într-un poem care se intitulează - nu tocmai întâmplător - Ciocnirea. Și aici, ceea ce ne atrage de la bun început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului, lungimea multora dintre versuri amintind, pe de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și cele care se Înfăptuiesc pe piață. El devine astfel interesat de eficiența sistemului economic global și nu doar de tranzacțiile singulare. Apelând la o comparație inedită menită să reliefeze ubicuitatea organizațiilor, H. Simon (1991) Încearcă să-și Închipuie un vizitator de pe o altă planetă care, apropiindu-se de Pământ, privește printr-un telescop ce relevă structurile sociale. Ce vede acesta În sistemul economic? Firmele Îi apar ca arii, să spunem, de culoare verde Închis, având contururi interioare slabe ce marchează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
apar ca arii, să spunem, de culoare verde Închis, având contururi interioare slabe ce marchează diviziile și departamentele. Relațiile de piață apar, să admitem, ca linii roșii ce conectează firmele formând astfel rețele. În interiorul firmelor (și probabil și Între firme) vizitatorul vede linii albastre palide ce marchează relațiile de autoritate. De asemenea, vizitatorul poate vedea cum masele verzi se divid atunci când diviziile unei firme devin independente sau cum altele se agregă formând contururi mai accentuate. Vizitatorul trimite un mesaj acasă În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
slabe ce marchează diviziile și departamentele. Relațiile de piață apar, să admitem, ca linii roșii ce conectează firmele formând astfel rețele. În interiorul firmelor (și probabil și Între firme) vizitatorul vede linii albastre palide ce marchează relațiile de autoritate. De asemenea, vizitatorul poate vedea cum masele verzi se divid atunci când diviziile unei firme devin independente sau cum altele se agregă formând contururi mai accentuate. Vizitatorul trimite un mesaj acasă În care spune că de fapt vede mari arii verzi interconectate de linii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și probabil și Între firme) vizitatorul vede linii albastre palide ce marchează relațiile de autoritate. De asemenea, vizitatorul poate vedea cum masele verzi se divid atunci când diviziile unei firme devin independente sau cum altele se agregă formând contururi mai accentuate. Vizitatorul trimite un mesaj acasă În care spune că de fapt vede mari arii verzi interconectate de linii roșii și nu o rețea densă de linii roșii ce leagă puncte verzi. El poate fi nedumerit de faptul că ceea ce vede se
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de stabilitate și constanță; ele nu dispar și apar continuu, ci mai degrabă se permanentizează producând o structură stabilă. În plus, ele sunt adeseori dublate de linii albastre sugerând relațiile de autoritate Între firme. Această structură ce se conturează coloristic vizitatorului nostru este ceea ce Coase (1992) denumea structura instituțională de producție. Explicația pe care Coase o dă configurației structurale existente la un moment dat amestecă variabile economice, dar și instituționale (sistemul legal joacă un rol important În stabilirea configurației fiind cel
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diferite de Învățare. Seed (2003) identifică trăsături care arată că o școală ce dezvoltă un etos incluziv se află pe drumul cel bun: Etosul școlii reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate. Elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați. Se observă cu claritate că elevii sunt bine tratați de către cadrele didactice ca individualități. Există relații bune Între profesori și elevi și Între elevi. În orice aspect al vieții școlare se așteaptă atingerea unor standarde Înalte
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
și a rezultatelor școlare, precum și dezvoltarea potențialului tuturor elevilor. Într-o școală incluzivă etosul (atmosfera) este Întotdeauna primitor. Vorbim de un astfel de etos atunci când: reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate; elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați; elevii sunt văzuți și tratați de către cadrele didactice ca individualități, fapt ce poate să fie ușor observat; elevii sunt mândri de școala lor; Între profesori și elevi, dar și Între elevi există relații bune; se urmărește
