157,129 matches
-
viață lungă. (Parcă vrând să-i contrazică, a trăit 88 de ani!) În Spania, lumea cunoscută i se adresa numindu-l Don Alejandro, iar în Franța, când profesorii și studenții vorbeau despre Bibliografia lui deja citată, îi pres- curtau numele, zicându-i Cio. E de o mare precocitate intelectuală și literară. Își amintește că primul lui contact cu poezia s-a produs "între cinci ani, când a început să citească și cinci ani și zece luni, când s-a dus prima
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
au dezamăgit, niciodată însă de viață, îi era lehamite să-i mai întâlnească, deoarece toți erau râvnitori a se împodobi cu titluri mincinoase, trăgând pe turta proprie spuza unor merite pe care niciodată nu le-au avut. Și, totuși, își zicea el nădejdea mântuirii rămâne. Ea, doar nădejdea era singura ce-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
retras strategic în chilia cu cărți Într-un colț îngerul surâde "Bucură-te încă" îmi șoptește el, "bucură-te În chilia ta cu cărți De pe mormanul global de gunoi Ce te poate înghiți în orice clipă. Bucură-te încă", îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo mai poți vedea Cer, stele oameni dragi Zâmbind Ca odinioară". Bătrânul și Magda Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
de aur Și câte și mai câte promite Peștele cu totul nebun și frumos Prins în plasa poemului Ca o rază de soare. Bătrânul și Magda Ascultă respectuoși Peștele miraculos Și-l aruncă de fiecare dată În marea de-ntuneric Zicându-i că oamenii azi Nu se mai gândesc decât la mâncare, Nicidecum la cunoaștere tainică. De cum se înserează, totuși, Bătrânul și Magda Ținându-se de mână Pornesc pe aleile nopții Risipind neobosiți Șiraguri de cuvinte, poeme Ca o plasă de
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
făcut din el principala țintă, dintre scriitori, a demascărilor proletcultiste, până la eliminarea din viața publică pentru aproape un deceniu.Dar este greu azi să pricepi după ce criterii erau alese victimele campaniilor pedepsitoare, din moment ce nici G. Călinescu, aflat, s-ar fi zis, în grațiile regimului, nu a fost ocolit. Cu atât mai mult, alții care nu erau în grații. Recurgem din nou la mărturia lui Dinu Pillat, din aceleași scrisori către Pia, datând, aceasta, din martie 1948: "Printre-o stranie coincidență, abolirea
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
să mă mai mir că femeia mea mă fură ca în codru! Aveam mereu impresia că îmi lipsesc bani - mă știți pe mine, nu țin nimic sub cheie - dar nu eram sigură. Până la urmă am prins-o umblând la sertar. Zicea că voia să facă ordine, că prea era totul talmeș-balmeș înăuntru. Mințea cu nerușinare, până la urmă a trebuit să recunoască și ea că i-am interzis categoric să-mi umble prin hârtii atunci când nu sunt de față. - Și i-ai
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
drăguțe, de moderne, de democrate. - Ați văzut cum s-au cumințit fetele prințului Rénier, Caroline și Stephanie? După ce și-au făcut mendrele, ținând cu anii capul de afiș în rubricile ziarelor de scandal au devenit niște soții și mame model, zise Sofica, scuturându-și bărbia dublă care tremura acum la ambele etaje. Uitaseră complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a spune ceva, apoi răzgândindu
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
tot din povestit. - Apoi a revenit lângă mine, a lăsat să-i cadă de pe umeri halatul și a rămas goală în fața mea. Sărută-mă, mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu-l din când în când, fericită și parcă înfometată. Apoi a început să mă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Emil Brumaru (Cădeau crestele cocoșilor...) Toamna, mi-am zis, iată!, s-a instaurat: imperiu perfid, avid de bucurii devastatoare. Nu stătusem degeaba, lucrasem ca un diavol, pe brînci, direct și cu intermediari abili, urmăriți de Interpol, împrăștiasem întruna zvonul zăpăcitor, căutasem tenace să-l pribegesc printre ceilalți, cu aproape
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
e fină, cu pavilionul larg, vorace; înregistrează aiuritor, introduce orice în cutia cu surprize, ba și franjuri de-ale tale pe deasupra, hm!, de chichiri-michiri... A scrie e o treabă păguboasă, o muncă de zădar, un efort cu fîs și harcea-parcea? Zi-i cum vrei, dar pricepe, omule! că prejudecățile, fantasmagoriile cu poeți bucșiți de micșunele-n bidinele, prozatori tumultuoși, vînjoși (primul, al doilea, al treilea tom etc.), critici infatigabili, eseiști nonstop, mă rog, părerea că "ăștia", adică, scuză-mă, scuză-mă
Fluturii au meserie (Scuză-mă, scuză-mă...) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14674_a_15999]
-
legilor mă intriga și, de ce să nu spun, mă irita. Profesorul analiza, dispuse parcă pe același plan, reguli, cutume, norme, formule generale, principii, sub denumirea comună de legi. Asimilarea legilor civile cu cele ale fizicii, a celor morale cu cele zise "naturale" mi se părea factice și în cel mai înalt grad derutantă pentru spirit. Lecturile mele din filosofii și teologii medievali m-au ajutat atunci în deruta mea, oferindu-mi conceptul de ordo, de ordine. Cu ajutorul acestuia, începeam să întrevăd
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
soarele încă, și cît de tandru alunecă ele, pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise unul, e ca pîntecele Parisului - am ajuns rege, vai, pe grămezi de zoaie, sînt tot numai mlaștină și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
