36,878 matches
-
fost prevăzută, drept care Antonescu a propus trimiterea unei divizii prevăzută cu mijloacele necesare și întărită un regiment de cavalerie, pentru a ocupa segmentul de cale ferată Tighina/ Bender - Socola - cu un puternic control al centrelor Bender și Chișinău. De asemenea, trupele diviziei ar fi urmat să aducă ordinea în zona afectată acesteia - pentru a asigura formarea depozitelor și ar fi urmat să se opună bandelor rusești înarmate - în cazul în care acestea ar fi urmat să încerce restabilirea stării de anarhie
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
pentru a dezarma elementele turbulente și a aresta capii acestora. Alături de cele 3 batalioane ar fi urmat să fie personal local din Chișinău, pentru a da comandanților informații în legătură cu punctele locale de interes (depozite, locuințe ale conducătorilor, localuri ocupate de trupe). De asemenea, în dotarea transporturilor de trupe ar fi urmat să fie material și echipe de cale ferată, precum și personal și material de poștă și telegraf. La 7 ianuarie 1918, trupe românești staționau în continuare în Leova. Pe 7/21
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
aresta capii acestora. Alături de cele 3 batalioane ar fi urmat să fie personal local din Chișinău, pentru a da comandanților informații în legătură cu punctele locale de interes (depozite, locuințe ale conducătorilor, localuri ocupate de trupe). De asemenea, în dotarea transporturilor de trupe ar fi urmat să fie material și echipe de cale ferată, precum și personal și material de poștă și telegraf. La 7 ianuarie 1918, trupe românești staționau în continuare în Leova. Pe 7/21 ianuarie un mic detașament român pornit în
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
de interes (depozite, locuințe ale conducătorilor, localuri ocupate de trupe). De asemenea, în dotarea transporturilor de trupe ar fi urmat să fie material și echipe de cale ferată, precum și personal și material de poștă și telegraf. La 7 ianuarie 1918, trupe românești staționau în continuare în Leova. Pe 7/21 ianuarie un mic detașament român pornit în recunoaștere în fruntea căruia se afla comandantul Regimentului 47 român - colonelul Dragu, a fost luat prizonier de către soldații bolșevici la Vulcănești. Ca efect al
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
Ruse, generalul Kotzebue, a fost arestat de către proprii soldați. La data de 4/17 ianuarie 1918, Consiliul de Miniștri român a luat decizia de a declanșa operațiunea principală, astfel că la 7/20 ianuarie, Marele Cartier General român a trimis trupelor ordinul de operații. Marele Cartier General român a considerat în instrucțiunile sale adresate trupelor care trebuia trimise peste Prut, că acestea sunt detașate, explicând rațiunea acțiunii inițiate astfel: Conform ordinului de operații, o forță formată din 4 divizii române aflate
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
ianuarie 1918, Consiliul de Miniștri român a luat decizia de a declanșa operațiunea principală, astfel că la 7/20 ianuarie, Marele Cartier General român a trimis trupelor ordinul de operații. Marele Cartier General român a considerat în instrucțiunile sale adresate trupelor care trebuia trimise peste Prut, că acestea sunt detașate, explicând rațiunea acțiunii inițiate astfel: Conform ordinului de operații, o forță formată din 4 divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată, trebuia să treacă Prutul: Însoțite de către comandantul Misiunii Militare
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
traversat Prutul pe la Țuțora în data de 8/21 ianuarie. Divizia a 11-a Infanterie, aflată sub comanda generalului Ernest Broșteanu, a trecut râul pe 10/23 ianuarie, pe la Leova (Brigada 22 Infanterie) și pe la Ungheni (Brigada 21 Infanterie). Cu trupe ale Diviziei a 13-a Infanterie au fost organizate două detașamente, care au traversat râul la data de 11/24 ianuarie: „Prut” (format dintr-un batalion din Regimentul 48 Infanterie, alături de artilerie și cavalerie), pe la Vadul lui Isac și „Bolgrad
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
lagărul de la Bergen-Belsen unde ea a lucrat la bucătărie. Mama sa a murit de tifos în martie 1945. Sora sa Madeleine, atinsă și ea de tifos, a fost salvată, în ultimul moment, grație sosirii Aliaților. Bergen-Belsen a fost eliberat de trupele britanice la 15 aprilie 1945. Simone, Madeleine și cealaltă soră a sa, Denise (care fusese angajată în Rezistență), sunt singurele supraviețuitoare din familie, întrucât tatăl, mama și fratele lor nu au revenit din lagăre. După reîntoarcerea în Franța, Simone nu
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
