38,651 matches
-
creștine. Într-o relatare turcească de mai târziu, Ibn Kemal se apropie de Tursun bei, dar adaugă unele detalii interesante. El povestește că împăratul și suita sa, abandonând lupta, au luat-o spre Yedi Kule, Cetatea celor Sapte Turnuri. Lângă Poarta de Aur, au dat peste un grup de luptători, dintre care unul, un uriaș, l-a doborât pe împărat și -i-a retezat capul fără să-și dea seama cine este. În chip ciudat, celelalte relatări turcești care s-au păstrat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
înființată în 1993 în Oslo, Norvegia de către Stian "Shagrath" Thoresen (baterie), Sven "Silenoz" Kopperud (vocal, chitară) și Kenneth "Tjodalv" Åkesson (chitară). Numele formației provine de la Dimmuborgir, o zonă cu formațiuni vulcanice ciudate din Islanda; conform legendelor locale aici se află poarta spre Iad. În peste 20 de ani de existență formația a lansat 8 albume de studio, 4 EP-uri și 3 single-uri. În 1993, la scurt timp după înființare, s-au alăturat formației Brynjard Tristan (chitară bas) și Stian
Dimmu Borgir () [Corola-website/Science/309276_a_310605]
-
și zidul din pământ, care au căzut spre exterior la încercarea de demontare. Încercările de datare a construcției au rămas doar încercari. În primul rând am avut surpriza să constatăm, săpând pentru îngroparea noilor stâlpi, că biserica de la altar până la poartă este așezată pe un vechi cimitir, posibil neolitic-cultura Gumelnița. S-au găsit vase din ceramică și oseminte . Pictura de pe icoane ne trimite în sec XIX ,înainte de 1870. Surse biografice atestă un loc de iernat pentru vase, pe Dunăre, în dreptul satului
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
din lemn masiv. Aceasta se afla lângă chiliile mănăstirești. Pe latura estică se află trei turnuri pătrate (două la colțuri și unul în mijloc) legate între ele printr-un drum de strajă. Turnul de pe mijlocul laturii estice servește și ca poartă de intrare în incinta mănăstirească. Pe zidul exterior se află un tablou votiv destul de șters reprezentând pe Petru Rareș cu familia sa, iar dedesubt o stemă moldovenească cu următoarea pisanie: ""Această mănăstire a făcut-o Io Petru Voievod, la anul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
un important obiectiv turistic, aici se mai poate vizita și ruinele cetății medievale a Trascăului, biserica mănăstirii din Măgina, satul Rimetea și muzeul său etnografic, rezervațiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloșului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși) și Piatra Secuiului (a cărei parte nordică mai e numită și Colții Trascăului). Înălțimile Colților Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
caravanelor de atacurile tătarilor, care nu se recunoșteau că vasali ai turcilor. Fortăreața aparținea de vilaietul Oceacov. Cetatea avea formă de patrulater cu patru turnuri la colțuri, cu un perimetru de 1.000 de pași. Intrarea se făcea printr-o poartă aflată pe latura de sud. Conform lui Çelebi, în cetate se aflau o moschee, un depozit de grâu și încăperi pentru o garnizoana de 150 de soldați. În apropierea cetății existau 200 case acoperite cu stuf în care locuia populația
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
11 Fevrier» (HHSTA, PA XII 56 f. 256-266)). In acest concept se precizeazä cä in virtutea räzboiului, tratele ruso-turce privind organizarea internä a principatelor in acel «Reglement organique» incä de dinainte de 1828 si-au pierdut valabilitatea. In acest sens înalta poartă avea de reînnoit imunitatea si privilegiile sale care i-au fost acordate încă de pe timpul lui Bajazid I, reținându-se in Art. 2 că Moldova si Valahia rămân parte integrantă a imperiului otoman supuse suzeranității sultanului. Însă idea unor principate unite
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
fost acordate încă de pe timpul lui Bajazid I, reținându-se in Art. 2 că Moldova si Valahia rămân parte integrantă a imperiului otoman supuse suzeranității sultanului. Însă idea unor principate unite a stârnit o rezistentă deosebită la Viena si la Înalta Poartă. In politica austriacă la Viena existau îngrijorări că românii vor simți suzeranitatea otomană ca o nedreptate si vor cere un stat independent, care ar putea cuprinde atunci si Bucovina, pe atunci austriacă, si partea română a Transilvaniei, creând un precedent
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
naționalitate. In această chestiune însă împăratul austriac Franz Joseph I a avut o cu totul altă părere. El a promovat idea că principatele aveau să rămână neunite, dar in nici un caz nu aveau să fie legate mai strâns de înalta poartă, ci din contră, independenta lor trebuie întărită, dând ordin reprezentantului său la Paris să se opună strict voințelor otoman de a-si întinde influenta in acea zonă a Europei. In conchidere trebuie să reținem că unirea principatelor a fost un
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
și în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august. Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană. Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe internaționale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie - 25 aug./6 sept
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
punea la cale o intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în mai multe situații supușii Imperiului fiind reținuți pentru că au produs diverse neorânduieli. Austria, vehement dușmănoasă, a trebuit să accepte că legile statului român sunt
