35,972 matches
-
Anglia și Franța. Popoarele acestor două țări nu încurajau mișcările naționale, întrucât le-ar fi putut periclita interesele politice. Drept urmare, el a dorit ca dezvoltarea conceptului de națiune arabă să aibă la bază eliminarea oricărui element etnic care era străin imperiului. În plus, cauze ale acestei întârzieri au fost date și de tendințele regionaliste ale arabilor, mai exact, de divizarea acestora în numeroase state, fiecare dispunând de steag, guvern și monedă proprii. Sati’ al-Ḥusri a pus accentul pe ideea conform căreia
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
multor animale, ciuperci și plante. Abrevierea numelui său în cărți științifice este în domeniul botanicii și micologiei Jacq., în cel al zoologiei Jacquin. Nikolaus a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu a fost prevalat în Sfântul Imperiu Roman, de abia Nikolaus a obținut titlul de baron pentru țările Imperiului Hasburgic) care s-a mutat în Olanda, în ultimul sfert al secolului al XVII-lea. El a fost fiul lui Claudius Nikolaus (1694-1743), proprietarul unei manufacturi de pânză
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
în domeniul botanicii și micologiei Jacq., în cel al zoologiei Jacquin. Nikolaus a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu a fost prevalat în Sfântul Imperiu Roman, de abia Nikolaus a obținut titlul de baron pentru țările Imperiului Hasburgic) care s-a mutat în Olanda, în ultimul sfert al secolului al XVII-lea. El a fost fiul lui Claudius Nikolaus (1694-1743), proprietarul unei manufacturi de pânză și catifea în Leiden și al soției lui, Elisabeth Maria von Heyningen
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
și a început să practice ca chirurg. Dar marea dragoste a aparținut biologiei. Astfel a catalogat toate plantele în „grădina olandeză” a împăratului și împărătesei după sistemul Linné. Cu acest prilej a făcut cunoștință cu coregentul [[Francisc I al Sfântului Imperiu Roman|Francisc I]] (în țările austriece împărăteasă a fost [[Maria Terezia a Austriei|Maria Terezia]], dar Francisc a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman) care a fost entuziasmat de hărnicia și talentul lui. De acea, domnitorul l-a ales șef unei
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
împăratului și împărătesei după sistemul Linné. Cu acest prilej a făcut cunoștință cu coregentul [[Francisc I al Sfântului Imperiu Roman|Francisc I]] (în țările austriece împărăteasă a fost [[Maria Terezia a Austriei|Maria Terezia]], dar Francisc a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman) care a fost entuziasmat de hărnicia și talentul lui. De acea, domnitorul l-a ales șef unei mari expediții austriece în [[Indiile Occidentale]]. Înainte de a părăsi continentul pe 7 ianuarie 1755 din portul [[Livorno]], a făcut un ocol prin
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Internațional de Literatură Berlin și Lepsiushaus Postdam (care au socotit "Cartea șoaptelor" cartea-simbol a luptei împotriva creimei de genocid), în data de 21 aprilie 2015, a fost organizată o "Zi mondială a lecturii," pentru omagierea victimelor Genocidului împotriva armenilor din Imperiul Otoman. Inițiativa a fost susținută de sute de oameni de cultură din întreaga lume, printre care Herta Müller, Mario Vargas Llosa, Orhan Pamuk, Noam Chomsky, John M. Coetzee, Elif Shafak și mulți alții. În peste o sută de orașe din
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
din considerente administrative, climatice și religioase. Deși dovezi ale tradițiilor calendaristice în Iran există încă din cel de-al doilea mileniu î.Hr., înainte de nașterea lui Zarathustra, cunoscut și ca Zoroastru, cel mai timpuriu calendar conservat în întregime datează din perioada Imperiului ahemenid. Perșii au fost printre primii care au folosit un calendar solar, iar soarele a fost dintotdeauna un simbol important în cultura iraniană, aflat în strânsă legătură cu tradițiile legate de Cirus cel Mare. Calendarul persan antic era lunisolar, asemănător
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
calendarul sincronizat cu anotimpurile. În următorul tabel sunt prezentate lunile persane antice. Primele calendare bazate pe cosmologia zoroastriană au apărut spre sfârșitul perioadei aheminide și au evoluat de-a lungul secolelor, însă denumirile lunilor s-au modificat puțin până astăzi. Imperiul Aheminid unificat avea nevoie de un calendar iranian unic, iar unul a fost conceput conform tradițiilor egiptene, cu 12 luni a câte 30 de luni, fiecare dedicată unei "yazata" (divinitate), și patru diviziuni asemănător săptămânii semitice. Patru zile din lună
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
absolvit-o în anul 1882. A servit ulterior în regimentele 31 și 123 Infanterie. În 1887 a intrat Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membrul al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
și 123 Infanterie. În 1887 a intrat Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membrul al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat ca instructor la Academia Militară Imperială Nicolae I din Sankt Petersburg - a Marelui Stat Major Rus, în aceeași perioadă (în 1912 însă, după o altă sursă). Conform editorului memoriilor sale din anii 1916-1917 - Raymond Noulens, Janin
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Franța s-a făcut de Boulogne în data de 22 aprilie, acesta sosind la Petrograd pe 11 mai 1916). Generalul Janin s-a dovedit a fi o alegere potrivită. Având în spate o carieră în bună parte dedicată evaluării locului Imperiului Rus în politica de apărare a Franței și unor acțiuni personale duse cu scopul strângerii relațiilor dintre cele două armate, dotat fiind în plus cu tact și îndemânare, a căpătat influență asupra Statului Major Rus. Din poziția sa aflată în
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
