4,573 matches
-
în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit să vorbească: Din țarcul de unde se face repartiția mi-au spus: „Te duci în baraca șapte și te prezinți la șeful formației, Vultur Costache.” La auzul numelui, mi s-a oprit răsuflarea.„E o asemănare de nume. Nu poate fi Costăchel!” - îmi ziceam în timp ce abia îmi târam pașii încoace. Când te-am văzut venind spre mine, mi s-au muiat genunchii. Hai să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
m-am Înșelat. Nu aveam cum să confund negrul ca tăciunele care amintea de vechile regimente de elită ale cavaleriei Kaiserului, cele două trese În formă de fulger, cât se poate de wagneriene, prinse de marginea din dreapta a gulerului, și vulturul În stil roman și svastica de pe mâneca stângă. Cele trei trese de pe partea stângă a gulerului arătau că deținătorul uniformei era căpitan sau cum s-or fi numind În termeni pompoși căpitanii din SS. De mâneca dreaptă era prinsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Așa, uite-o. Scoase din pachet un obiect mic, plat, argintiu, pe care-l lustrui de rever Înainte de a mi-l pune În palmă. Era un disc oval cam de mărimea unei cutii de chibrituri. Pe o parte era omniprezentul vultur german ținând În gheare coroana de laur În jurul svasticii; pe cealaltă față erau cuvintele „Poliția Secretă a Statului“ și o serie alcătuită din numere. Sus era o mică gaură care-i oferea posibilitatea celui care o purta să o atașeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a face Unter den Linden mai potrivit pentru paradele militare, cum era și aceea pe care o vedeam. Fără a se mulțumi doar cu Îndepărtarea majorității teilor care dăduseră denumirea bulevardului, Înălțaseră albe coloane dorice În vârful cărora erau puși vulturii germani. Fuseseră plantați alți tei, dar aceștia nu erau nici măcar la fel de Înalți ca stâlpii pentru iluminatul stradal. Banda din mijloc fusese lărgită, astfel Încât coloanele militare să poată mărșălui În șiruri de câte doisprezece oameni umăr la umăr, și fusese presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întâmplător Într-o seară. — Zău? Unde? — La morgă. Am făcut cunoștință acolo cu mușteriul tău. Chipeș, tipu’. Poate el e Von Greis. — Nț, că m-am gândit și eu la asta. Von Greis avea un tatuaj pe antebrațul drept: un vultur imperial. Hai, Bernie, că tre’ s-o șterg. Și cum ți-am zis de-o sută de ori, nu te feri de mine. Dacă auzi ceva, dă-mi de știre. La cum mă călărește șefu’, aș avea nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de țigări, se mândrea cu o mustață ceruită și rezultatul general era acela de clișeu al Junkerului german, care putea fi găsit În paginile unui număr mai vechi din Jugend. Are și un tatuaj, adăugă Goering. Pe brațul drept. Un vultur imperial. — Foarte patriotic, am spus. Am pus poza În buzunar și am cerut o țigară. Unul dintre aghiotanții lui Goering mi-a oferit-o din cutia mare de argint și mi-a aprins-o de la bricheta lui. Am continuat: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Totuși, așa ceva face ca un om să fie identificat aproape fără greș, și mi-a trecut prin cap că nu va mai trece mult până când fiecărui cetățean german avea să i se facă În mod obligatoriu un tatuaj. Dar acum, vulturul imperial german Îl identifica pe Gerhard Von Greis cu aceeași certitudine cu care ar fi făcut-o dacă mi-ar fi Înmânat carnetul său de partid și pașaportul. Inge se uită la mine din ușă: — Ai idee cine e? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
