4,110 matches
-
muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect copleșitor, tiranic. De mai bine de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai Întâi, evident, poezia, fondul ei de idei și imagini, și perfecțiunea formală, sensibil deasupra nivelului literaturii române din epocă. Apoi, tragismul unei vieți chinuite, de „geniu neînțeles“, lovit de nebunie la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să intri În conștiința lumii sau, dacă cuvântul e prea mare, cel puțin a unei categorii semnificative de intelectuali). Cazul Eminescu este elocvent. Se pare că poetul național nu se poate dezlipi de limba română. Traducerile nu dau nimic convingător, vraja muzicii eminesciene se pierde și rămâne profilul oarecum banal al unui poet romantic, care nu e de natură să entuziasmeze, și cu atât mai mult acum, la un secol și jumătate după era romantismului. Românii totuși nu dezarmează; eforturile de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au trecut într-o zi pe acolo. De ce ne ducem oare să vizităm casele memoriale ale scriitorilor pe care-i venerăm, dacă nu pentru a regăsi o complicitate căreia relectura cărților lor nu-i mai este suficientă, din cauză că forța de vrajă a cuvintelor se atenuează odată cu trecerea timpului, sau poate pentru că noi citim tot mai puțin? Și atunci mergem să ne plimbăm în câte o grădină de zarzavat, ne aplecăm pe fereastra camerelor lor de culcare pentru a fixa, cu un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca oricare alta, fără rădăcini islamice nu înseamnă cumva a intra în competiție cu o mașină fără motor? Acele politice se rotesc în sens invers față de arătătoarele ceasului nostru filosofic. Ele urcă de la dezamăgirea menționată spre o reîncărcare accelerată cu vrajă a lumii. Steaua lui David pavoazând toate balcoanele din Ierusalimul de Vest și din împrejurimi, pentru sărbătorirea celei de-a patruzecea aniversări a reunificării Orașului Sfânt, ar trebui să dea de gândit sociologilor noștri. "Ierusalim, capitala eternă și indivizibilă a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
când cornul de berbece va răsuna..." De șapte ori în jurul cetății, iar în a șaptea zi, când se crăpă de ziuă, zidurile se prăbușiră și poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pășunat - un șes cu iarbă multă pe marginea unei ape curgătoare, dar, pe de altă parte, semnifică trecerea dincolo de granița lumii marcată precis de o apă. Același spațiu caracterizat de vegetal și acvatic îl întâlnim într-un descântec care desface vrăjile de urât: „Plecai în luncî/ Spri Sfânta Duminicî,/ Plecai pi drumu mari/ Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî” (Botești - Suceava). Recunoaștem în acest fragment concentrate toate mărcile deja familiare din celelalte specii folclorice: câmpia, ajutorul divinității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fetele nubile urmează o evoluție paralelă cu cea a lunii și, atunci cînd astrul este în creștere, fac descântece de dragoste pentru a se completa și ele cu cel ales. „Prin Bucovina, luna nouă, ca și stelele, este trimisă în vrăji, ca să aducă ursita celui ce nu mai poate aștepta: «Lună, lună,/ Vârgolună,/ Tu ești mândră și frumoasă,/ Tu ești a nopții crăiasă,/ Tu cai ai,/ Dar frâu n-ai;/ Na-ți brâul meu/ Și fă frâu calului tău»”. Invocarea lunii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici de acvaticul specific feminin; palatele ei de aur se află într-un loc decupat din profan: „În mijlocu pădurii era un eleșteu șî eleșteu ăsta era fermecat”. Inițierea este deschisă de apariția înaripatei ce exercită o atracție ca de vrajă: „La un moment dat, o păsărică foarte frumoasă - nu văzusă-n viața lui așa ceva, frumoasă de pasăre - el cu mâna s-o prindă, ea zbura. după ea, a-nceput să-l tragă în capcană” (Chilii - Olt). Hierofania induce ieșirea din spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mânî. Penili erau auriti” (Izvoare - Soroca). Natura divină a păsării atrase de arborele rodirii este marcată prin același simbol metalifer, ce acționează în lumea basmului ca indicator pentru traseul inițiatic. Alte ipostaze zoomorfe ale fetei sunt provocate, în basm, de vrăji malefice, iar aparența de capră sau broască țestoasă trebuie răscumpărată de fecior în cursul inițierii, a cărei utilitate devine astfel dublă. Broasca țestoasă are un corespondent în balada Broasca Roasca I (32), stăpână peste lumea infernală, pe care o face