devenit centrul administrativ al nou-înființatului raion Tosno. Pe 20 august 1935, Tosno a primit statutul de așezare de tip urban. În perioada 28 august 1941 - 26 ianuarie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tosno a fost ocupat de trupele germane și distrus în mare parte, dar a fost reconstruit după război. Pe 1 februarie 1963, Tosno a primit statutul de oraș. Din punct de vedere al organizării admninistrative, Tosno servește ca centru administrativ al raionului Tosno. Ca diviziune administrativă
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
pentru a adapta și a armoniza la context, clauzele de armistițiu conform celor parafate de generalul Armando Diaz pe Frontul din Italia. De asemenea, era nevoie de clarificări suplimentare legate de teritoriul pe care ar fi urmat să se retragă trupele germane comandate de August von Mackensen. Deoarece prevederile Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 nu urmau să fie aplicate pe Frontul din Balcani, Convenția poate fi considerată o anexă a respectivului document. Documentul a reprezentat concepția
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a stabilit o linie de demarcație de la sudul căreia guvernul ungar a trebuit să evacueze toate trupele în interval de 8 zile. Traseul acestei linii a pornit de pe cursul superior al Someșului () - Bistrița () - Târgu Mureș () - cursul Mureșului () până la vărsarea în Tisa () - Subotica () - Baja - Pécs () - cursul Dravei până la granița croato-slovenă. Administrația civilă urma să rămână în sarcina guvernului
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
cursul Dravei până la granița croato-slovenă. Administrația civilă urma să rămână în sarcina guvernului maghiar, iar paza căilor ferate urma să fie asigurată de forțe de poliție și jandarmerie maghiare cu un efectiv suficient, inclusiv pentru asigurarea ordinii în teritoriul evacuat. Trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. Convenția (sau Armistițiul de la Belgrad) - astfel cum a fost întocmită, a reprezentat factorul determinant care a scos în evidență starea conflictuală
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
târziu, soprana Ana Cebotari a completat demersul său artistic prin abordarea unora dintre cele mai frumoase pagini ale literaturii muzicale universale. „MundiColour” devenea așadar o adevarată platformă de întâlnire a valorilor românești și universale. Începând cu 2015, prin participarea ca trupă de acompaniament la emisiunea Vocea României, „MundiColour” a început să joncționeze cu orchestrele simfonice pe care Daniel Jinga le dirijează și să devină una dintre cele mai căutate formule de acompaniament pentru spectacolele live de anvergură.
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
a, la Craiova, de unde a fost trimis în diverse misiuni de transmitere a ordinelor, de informare și de sprijin operativ. La ordinul Marelui Cartier General din Buftea a fost trimis în Dobrogea (28 aug./10 sept.), de unde a raportat situația trupelor și despre modul neglijent și iresponsabil de conducere a operațiilor încredințate generalului A. Zaioncikovski, comandantul Corpului 24 rus, a cărui inactivitate a contribuit la retragerea generală spre linia Cernavodă - Medgidia - Constanța, cu grave consecințe pentru situația Armatei Române din Dobrogea
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
retragerea generală spre linia Cernavodă - Medgidia - Constanța, cu grave consecințe pentru situația Armatei Române din Dobrogea. În 6/19 septembrie a fost trimis în defileul Jiului (Surduc, Polatiște, Păiș), unde unitățile românești se retrăgeau sub presiunea inamicului. A reușit împreună cu trupele comandate de col. Stavrache să asigure apărarea defileului până la sosirea întăririlor . La 9/22 octombrie cpt. Boerescu a fost mutat șef al biroului de operații din Stat-majorul Diviziei a 11-a. Două zile mai târziu, generalul I. Dragalina a fost
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
recunoașterea pe care acesta a făcut-o în defileul Jiului, pentru a inspecta posturile înaintate ale reg. 26 infanterie. Din nefericire, la Schitul Locuri Rele, în apropierea Mânăstirii Lainici, viteazul general Dragalina a fost foarte grav rănit. Pătrunderea rapidă a trupelor germane până la marginea orașului Târgu Jiu a creat o situație foarte grea și periculoasă, în care comandantul Grupului „Jiu”, col. I. Anastasiu, împreună cu comandantul Diviziei a 11, col. D. Cocorăscu și cu lt.-col Mărculescu trebuiau să hotărască felul cum
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
orașului Târgu Jiu a creat o situație foarte grea și periculoasă, în care comandantul Grupului „Jiu”, col. I. Anastasiu, împreună cu comandantul Diviziei a 11, col. D. Cocorăscu și cu lt.-col Mărculescu trebuiau să hotărască felul cum vor fi utilizate trupele de întărire trimise de la Slatina. În contradictoriu cu ordinele primite de la Armata I-a, cpt. Boerescu a susținut ideea ca „Detașamentul lt.col. Coandă” să nu fie adus în fața orașului Tg. Jiu, unde ar fi fost copleșit de superioritatea numerică a