“ŞCOALA PENTRU TOȚI” - EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN ABORDAREA EDUCAȚIEI INCLUZIVE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena HÂRCĂ, Gabriela CONDREA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2130]
-
un climat de teroare și severitate care închiseseră gura multor corupți și băgase frica în traficanții care până atunci mișunau în temniță și în jurul zidurilor ei, acum păzite de gărzi înarmate zi și noapte. Adio frumoaselor timpuri de libertate, când vizitatori de toată mâna puteau să intre liberi și să iasă, întâlnindu-se cu oricine aveau chef sau pentru a recurge la priceperea deosebită și magia călugărului calabrez. Șase ani mai târziu, când deja dosarul de eliberare era semnat, cineva din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cum se numea nobilul călăreț din fort, Petrache nu aflase și nimeni nu putuse să-i spună. Cei ce transformaseră fortul în muzeu îl găsiseră acolo și hotărâseră că e bine să-l lase așa, pentru a-și întâmpina semeț vizitatorii. Doar că vizitatorii nu se prea înghesuiau să urce pe cărarea pieptișă, până sus, la fort, iar călărețul rămăsese în singurătatea lui, opintindu-se să-și strunească în zăbală armăsarul și arătând cu sabia strâns ținută în pumn într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nobilul călăreț din fort, Petrache nu aflase și nimeni nu putuse să-i spună. Cei ce transformaseră fortul în muzeu îl găsiseră acolo și hotărâseră că e bine să-l lase așa, pentru a-și întâmpina semeț vizitatorii. Doar că vizitatorii nu se prea înghesuiau să urce pe cărarea pieptișă, până sus, la fort, iar călărețul rămăsese în singurătatea lui, opintindu-se să-și strunească în zăbală armăsarul și arătând cu sabia strâns ținută în pumn într-o direcție care nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
taburetul și-i citea, cu glas tare, pentru ca, astfel, cavalerul să nu se simtă singur. Nici nu-i auzi pe ceilalți când sosiră. Se deschiseră și ușile mici, înăuntru se aprinseră lumini pâlpâitoare, ca de torțe. Apărură chiar și câțiva vizitatori, care trecură pe lângă statuie, fără a se opri, ca și când n-ar fi fost, și zăboviră prin încăperi. Când totul se liniști, luminile se stinseră moale ca niște lămpi acoperite cu mâna și ușile se închiseră. Petrache își socoti munca încheiată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și, de asemenea, funcțio narii muzeului, lumea tăcută dintre ziduri era altfel decât în zori. Dimineața se simțea o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și, de asemenea, funcțio narii muzeului, lumea tăcută dintre ziduri era altfel decât în zori. Dimineața se simțea o liniște gata să-ți umple sufletul de prospețime. Seara liniștea se preschimba în tăcere, avea o anumită oboseală și, în timp ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțeleagă, încuviință și se întoarse la treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri gălăgioase, chiar și câțiva străini care se înclinau întruna râzând și fotografiind fără încetare. Petrache privi absent vânzoleala. După ce plecă și ultimul vizitator, iar funcționarii încuiară încăperile cu armuri și tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla în acea singurătate ciudată care putea fi a lui, a cavalerului de bronz sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un târziu, în fața porților. Erau întredeschise, așa cum le lăsase de cu seară. Ezită, privi îndărăt, ca pentru a căpăta curaj. Cărarea era pustie și așa avea să rămână ziua întreagă, pentru că era sâmbătă și castelul avea să fie închis pentru vizitatori. Abia duminică, în prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, avea să se redeschidă. Petrache atinse aripile porților, ele se desfăcură larg, la simpla atingere. Ar fi trebuit să fie nedumerit, dimpotrivă, sufletul i se umplu de o mare împăcare. Intră cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu balconul de pe toată întinderea peretelui dinspre răsărit, îți oferea, cu generozitate, prilejul de a-ți pune capăt zilelor. Altminteri, un pat îngust, o masă cu două scaune, al doilea așezat între dulap și perete, sugerând că odaia nu primea vizitatori. Fără televizor, fără frigider, doar un aparat pentru CD-uri. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki, citi Cosmina. Îl știi ? — E teribil, răpunse Pantelimon. Moartea urcă pe scări și-ți bate la ușă... Nu mai inventa, acum, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tată. Ceea ce pare plauzibil, dacă mă gândesc că s-a născut cândva. În orice caz, n-a întrebat nimeni de el. — Ba zice că l-a căutat, dar i s-a spus că e la reanimare. Tu nu dai niciunui vizitator voie să intre aici. — Și bine fac. Aici e zona de frontieră, au voie numai grănicerii. Pacienții de la reanimare sunt, mai toți, în stare de inconștiență, nu e bine să-i vezi așa, nici vii, nici morți. Când se lămurește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o anume interogație din ochi, motivarea vizitei matinale. Bogdan întîrzia s-o dea și, cu tot aerul lui preocupat, de altfel permanent, se părea că prezența lui este numai convențională (arhitectul era totuși convins că nu). După oarecare muțenie reciprocă, vizitatorul informă pe Ioanide că starea lui Ermil Conțescu era mult mai bună. Nu numai că nu murise, dar nu suferise nici un accident - paralizie, afazie; medicii se îndoiau chiar că fusese o veritabilă congestie, poate numai un fenomen benign de anemie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide cu totul în afara intereselor sale, și când îl căutase acasă făcuse asta din simplu tic. Expresia "cumnate", al cărei umor nu-l pricepu, îl alarmă. Se decise să strângă raporturile cu Ioanide, la nevoie să-l solicite ca arhitect. Vizitatorii străini, spre a nu obosi bolnavul, plecară. Gonzalv tot nu se hotărâse să se ducă și se apropiase chiar cu scaunul de Conțescu. Ioanide înțelese îndată că doi adversari ședeau față-n față, unul pe divan și altul pe scaun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de-a lungul mormintelor. Ioanide pusese și el să se cumpere provizii pentru prânz, și la propunerea lui Hagienuș intrară într-un cavou deschis, care avea o masă de tablă pentru pus flori și candelă și două bănci pentru eventualii vizitatori. Începură să mănânce, iar Hagienuș, turnîndu-le din vinul lui, făcu prezentările răposaților din cavou, pe care de asemeni îi cunoscuse. Erau acolo soț, nevastă, copii, nepoți de copii ai unei familii Cîrlănopol și un Făurescu, despre care Hagienuș informă că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
perfect calmă și de tact, mai ales nepricepând deloc ce vrea să spună Gonzalv cu readucerea lui Ioanide (nu dădea nici o atenție escapadelor arhitectului, tolerîndu-le ca un drept intim al lui, sigură de afecțiunea transcendentală a soțului ei), crezu că vizitatorul e un nebun. - Domnule, îl întrebă ea matern, unde zici dumneata căse află soțul meu? - Este cu o femeie; vă pot spune strada... Într-o casă nouă, se zăpăci cu totul Gonzalv. G. Călinescu Madam Ioanide râse ponderat, ca o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai înainte același lucru. Ea arătase, la îndemnul lui Bogdan, apartamentul de la parter reprezentantului oficiului de librărie și lui Tudorel. I se prezentară câteva fotografii, între care aceea a lui Doru, pe care la început îl identifică drept al doilea vizitator. Chestionată dacă e absolut sigură, se retractă, declarând că nu-și aduce bine aminte. Se părea deci că doamna Bogdan ține să nu implice pe nimeni în omorârea soțului ei. Nu se auzi în public de nici o arestare de persoane
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bogdan!) fugi imediat în pod. Poarta era închisă, dulăul lătra formidabil, o servitoare deschizând dinăuntru o fereastră întrebă cine este. Abia după ce, descoperind pe Suflețel în gura podului, primi instrucțiuni, veni la poartă cu cheia, unde mai verifică o dată identitatea vizitatorului. Poarta fu reînchisă imediat tot cu cheia. Suflețel coborî în fine din ascunzătoare și sosi tiptil până la ușa biroului său, încercînd să ghicească din respirația musafirului dacă este într-adevăr Gaittany. - Ce vreți? conchise directorul Casei de Artă, posesorulstiletului cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]