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare. Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplină. Alexandru I. Cuza aștepta hotărârea Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop. Cum era de așteptat, încă din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
considerate, în țară, inacceptabile. Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă a majorității Marilor Puteri garante și-au făcut în cele din urmă efectul. La capătul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrându-și vechea poziție. Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
clubului Polaris Blaj. Pe drumul național DN 75 Turda-Câmpeni, până în centrul localității Sălciua de Jos apoi pe drumul comunal nemodernizat DC 130 și pe o potecă marcată cu cruce roșie (acces dificil). Numele peșterii vine de la portalul sau podul natural Poarta Zmeilor care se afla la 15 m de intrarea în peșteră. Acesta a rezultat în urma eroziunii, coroziunii si dizolvarii rocilor de calcar. Intrarea este scundă, sub 2 m diametrul și dă acces într-o succesiune de săli și coridoare cu
Peștera Poarta Zmeilor () [Corola-website/Science/309411_a_310740]
-
apei. Aproape de intrarea peșterii, după 24 de ore, întîlnesc echipele salvamont alertate de colegii rămași afară care îi ajută să parcurgă ultima porțiune foarte dificilă. Echipament necesar: costum impermeabil, coardă, surse de lumină. În 2013 peșteră a fost închisă cu poartă metalică și vizitarea a fost interzisă. O excursie în trecutul îndepărtat al zonei, scoate în lumina amețitoarea succesiune a mileniilor, în negura cărora se pierde viața oamenilor. Apusenii, după “citirea” arheologică, sunt locuiți din Paleolitic. Dimensiunile gigantice ale acestei peșteri
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
descendență mongolă, au organizat o lovitură de stat împotriva lui Tianshun, de teama de a fi următorul pe lista împăratului epurare a celor care l-au ajutat în recuperarea tronului. Forțele rebele ale lui Cao au reușit să dea foc porților de vest și de est ale Orașului Imperial (udate de ploaie în timpul luptei) și a ucis mai mulți miniștri importanți, înainte ca forțele sale să fie în cele din urmă încolțite iar el fost nevoit să se sinucidă. În timp ce Împăratul
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
și înfometată, armata a fost învinsă de Li Zicheng - acum autointitulatul Prințul Shun - și a părăsit capitala, fără prea multă luptă. La data de 26 mai 1644, Beijing-ul a cazut în mâinile armatei rebele conduse de Li Zicheng, când porțile orașului au fost, în mod perfid, deschise din interior. În timpul crizei, ultimul împărat Ming s-a spânzurat de un copac din grădina imperială, din afara Orașului Interzis. Profitând de oportunitate, manciurienii au trecut Marele Zid Chinezesc, după ce generalul Ming, de frontieră
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
poziționează în spatele mijlocașilor și care trebuie să ajute portarul. Sarcina sa principală este să oprească echipa adversă să înscrie. Rolul lor este de a lua mingea echipei adverse, cel mai des când atacanții echipei adverse preiau mingea și sprintează spre poartă. Apariția postului de fundaș în mecanismul unei echipe se datorează scoțienilor, care, în jurul anului 1863, au retras din numărul celor 10 înaintași doi jucători, plasați unul în spatele celuilalt, în fața portarului. Apoi, tot scoțienii au decis în anul 1872 așezarea celor
Fundaș (fotbal) () [Corola-website/Science/309442_a_310771]
-
este un oraș din landul Hessa, Germania. Orașul se află într-o regiune viticolă în Rheingau fiind amplasat pe malul Rinului vizavi de Bingen am Rhein. Cele două localități sunt considerate poarta de intrare spre Cursul mijlociu al Rinului. Regiunea Rüdesheim a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO, ea fiind o atracție turistică în Germania. Rüdesheim se află într-o regiune pitorească în apropiere de Groapa Bingen și cetatea Reichenstein, la poalele munților
Rüdesheim am Rhein () [Corola-website/Science/309441_a_310770]
-
de 5 km (3 mi) de ziduri de aproximativ 10 m (33 ft) de mare. Acestea sunt la rândul său, înconjurat de un șanț dublu pe porțiuni terenuri, și să includă, de asemenea, de peste 100 de turnuri în diverse locuri. Porți mari, pe trei laturi landbound din zidurile furnizează numai la intrarea în oraș. Astăzi, pereții sunt străpuns în multe locuri pentru drumuri, dar o mare parte din munca să de pionierat supraviețuiește și, ca urmare, este o destinație turistică majoră
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]
-
demolate complet, fiind aruncate în aer. Piatra de temelie a palatului a fost pusă la 5 septembrie 1869; în 1872 pivnița sa a fost finalizată și în 1876 totul până la primul etaj. Dar mai întâi a fost finalizată clădirea de la poartă. La sfârșitul anului 1872 ea a fost finalizată și complet mobilată, ceea ce i-a permis lui Ludovic să-și amenajeze acolo o locuință provizorie și să observe continuarea lucrărilor de construcții. În 1874, conducerea lucrărilor civile a trecut de la Eduard
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
iunie, guvernul Bavariei a decis să-l detroneze pe rege, care locuia la Neuschwanstein în acel timp. Pe 9 iunie el a fost considerat incapabil să domnească, iar pe 10 iunie comisia de detronare l-a arestat în camerele de la poartă. În așteptarea comisiei, el a alertat jandarmeria și pompierii din împrejurimi pentru a-i asigura protecția. O a doua comisie condusă de Bernhard von Gudden a sosit în ziua următoare, iar regele a fost forțat să părăsească palatul în acea
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]