gând celui de sus Îi dete/ Să-l dea cu capul de-un perete,/ Tocmai acolo-n Caucaz,/ Legându-l strâns, printr-un ucaz.” Dumnezeu? Da, de vreme ce luase chipul omului, de ce n-ar fi luat și Însușirile sale? „Și-un vultur foarte rău i-a dat/ Să-l escaveze la ficat.” Foarte rău, Într-adevăr!... „Răii” nu cer iertare celor pe care Îi vânează și, ca vulturii flămânzi, nici nu iartă, la rândul lor, pe cei care se „pun În colți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de vreme ce luase chipul omului, de ce n-ar fi luat și Însușirile sale? „Și-un vultur foarte rău i-a dat/ Să-l escaveze la ficat.” Foarte rău, Într-adevăr!... „Răii” nu cer iertare celor pe care Îi vânează și, ca vulturii flămânzi, nici nu iartă, la rândul lor, pe cei care se „pun În colți” cu ei. În puținele vorbe din acea dimineață la Torino nu se deslușise vreo aluzie la ceea ce ar fi să facă prigonitul, cum să reacționeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fusese silit din nou și din nou să se identifice. Găseam acum În finalul poemului de adio ceea ce fusese omis atunci În scurta noastră conversație. „Dar Prometeu nici nu se plânge/ Când i se ia ficatu-n sânge/ - Neputincios ești, o, vultur,/ Nu poți să muști cât pot/ să-ndur.” New York, iunie 2001 (Familia, nr. 1/2001) Nobila inutilitate și ardoarea militantătc "Nobila inutilitate și ardoarea militantă" La finele serii literare ce Îmi fusese dedicată la Târgul de carte de la Ierusalim, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
idee cu privire la femei. Felul în care venerează trupul feminin. Nu se simțea în largul lui vizavi de propriu-i trup, nu era mândru, mai ales, de membrul său. Își lăsa întotdeauna cămașa pe el atunci când venea deasupra mea, ca un vultur cu aripile larg desfăcute. Chipul lui aplecat deasupra chipului meu. Era o priveliște destul de caraghioasă. Îi plăcea să țină lumina aprinsă, la intensitate scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
căldură, arborele goya în formă de umbrelă, și-a pierdut din vigoare. Frunzele lui cu trei părți atârnă fără vlagă în trei direcții diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vlagă în trei direcții diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să zboare. Arșița trebuie să le fi schimbat obiceiurile, căci pământul este o tavă care se coace. Cerul e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Country, „The Brown Wasps“ Pe când animalele și oamenii vorbeau încă aceeași limbă, spune una dintre poveștile tribului Cree, Iepurele a vrut s-ajungă pe Lună. Iepurele le-a rugat pe cele mai puternice păsări să-l ducă până acolo, dar Vulturul era ocupat, iar Șoimul nu putea zbura atât de sus. Cocorul i-a promis că o să-l ajute. I-a spus Iepurelui să se prindă de picioarele lui. Apoi a plecat spre Lună. Drumul era lung, iar Iepurele era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pădurea. Eu mi-am amintit imediat de mistreții de la Roma și n-am vrut să fac nici un pas mai departe. „Sunt animale sălbatice pe aici?” am întrebat, coborând glasul. „Sigur că da. Tot ce vrei: urși, lupi, vulpi, iepuri, mistreți, vulturi. Însă vara ele se retrag în adâncul pădurii. Mi-a spus unchiul meu, care e vânător. Dacă mai mergem o sută de metri, ajungem la o poieniță cu flori și cu iepuri.” Toate bune și frumoase, dar iepurii nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fost prezentat un program artistic, susținut de soliști ai Operei Române. Tu nu mai lucrezi la Poștă. Te-ai angajat la O.C.L. Confecția, la un depozit, pe strada Oițelor. Astăzi ești chemat la miliție pentru o anchetă. La magazinul Vulturul de mare, unde ai distribuit niște căciulițe de blană, e o lipsă În gestiune. Miliția se află tot pe strada Oițelor. Plin de teamă intri și Întrebi de ofițerul care te-a convocat. Un plutonier te urcă la etaj, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
declarație. Te vezi deja În pușcărie, duminica este un chin pentru tine, degeaba afară este primăvară, degeaba sună telefonul care, printr-o voce moale și caldă, te cheamă la plimbare prin parcul Herăstrău. Abia luni dimineața, șeful de raion de la Vulturul de mare, fost regizor de culise la Operetă, vine la depozit. Căciulițele de blană s-au găsit, mergeți la miliție, totul se rezolvă. Șeful de raion te invită pe la el acasă, beți vișinată, și-ți dă un sfat. Mă, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
