36,421 matches
-
de mare este o pasăre din familia "Alcidae". Cu înfățișarea sa bondoacă, papagalul de mare pare să fie fratele mai mic al pinguinilor. În realitate însă, nu este rudă cu aceștia, ci un reprezentant al unei familii diferite, "Alcidae". Ciocul viu colorat reprezintă semnul cel mai evident de recunoaștere al papagalului de mare. Acesta este de fapt „costumul său de nuntă”, pe care-l îmbracă doar în perioada de împerechere. Deși pe mal lasă impresia unui animal neajutorat, s-a adaptat
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
construite pe baza sistemului stâlp (coloană) - grindă. Vechii egipteni nu cunoșteau arcul sau bolta. Coloana egipteană era foarte înaltă și construită din piatră. Avea nu numai un rol funcțional, acela de a susține construcția, dar și unul estetic. Coloana era viu colorată și inscripționată cu hieroglife. Uneori fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeițe (Hathor, Isis). Cele mai cunoscute temple sunt: Acestea erau construcții complexe, de mari dimensiuni, destinate faraonilor
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
mea. -Numai că eu m-am purtat altfel față de cel care m-a ajutat pe mine. Dacă m-aș fi purtat așa cum te porți acuma dumneata, cred că s-ar fi deschis pământul și m-ar fi înghițit de viu. Și aș fi meritat. Dar Dumnezeu nu m-a lăsat să mă port așa cu nimeni. Mă mir cum te temi tu de Dumnezeu... Te rog du-te și lasă-mă. Nu te mai pot auzi! Mă doare capul și
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
pe filosofia și popularizarea științei. Yanay a fost redactorul ei până la desființarea ei în anul 1990. În ultimii ani de existență a revistei, Yanay a organizat și condus sub egida ei, conferințe anuale denumite „Mahshavot b'al pe”(Gânduri în viu grai) foarte solicitate de amatorii de știință. (Hahipús ha'eynsofí), editura Am Oved,Tel Aviv, 2000.
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
de arahnide nu au venin, cu o posibilă excepție (vezi mai jos) și nu produc mătase. În Orientul Mijlociu, este larg răspândit mitul printre soldații americani și a coaliției forțelor militare staționate acolo, că solifugele se hrănesc cu corpul uman de viu. Legenda spune că animalul va injecta venin, cu efect anestezic, în pielea victimei și acesta va adormi. Apoi, solifuga se alimentează cu unele părți a corpului. Și când se trezește omul descoperă răni mari deschise. Solifugele nu produc substanțe anestezice
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
sau „călușul de pământ” (căci dansul se joacă în aproape toată Oltenia). Călușul, ca joc, în comuna Dobrun datează de sute de ani. Era jucat de bărbații satului în perioada Rusaliilor și la alte sărbători ale comunității. Costumele călușarilor păstrează vie tradiția zonei, Valea Oltețului, având ca simbol frunza viței-de-vie. Chiar dacă în Dobrun călușul datează de sute de ani, abia în anul 1936 a primit recunoștința națională fiind ales să reprezinte Regatul României în Anglia. De-a lungul timpului formația de
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]
-
este o peșteră activă, de mari dimensiuni din Munții Bihorului, Apuseni. Peștera se află pe teritoriul satului Hodobana, Arieșeni, județul Alba, După descrierea făcută de Paul Damm și Călin Pop, intrarea peșterii a fost descoperită de F. Păroiu (Focul Viu București) și N. Sasu în luna aprilie a anului 1979, explorându-se atunci doar 25 m din galeria de la intrare. În luna august a aceluiași an, cei doi speologi amintiți, împreună cu Eva Győrfi, parcurg mai multe sute de metri de
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
scumpe și cu proprietăți fizice (în special coeficient de dilatare) mult diferite de ale oțelurilor obișnuite, ceea ce complică construcția într-atât încât devine neeconomică. Actual optimul economic pe plan mondial este situat la o temperatură maximă a aburului (temperatura aburului viu) de 535. Pentru realizarea acestei temperaturi nu este nevoie de presiuni supracritice ale aburului (adică peste 221,2 bar), presiunile folosite în perioada actuală nedepășind 180 bar. Randamentul ciclului Carnot lucrând între temperaturile de 535 și 30 este de cca.