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inversă până la integrarea lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află că timpul pe care trebuia să-l mai îndure era scurt și frustrarea însoțește sentimentul vinei. Luna impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea din lumesc și călătoria spre mit. Soțul special simte distrugerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu inima tâcâindă, legă ața de piciorul bărbatului său. Când să strângă nodul, pâc! Se rupse ața, căci era putredă. Deșteptându-se, bărbatul speriat îi zise: - Ce-ai făcut, nenorocito! Mai aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de vrăji”. Ca instrument al fenomenalului ața nu suportă contactul cu sacrul și se distruge sub puterea acestuia. Greșeala ține de îndrăzneala încercării de a prinde ființa divină prin acte omenești destinate profanului. Contactul cu arhetipul necesită purificare, evoluție și consacrare, pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care insistă asupra secvențialității banale a fetei și o conduc în pragul dezastrului ontologic. Așezarea celor doi în planuri opuse duce la o confruntare în oglindă a planurilor unite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care împărații și regii țin în mâini, în afară de sceptru și un «măr imperial», reprezentând Universul”. Iată ce fură, de fapt, prădătorii: cunoașterea, regenerarea, lumea însăși de pe axele ei. Efectul care anunță apropierea zânelor este „amăjuiala”, stare de somn și de vrajă. V. I. Propp a observat în ritualurile inițiatice ale cafrilor sau evreilor existența unei interdicții a somnului care expune băiatul spiritelor rele. Core¬lația între malefic și soporific este și mai strânsă, fiindcă letargia este „starea proprie principiului precosmogonic (...). Inerția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scoică, simbolurile drumului spre Santiago. După ora șapte apare și soarele la orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja dimineții, păsările se deșteaptă dintre ramuri și auzi un concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu ele. Este mirific și unic spectacolul de lumină și muzică al dimineții și sufletul ți se înaltă spre ceruri
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
drept, solemn, ca de atlet, eu urmându-l plecat puțin în față, cântând mereu și simțind o bucurie ce aș vrea să o spun tuturor de pe drum. Aproape nu înțeleg ce se petrece cu mine, este ca un fel de vrajă ce mă domină cu bucurie. în acest ritm alert merg mai mulți km și ajung la Monte del Gozo, adică Muntele Bucuriei, deoarece de aici vezi pentru prima dată în vale Santiago de Compostela, orașul binecuvântat, ținta pelerinajului. Strig de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în lumina ce o văd deja Ajung la ea, din laterală. îi zăresc turnurile mărețe. Mă apropii și plâng din nou de bucurie. Nu mai observ pe nimeni în jur, și probabil că mulți varsă la fel, lacrimi de bucurie. Vraja ei mă domină. O văd toată sfântă, solemnă, măreață și primitoare. Urc treptele grăbit și intru pe ușa ei mare, alături de mulți alți pelerini, ca și mine, grăbiți, emoționați, obosiți, fericiți. Solemnitatea navelor, a bolților, mulțimea pelerinilor, toate mă copleșesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cât mai plăcut. Grupul era centrat la Început În jurul familiei prof. dr. Ionescu Gh., doamna fiind dătătoarea de ton. Ulterior, grupul s-a restrâns la familiile Paul, Sasu, Grecianu, Coțofan și uneori Moroșanu, mai apropiați ca vârstă. Erau seri de vrajă, În care se Înfiripau povești, se recitau poezii, se glumea și mai ales, se râdea, cum numai În tinerețe se poate râde. Se găsea loc și pentru un pas de dans, deși spațiul locativ era destul de restrâns. Soțiile gazde se
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să transcriu frumoasele versuri ale lui G. Sion: Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce vorbim/ Altă limbă armonioasă/ Ca ea nu găsim/ Și dacă la Începutul secolului XX se sublinia caracterul armonios, unic, al limbii române, și dacă sub vraja lui Alecu Russo (Cântare României), G. Sion (Limba românească) și În adolescența mea, Tudor Vianu, ne-au format graiul românesc, nu văd motivele pentru care să renunțăm la limba Sfintelor Cazanii de dragul unor disonanțe lingvistice, chiar și În scrisul și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