servitori. Ajungând gărzile, boierii și domnul, au găsit acolo un adevărat orășel de corturi în lumina soarelui ce apunea. De la Adri-anopol sosiră negustori fel de fel ca să l vadă pe voievod. Caleașca deschisă, foarte luxoasă, având steme de aur cu vulturul bicefal prinse pe fiecare ușă, trasă de patru armăsari negri, era încadrată între două șiruri compacte de dorobanți chipeși. În ea, trei bărbați eleganți, de o frumusețe desăvârșită: beizadea Ștefan, cu puritatea celor optsprezece ani reflectată de îmbujorarea obrajilor, Io
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu Heissler, se retrăseseră și, pe câmpul dintre Tohani și Zărnești, zăceau morții de-a valma. Trupurile erau calde când stolurile de corbi au început să se abată. Vulturi leneși de munte, obișnuiți să vâneze puii de căprioară, fuseseră atrași de mirosul sângelui. Atunci am pus de au desprins de trup capul Bălăceanului și l-am adus de l-au țintuit în poarta de la București a caselor lui. Mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Care după care, încărcate cu averi de pe la moșii brâncovenești, treceau Dunărea pe bacuri și luau drumul spre Istanbul. La Mogoșoaia au scos și clanțele de la uși, că erau din alamă aurită și aveau pe deasupra lucrătură din filigran de argint cu vulturul cantacuzinesc din aur. — Auzi, să scoață și clanțele de la uși! Doamne ferește, se pomeni spătarul Mihai exclamând, pe când era la un ospăț domnesc. —Ți-o fi părând rău după clanțe, se miră marele stolnic Constantin. Și ca și cum ar fi știut despre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnic Constantin. Și ca și cum ar fi știut despre ce este vorba, se băgă neîntrebat și marele ban Constantin Știrbei, văr după mamă cu Ștefan Vodă: — Cine spune că au luat clanțele? Nu le-au luat, sunt la locul lor, doar vulturii de aur i-au scos din lucrătură, i-au tras ușurel cu un clește, că erau de aur curat. Am trecut pe acolo și am văzut. Clanțele sunt toate la locul lor. Cum erau să le ia? Doamne ferește! — Hm! se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mișună, oricât de odios și spurcat ar fi animalul, oricât de grotescă, de șmuțig 2 sau nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine abominabile se potrivește de minune cu rasa asta umană atât de superficială și găunoasă, care nu știe decât să bea, să divorțeze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plăci albe și negre. În spatele camerei se ridică un șemineu gol, cu un paravan de aramă în față, compus din două plăci mobile. Pe colțurile de sus ale căminului se observă sculptată emblema familiei Dracea, un scut decorat cu doi vulturi afrontați având aripile larg desfăcute, unul dintre ei ținând în gheare o cheie, celălalt un buzdugan. O inscripție în latină, Scientia potentia est19, mărginește partea de sus a scutului. Așezat deasupra pervazului, un portret în ulei al răposatului soț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vizată, Führer-ul, a scăpat miraculos, dar, dinspre Wolfschanze 94, unda de șoc a exploziei se va propaga cu viteză amețitoare asemeni unui letal val tsunami care va pătrunde cu efecte devastatoare peste tot unde se afla stăpână umbra sinistră a vulturilor cu zvastica în gheare. V Chioșcul mic și cochet, vopsit în alb imaculat, ridicat într-o frumoasă armonie cu splendidul parc, era locul unde familia Marinescu lua vara câte o gustare și o cafea la adăpost de căldura toropitoare soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nou-nouț, grenadele agățate de centură, chiar și baioneta sunt culese rapid de către partizan. Apoi, fără să-i mai dea nici o atenție, pășește peste el în direcția peretelui din spate unde, într-o nișă joasă, se văd numeroase lăzi însemnate cu vulturul nazist. Totul este scos afară și dus în pădure, sub comanda lui Karel care supraveghează acțiunea dând ordine în dreapta și stânga. Din noapte, apare Petr Stefanik, adjunctul său și totodată medicul grupului. Un tip masiv, cam la patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]