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
535 și 30 este de cca. 62 %. Există și alte posibilități de a crește randamentul termic al ciclului, prezentate în cele ce urmează. În acest caz aburul se destinde succesiv în două turbine. Aburul la presiunea și temperatura nominală (aburul viu), livrat de generatorul de abur, se destinde prima dată în "turbina (sau corpul) de înaltă presiune" (IP). După ce iese din partea de înaltă presiune, aburul este adus înapoi în generatorul de abur și este "resupraîncălzit" până la o temperatură comparabilă cu cea
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
generatorul de abur, se destinde prima dată în "turbina (sau corpul) de înaltă presiune" (IP). După ce iese din partea de înaltă presiune, aburul este adus înapoi în generatorul de abur și este "resupraîncălzit" până la o temperatură comparabilă cu cea a aburului viu, după care se destinde în "turbina (sau corpul) de joasă presiune" (JP). Principalul avantaj al acestei soluții este faptul că, practic, parametrii aburului la ieșirea din turbină devin independenți de cei de la intrare. Este mult mai ușor de obținut un
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
în ciclu se pot folosi presiuni și temperaturi mari, ceea ce mărește randamentul său. Practic, din cauza necesității obținerii la ieșirea din corpul de joasă presiune a unui abur cu un titlu suficient, supraîncălzirea intermediară devine o necesitate dacă la temperatura aburului viu de 535 presiunea depășește 125 bar. Dezavantajul soluției este instalația foarte complicată și greu de reglat (coordonat). Dacă la ciclurile simple era posibilă funcționarea mai multor cazane sau turbine în paralel, toate fiind legate la o magistrală de abur comună
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
e Grasu, că s-a vândut. Contează foarte mult rețelele naționale de radio, dacă vrei să faci bani, prin care te promovezi «grav». Pentru mine, internetul e cea mai importantă sursă de promovare. Cred că radiourile solicită o muzică foarte «vie», iar ceea ce înțeleg ei prin «vie» nu e ceea ce înțelegem noi și de asta cred că se intră atât de greu pe radio. Acuma, e alegerea fiecăruia și n-ai ce să le spui practic, fiindcă radioul e un business
Grasu XXL () [Corola-website/Science/318843_a_320172]
-
Contează foarte mult rețelele naționale de radio, dacă vrei să faci bani, prin care te promovezi «grav». Pentru mine, internetul e cea mai importantă sursă de promovare. Cred că radiourile solicită o muzică foarte «vie», iar ceea ce înțeleg ei prin «vie» nu e ceea ce înțelegem noi și de asta cred că se intră atât de greu pe radio. Acuma, e alegerea fiecăruia și n-ai ce să le spui practic, fiindcă radioul e un business, și omul trebuie să-și facă
Grasu XXL () [Corola-website/Science/318843_a_320172]
-
fost construită după invazia tătară de la 1661, eveniment evocat de inscripția de la intrare: "„de când au fostu robie în arde[a]lu”". Tradiția ridicării bisericii în anul 1663 de către obștea satului, pe locul unei biserici mai vechi, a fost desigur ținută vie de inscripția de la intrare, nedatată dar ușor de fixat în timp. Trăsăturile constructive trimit spre aceeași perioadă de timp. În anul 1785 a fost pictată de zugravii Radu Munteanu și Nicolae Man; după cum specifică următoarea inscripție din altar: "„În anul
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
Kenrick să scrie: "A murit muzicalul?... În niciun caz! Se schimbă? Mereu! Muzicalul s-a schimbat mereu, de când Offenbach a făcut prima rescriere din anii 1850. Iar schimbarea este cel mai clar semn că muzicalul încă mai este un gen viu, care se dezvoltă. Ne vom întoarce vreodată la așa-numita "epocă de aur", cu muzicaluri în centrul culturii populare? Probabil că nu. Gustul publicului a suportat schimbări fundamentale, iar artele comerciale pot înflori acolo unde permite publicul, care plătește."
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
pe cei care i-au făcut rău. În "Wolverine: Origini", cea de-a doua serie solo a personajului, Wolverine descoperă că are un fiu pe nume Daken, căruia i s-a șters memoria și a fost transformat într-o armă vie de răufăcătorul Romulus, omul care i-a șters memoria și lui Wolverine. Apoi Wolverine pornește în misiune să îl salveze pe Daken și să îl oprească pe Romulus să mai facă rău cuiva. În 2008, scriitorul Mark Millar și artistul
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
vest, a fost mutat, cu 0,90 m, mai în față și racordat cu peretele prin suprafața plană, deasupra căreia se află clopotnița. Pictura, ce îmbracă și pereții și bolta navei, cu vădite accente sociale, se remarcă prin coloritul pastelat, viu, căruia numai faldurile, redate prin linii închise, îi dau o notă de sobrietate, și prin decoruri de chenare și arcade; a fost realizată, în 1795, de popa Nicolae zugravul de la Feisa. Bolta a fost împărțită, prin chenare decorative, în trei
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
Revoltă lui Bar Kohba prin metode de represiune sângeroase și de o cruzime deosebită. Luptătorii prinși au fost crucificați, conducătorii schingiuiți până la moarte. Bătrânul conducător religios al revoltei, rabinul și înțeleptul (Mișna) Rabi Akiva a fost, se zice, jupuit de viu. Marea majoritate a populației evreiești rămase până atunci a fost exilata și împrăștiata în lume.