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
lt.-colonelului Coandă, a preluat comanda primelor eșaloane de trăgători în atacul spre Sâmbotinul. Manevra „Detașamentului Coandă”, susținută de eroismul soldațiilor și de vitejia unor ofițeri precum slt. N. Pătrășcoiu, originar din satul învecinat Arsuri, a avut drept rezultat retragerea trupelor germane, cu mari pierderi, înapoi pe creasta munților. După retragerea în Moldova, Divizia a 11-a a intrat în refacere, fiind adusă la Mărășești în 6/19 aug. 1917. Maiorul P. Boerescu s-a mai remarcat cu ocazia incursiunii organizate
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
noaptea de 18-19 nov./1-2 dec. 1917, când, în fruntea unui detașament special antrenat, a străpuns liniile dușmane în zona Buduiul Calciu - Dealul Secului, pentru a captura documente aflate asupra ofițerilor germani, din care să rezulte situația reală a dispunerii trupelor și adevăratele intenții ale inamicului. La 1/13 ianuarie 1918, Divizia a 11-a (comandată de gen. Ernest Broșteanu) a intrat în [[Chișinău], la solicitarea „[[Sfatului Țării]]” al [[Republica Democrată Moldovenească|Republicii Democratice Moldovenești]], pentru a proteja viețile și bunurile
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
incoloră, cu dioxid de carbon, care conține chinină, și una dintre cele mai amare limonade. Din cauza conținutului de chinină straluceste sub raze UV. Până în secolul al XX-lea, "" a aparținut (în engleză "tonic" pentru „fortifiant, energizant”) ca standard în multe trupe coloniale europene. Conținutul mai mare de chinina al băuturii, de atunci, a fost o formă de profilaxie a malariei, deoarece abia din 1934 a apărut pe piață un medicament sintetic cu clorochină. Pentru a obține un efect, trebuia, "Tonic Water
Tonic Water () [Corola-website/Science/337645_a_338974]
-
Înainte acestor două decese, au existat două mari rebeliuni. În decembrie 1831 a avut loc în al doilea oraș ca mărime al Franței, Lyon, o revoltă a muncitorilor cunoscută ca revolta canuților, cauzată de greutățile economice. Au fost trimise acolo trupe de represiune după ce membrii Gărzii Naționale au trecut de partea rebelilor. În februarie 1832, la Paris, susținătorii Bourbonilor — numiți de adversarii lor cu apelativele de legitimiști sau carliști — au făcut o încercare de a-i răpi pe membrii familiei regale
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
a fost cu câteva luni înainte de moartea sa. Atunci când un steag roșu purtând cuvintele La Liberté ou la Mort („Libertate sau Moarte”) a fost ridicat, a izbucnit o tulburare în rândul mulțimii și au avut loc schimburi de focuri cu trupele guvernamentale. Marchizul de Lafayette, care a ținut un discurs de laudă al lui Lamarque, a făcut apel la calm, dar tulburarea s-a răspândit. Revolta ce a urmat a făcut ca cei aproximativ 3.000 de insurgenți să preia pentru
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
acea seară. Cu toate acestea, revolta nu a reușit să se răspândească în continuare. În noaptea de 5-6 iunie 1832 miliția Gărzii Naționale din Paris formată 20.000 de persoane a fost întărită cu aproximativ 40.000 de militari din trupele armate aflate sub comanda contelui de Lobau. Această forță a ocupat cartierele periferice ale capitalei. Insurgenții și-au stabilit cartierul general în Faubourg Saint-Martin, centrul istoric al orașului. Au construit baricade pe străzile înguste aflate în zona rue Saint-Martin și
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
în stradă pentru a confirma că forțele sale stăpânesc capitala. Întorcându-se la Paris de la Saint-Cloud, el și-a întâlnit miniștrii și generalii la Palatul Tuileries și a declarat stare de asediu, apoi a mers în zona revoltelor, în aplauzele trupelor. Lupta finală a avut loc la Cloître Saint-Merry, continuând până în seara zilei de 6 iunie. Pierderile totale cauzate de rebeliune au fost de aproximativ 800 de oameni. Armata și garda națională au avut 73 de morți și 344 de răniți
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
concepută pentru inducerea în eroare a aliaților, care ar fi trebuit să creadă eronat că atacul principal urma să fie dat prin Belgia și mai apoi spre sud în Franța, o reeditarea a conform planului „Schlieffen” din timpul Primului Război Mondial. După ce trupele aliate au înaintat în Belgia, acestea trebuiau să fie blocate de ofensiva germană în estul Belgiei în regiunea cuprinsă între Hannut și Gembloux. Amenințând flancul Armatei I franceze, germanii puteau ataca spre Canalul Mânecii și, în cele din urmă, încercui și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]