au dorit să implice în luptă de partea Aliaților în Franța, Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a desemnat pe Janin comandant al Legiunii Cehoslovace din Rusia, într-un moment în care militarii acesteia plănuiau să traverseze Imperiul pentru a lupta pe Frontul de Vest. Deoarece participase pe teritoriul rusesc la formarea Corpului Cehoslovac - care în acel moment avea un efectiv de 45.000 de soldați, Janin era în cunoștință de cauză asupra problemelor acestuia. Generalul s-a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
sau Vlaherne (în limba greacă: Βλαχέρναι) a fost un cartier în partea de nord-vest a Constantinopolului, capitala Imperiului Roman de Răsărit. În acest cartier era un izvor căutat, un palat imperial dar și renumita biserică Sfânta Maria din ("Panagia Blacherniotissa"), construită de împărăteasa Pulcheria, soția lui Flavius Marcianus, în anul 450, extinsă de împărătul Leon I (457-474) și
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
Mare (527-565). Astăzi se mai văd doar ruinele palatului imperial alături de zidurile vechii capitale. Biserica Sfânta Maria a fost distrusă de otomani în 1434, dar a fost reconstruită în 1867. Filologul român Ilie Gherghel, după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de Răsărit, în special a scrierilor lui Genesios și a Lexiconului Suidas a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvintelor “vlah” și "Blachernae". Conform acestei opinii, cuvântul "Blachernae" a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit în sec. al
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de Răsărit, în special a scrierilor lui Genesios și a Lexiconului Suidas a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvintelor “vlah” și "Blachernae". Conform acestei opinii, cuvântul "Blachernae" a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit în sec. al VI-lea și se referea la un cartier în care locuia o mică colonie de vlahi veniți din Scithia Minor (Dobrogea de astăzi). Lisseanu a susținut de asemenea această opinie Suburbia Vlaherne este pomenită
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
este pomenită și în scrierile lui Theophanes Confessor în legătură cu revolta lui Flavius Vitalianus împotriva împăratului Anastasius din anul 513 După Ilie Gherghel, cuvântul vlah s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit. Originea bizantină a cuvântului vlah este sprijinită și de istoricul Stelian Brezeanu, care consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, semnalați sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
David Brandeis în 1856 la Louisville, Kentucky, ca mezin între patru copii. Părinții săi, Adolph Brandeis și Frederika născută Dembitz erau evrei așkenazi care au emigrat în Statele Unite, părăsindu-și casele lor părintești din Praga, capitala regatului Bohemiei, parte a Imperiului Austriac. Ei emigraseră împreună cu o parte din familiile lor, din motive economice și politice.Revolutiile „Primăvară popoarelor” -revoluțiile din 1848 aduseseră cu ele vremuri instabile din punct de vedere politic și familiile Brandeis și Dembitz, desi cu vederi liberale și
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
instabile din punct de vedere politic și familiile Brandeis și Dembitz, desi cu vederi liberale și simpatizante ale revoluționarilor , au fost socate de violențele antisemite care au izbucnit la Praga în zilele când orașul a fost controlat de răsculați. Pe deasupra, Imperiul Habsburgic a impus taxe asupra negoțurilor evreiești. Părinții l-au trimis pe Adolph Brandeis în America pentru tatona terenul pentru o eventuală emigrație a întregii familii. El a petrecut câteva luni în Midwest și a fost impresionat de instituțiile națiunii
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
cu Alice Goldmark din New York. El avea 34 ani și până atunci nu găsise multă vreme pentru a curta femeile. Alice era fiica lui dr.Joseph Goldmark, medic, fratele compozitorului evreu maghiar Karl Goldmark și care emigrase în America din Imperiul Austriac, după eșecul revoluțiilor de la 1848. Cei doi tineri s-au căsătorit la 23 martie 1891 printr-o ceremonie civilă la domiciliul părinților miresei la New York. Apoi perechea s-a mutat într-o casă modestă din Beacon Hill în districtul
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
la numeroase evenimente istorice. Potrivit legendelor cehe, construcția Podului Carol a început la 9 iulie 1357, ora 05:31, prima piatră fiind pusă chiar de regele Carol al IV-lea. Această dată exactă a fost foarte importantă pentru împăratul Sfântului Imperiu, deoarece el credea mult în numerologie, iar această dată specifică, care forma o punte numerică (1357 9, 7 5:31), i-ar conferi Podului Carol o rezistență suplimentară. Având în vedere viața lungă a podului, convingerea împăratului are, probabil, o
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
Răscoala din Herțegovina din anii 1875-1877 (în sârbo-croată: "Hercegovački ustanak", în alfabetul chirilc sârb: Херцеговачки устанак) a fost o revoltă a etnicilor sârbi împotriva Imperiului Otoman, începută și desfășurată în principal în Herțegovina (de unde și numele), de unde s-a răspândit și în Bosnia. A fost cea mai importantă răscoală antiotomană din Herțegovina. Ea a fost precipitată de răul tratament practicat de beii și din — anume
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Germania, Rusia și Austro-Ungaria au propus două luni de încetare a focului în cadrul reuniunii ce a avut loc la mijlocul lunii mai. Întrte timp, se duceau negocieri și între guvernele Serbiei și Muntenegrului, care a condus la declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
s-a răspândit rapid în rândul populației creștine din celelalte provincii otomane din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat ceea ce avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Armatele rusă și lituaniană s-au întâlnit lângă dar niciunul din comandanți nu s-a aventurat să ordone un atac. S-a ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și "suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]