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile respective fiind lăsate de „vizitatori” punici sau numizi veniți de pe continentul african. În schimb, guanșii practicau curent "limba fluierată", de la mari distanțe, denumită astăzi "El Silbo", încă vie în insula La Gomera. Pentru câteva detalii v. articolul despre La Gomera. Societatea guanșă nu era omogenă în arhipelag: fiecare insulă avea propria sa organizare. Unele erau regate ereditare, altele, republici în care șefii erau aleși. Unele cunoșteau numai proprietatea
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
cu "Consuelo" de George Sand, prietenă a lui Verne și presupun că ea l-a însoțit la cercurile inițiatice ale epocii. Studiile o aseamănă pe Stilla cu Porporina, protagonista operei lui Sand, căci unele descrieri sunt foarte asemănătoare. Tema mortului viu apare și alte opere ale lui Verne, precum "Testamentul unui excentric", "Doamna Branican", "Sfinxul ghețarilor" și "Mathias Sandorf". Acest roman, ca și marea majoritate a operei lui Verne, a fost ecranizată. Există patru adaptări cinematografice: două românești în 1957 și
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
au rol de semnal pentru ceilalți membri ai grupului. Masculul are canini lungi și puternici. Aspectul femelelor și al puilor nu este atât de colorat, ca al mandrilului mascul adult. Puii, indiferent de sex, au aceeași culoare ca femelele. Coloritul viu al masculului apare la vârsta de cinci-șase ani, odată cu atingerea maturității sexuale. Regiunile silvatice din vestul Africii Centrale, în sudul Camerunului, Gabon și Congo. Datorită vânatului excesiv și reducerii teritoriului de viață, mandrilul este astăzi pe lista speciilor amenințate cu
Mandril () [Corola-website/Science/320207_a_321536]
-
principal. Acesta își prezintă penajul în cadrul ritualului, femelei mai puțin colorate, care îl urmărește îndeaproape. În cazul vrabiei comune ,ce are aspect destul de modest, ritualul constă în faptul că masculul își arată pata neagră de pe piept. La masculii cu penajul viu colorat, frecvent putem fi martorii unui ritual nupțial fastuos. Dintre păsări, păunul prezintă ritualul cel mai colorat. Rățoii îmbracă de asemenea o haină viu colorată , pentu a face impresie bună femelelor. Masculul raței-mandarin,formează prin desfacerea aripilor adevărate ‚pânze de
Ritualurile nupțiale ale păsărilor () [Corola-website/Science/320221_a_321550]
-
ritualul constă în faptul că masculul își arată pata neagră de pe piept. La masculii cu penajul viu colorat, frecvent putem fi martorii unui ritual nupțial fastuos. Dintre păsări, păunul prezintă ritualul cel mai colorat. Rățoii îmbracă de asemenea o haină viu colorată , pentu a face impresie bună femelelor. Masculul raței-mandarin,formează prin desfacerea aripilor adevărate ‚pânze de catarg’’ aurii, în timp ce își horiplumează penele decorative, castanii, de pe laturile capului și gâtului lung. În timpul ritualurilor de împerechere, păsările se mândresc și cu altceva
Ritualurile nupțiale ale păsărilor () [Corola-website/Science/320221_a_321550]
-
înfige vertical în pământ. Forma construcției diferă în funcție de specia de pasăre-grădinar. Pasărea-grădinar cu fața neagră își construiește un adăpost rotund, cu formă de colibă, localizat frecvent în jurul tulpinii unui copac tânăr. În interior curăță ‚podeaua’’, apoi o împodobește cu flori viu colorate și semințe. O altă specie își construiește un umbrar deschis, din două rânduri de crengi, a câte un metru fiecare, dispuse la 15 centimetri una față de cealaltă. Adăpostul are întotdeauna orientare nord-sud și prezintă câte o denivelare la fiecare
Ritualurile nupțiale ale păsărilor () [Corola-website/Science/320221_a_321550]
-
a avea un efect mai atractiv. Unele specii de păsări-grădinar chiar ‚zugrăvesc’’ interiorul umbrarului cu suc de fructe. Aceste adăposturi sunt folosite de masculi timp de câțiva ani, aceștia curățându-le,îmbunătățindu-le și împodobindu-le continuu cu obiecte noi, viu colorate. După terminarea construcției, masculul ademenește o femelă căreia îi dansează, în timp ce se fălește cu aspectul propriu și al adăpostului său. Aceste umbrare dovedesc creativitatea păsărilor. Sunt unice, deoarece sunt folosite doar în perioada împerecherii. După împerechere femela își construiește
Ritualurile nupțiale ale păsărilor () [Corola-website/Science/320221_a_321550]