tîmplele, dar urletul, Îngere, urletul meu? Ori poate că tu, Îngere, ești numai o influență poate că tu - am strigat atunci furios - nu ești, vai, decît o biată, palidă influență din Rilke ori din Nichita!" Dar el n-a mai zis nimic decît "Vai de capul și sîngele tău!" Pe cînd eu îi strigam cu tot ce aveam în mine "Influențează-mă, totuși, Îngere, te rog în genunchi, ridicol în plină epocă postmodernă, ai milă de mine, sînt foarte singur, influențează
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
eu îi strigam cu tot ce aveam în mine "Influențează-mă, totuși, Îngere, te rog în genunchi, ridicol în plină epocă postmodernă, ai milă de mine, sînt foarte singur, influențează-mă, Îngere, oricît de puțin!" Dar el n-a mai zis, de departe, decît "Vai de tine, nenorocitule, Vai de capul și de sîngele tău"... Ce-o să facă Îngerul Ce-o să facă Îngerul cînd va fi nevoie să strivească atîția viermei dintr-o dată, ca să mă elibereze? Îi va fi, desigur, scîrbă
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
ani, nici nu se despărțise bine de uniforma lui de normalist. Aceasta, de sublocotent, i se părea nespus de importantă. Primarul însuși, om trecut de prima tinerețe, viclean și știutor în ale vieții, îl privea puțin intimidat, gata ai fi zis - să-i execute ordinele dacă l-ar fi luat pe nepregătite. În noaptea precedentă băuseră împreună, ei și încă vreo patru-cinci persoane, notabilitățile satului. Nu fusese propriu-zis o petrecere, ci mai de grabă o întrunire de rămas bun. Părerea celor mai mulți
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși din școală. La vederea lui se iscă murmur și agitație, un vaier ușor al femeilor. Înțepenit în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
petrecură în cazarmă soldații regimentului 12 Dorobanți, supunîndu-se instrucției de ultimă oră. Recruții abia avură timp să învețe cum să ducă pușca la ochi și să apese pe trăgaci. Li se anunță deodată vestea că vor intra în foc. Își ziceau că vor lua drumul Ardealului, peste munți, într-acolo unde trupele noastre dobîndiseră deja victorii importante și se pregăteau să ia Brașovul și Sibiul. Își ziceau că probabil nu vor participa la ciocniri, drumul fiind curățat. Vor întări doar succesul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
apese pe trăgaci. Li se anunță deodată vestea că vor intra în foc. Își ziceau că vor lua drumul Ardealului, peste munți, într-acolo unde trupele noastre dobîndiseră deja victorii importante și se pregăteau să ia Brașovul și Sibiul. Își ziceau că probabil nu vor participa la ciocniri, drumul fiind curățat. Vor întări doar succesul. Abia în clipa cînd începură să sară în vagoanele de marfă înșirate în gară aflară destinația. Porneau spre Dunăre, la Oltenița. Soldații nu înțelegeau nimic dar
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
doi sergenți scăldați în nădușeală se chinuiau să înșurubeze piesele. Treaba amenința să nu se mai isprăvească. O mulțime de chichițe nu se potriveau. Ofițerul înțelese că nu e bine s-o lungească. Acum oamenii se bucurau. În sfîrșit, își ziceau, avem și noi "cățele", se cheamă că ne putem măsura cu sculele nemților. Văzînd însă că întrebuințarea acestora depindea de nenumărate clenciuri tehnice, atît de multe că-ți albea părul din cap, s-ar fi putut scîrbi. Ducă-se naibi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ceaiul de plante care-i curăța rinichii. Ascultîndu-l, mustața blajină i se zburli. Dar îi căzu înapoi la loc, treptat, fir cu fir. Deși nu era cu nimic vinovat, prin ochii bătrînului trecu o licărire gălbuie de remușcare. "Lasă frățioare, zise în șoaptă, dacă noi omorîm mai puțini dintr-ai lui, poate și neamțul omoară mai puțin de-ai noștri..." Satul Bălăria era așezat între dealuri. Pe culmea dealului de apus se săpaseră tranșee de apărare. Locuitorii, cei mai mulți, plecaseră în refugiu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
putea oricând să cadă asupra lui Petru Dumitriu, astfel cum căzuse asupra Ninei Cassian, colegă de generație, pentru poeziile din volumul postavangardist La scara 1/1, și el din 1947. Mai bine să se piardă în cețuri, își va fi zis Petru Dumitriu, acel în- ceput de carieră literară stânjenitor, de se va găsi cineva să-l aducă în discuție. S-ar fi văzut obligat să-l renege, să se dezică de el. Nina Cassian o făcuse, în ce o privea
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea și țîțele ei erau ca un arbore acoperit milimetru cu milimetru de fructe rotunde și argintii și țîțele ei erau un deal o punte străveche
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea și țîțele ei erau ca un arbore acoperit milimetru cu milimetru de fructe rotunde și argintii și țîțele ei erau un deal o punte străveche de corabie
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
trompa de aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă îmbătau și mă sfințeau și mă albeau cu laptele lor irupînd în văzduh la orele cele mai prielnice ale nopților și-ale zilelor și țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu se pupau pe obraji pe iriși pe pleoape ori se-ncolăceau ca șerpii nemuritori pe după nouri pe după virgine păduri și ape pe după oceane intens învolburate și țîțele ei la plus și la minus aveau toate culorile furate
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă îmbătau și mă sfințeau și mă albeau cu laptele lor irupînd în văzduh la orele cele mai prielnice ale nopților și-ale zilelor și țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu se pupau pe obraji pe iriși pe pleoape ori se-ncolăceau ca șerpii nemuritori pe după nouri pe după virgine păduri și ape pe după oceane intens învolburate și țîțele ei la plus și la minus aveau toate culorile furate și aveau
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]