gândului cu marele ritm cosmic. Eu am verificat pe propria piele acest adevăr: sunt altul, gândesc mai bine, sunt mai inspirat în anumite locuri, după cum sunt mai stins în altele. În anumite locuri cuvintele se așază în propoziții parcă sub vrajă, iar în altele frazele mele rămân slabe, bolnave. Orașul Craiova este important pentru mine. De fapt este în mine, de fapt nu l-am părăsit. În volumul de versuri pe care-l scriu acum el este foarte prezent, la Craiova
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Festivalul Național de Poezie, apoi Festivalul Internațional de Poezie "Europa Kilometrul zero". Lulu, cum îi ziceau prietenii, a fost și rămâne o îmbinare fastă de percepție critică (talent) și moralitate, care își rostea până la capăt gândurile. Persoana sa emana o vrajă puternică asupra celor din jur. Fie ei amici sau dușmani. Aș fi vrut să fi avut "bunăvoința" de a mă "recunoaște". Și chiar a făcut-o. La una din edițiile festivalului am trimis și eu, sub pseudonim, că altfel nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și-a trimis niște prieteni, care vor participa la activitate și care apoi îi vor povesti tot ce a auzit în grupă. Povestina, se spune, se supără foarte tare când copiii nu sunt atenți și de aceea uneori le face vrăji îngrozitoare: le pune mustăcioare la guriță, pene pe nas, sau... îi poate transforma chiar în niște soricei! Nu se știe dacă e adevărat, dar la noi nu se vor întâmpla lucrurile acestea pentru că toți preșcolarii sunt foarte atenți, cunosc poveștile
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
aceste condiții, rolul de principal factor determinant sau oricum, puternic interesat în evoluția natalității și continuității populației autohtone. Aspectele magice, preluate de la multiplele generații precedente, au întreținut în jurul acestui personaj medico-social central o ambianță oarecum magică. Moașa se pricepea la vrăji și era suspectată de a fi vrăjitoare, dar, datorită spiritului ortodox mult mai îngăduitor și mult mai puțin sever decât era în părțile occidentale europene în spațiul nostru nu s-au semnalat ororile inchizitoriale. Avem o informație unică, și aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
und korpersofte in der rumanischin Volkamedizin, Knoll a Mitteil fur artz, 1930. 62. Blaga V.I., Trilogia culturii, Editura pentru literatură universală, București, 1969. 63. Bologa V.I., Contribuții la istoria medicinii în RPR, Editura Medicală, Buc, 1955. 64. Bologa V.I., Despre vrăji, doftoroaie și leacuri băbești, București, 1961. 65. Brânzei P., Despre orientarea științifică în Spitalul de Neuropsihiatrie Socola Iași, ses. Acad. RPR, 1953. 66. Brânzei P., Probleme de psihiatrie, Editura Medicală, București, 1957. 67. Brânzei P., Invocări în istoria evoluției primei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
et religia, Paris, 1896. 98. Manoliu V., Istoricul societății medicale științifice românești teză de disertație, Cluj, 1969. 99. Marian S. Florea, Descântece populare la români, Cernăuți, 1886. 100. Marian S. Florea, Nașterea la români, București, 1892. 101. Marian S. Florea, Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893. 101. Milcu St. Maximilian, Introducere în antropologie, București, Ed. științifică, 1967. 103. Mătasă C., Frumusice, București, 1946. 104. Mironescu N.A.O., O descântătoare din Hangu, Rev. de folclor, III, 1958, nr. 3, p. 53. 105
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
simbol și mit. A doua ipostază o atestă, printre altele, strania nuvelă (sau mai degrabă poem în proză) Appassionata. Deși un „subiect“ avem și aici, substanța e lirică. Un Reb Burich’l, rabin din Sadagura, e atras ca de o vrajă de Viena anului 1827, unde ajunge „după cinci săptămâni de rătăciri cu căruța și pe jos“, în pelerinaj simbolic, spre a fi de față la înmormântarea titanului muzicii, marele „țadic“ Beethoven, creatorul Appassionatei. Dincolo de retorismul care i s-a reproșat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]