37,224 matches
-
al cincilea din "Portret al artistului în tinerețe" și capitolele "Proteu" și "Scila și Caribda" din "Ulise". Opiniile exprimate în "Portret", ancorate puternic în doctrina tomistă și aristotelică despre ordine și "cosmos", par a fi contrazise de evoluțiile ulterioare ale prozei joyciene, care migrează spre dezordine și "haos". În "Veghea lui Finnegan", Joyce concatenează cei doi termeni, formând "chaosmos" ("haos"-"cosmos"), o uniune a contrariilor care îi caracterizează cu acuratețe opera. Umberto Eco susține că „"Portret" nu pretinde a fi un
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cât și pe Leopold Bloom reprezentanți, în sens enciclopedic, ai culturii umane: în timp ce primul întrupează cultura înaltă (filozofia, logica, dialectica etc.), celălalt este un exponent al culturii populare. Interesul lui Joyce pentru evoluția culturii se manifestă mai ales prin mimetismul prozei sale, prin modul cum integrează și imită stiluri funcționare și moduri de comunicare, de la juisarea argotică la rigiditatea termenilor specializați. Un exemplu elocvent este capitolul "Boii soarelui", unde Joyce pastișează și parodiază toate stilurile literaturii engleze din epoca medievală până în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
la început universul neprihănit al lui Gerty MacDowell printr-un stil sentimental, siropos, preluat din revistele pentru femei ale epocii sau prin apelul la imagistica mariolatriei catolice, însă când atenția narativă se îndreaptă spre monologul interior al lui Leopold Bloom, proza devine concupiscentă, culminând orgasmic cu niște celebre focuri de artificii. "Circe" este o punere în scenă a unei piese expresioniste unde cuvintele capătă o nouă putere, aceea de a genera realități paralele și vedenii. Limbajul din "Eumeu" este pretențios, prolix
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
atmosfera soporifică, verbozitatea excesivă a capitolului ar putea fi o condamnare a culturii alexandrine, de anticariat. Karen Lawrence consideră "Eumeu" un sabotaj intenționat al lui Joyce îndreptat împotriva a ceea ce ar fi putut fi punctul culminant al romanului. Aici, limbajul prozei confiscă discursul personajelor, inversând tehnicile capitolelor anterioare, unde dimpotrivă, conștiința unor protagoniști ca Leopold Bloom sau Stephen Dedalus deforma structura textului. Pasaje precum: par încercări disperate, dar futile, de a captura o semnificație cu ajutorul cuvântului, „numesc procesele emoționale și psihologice
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
regeneratoare nesecată. Conform lui Harry Levin, "Ulise" „ignoră formalitățile unei narațiuni și ne invită să împărtășim un flux al experienței nediferențiate, eludând distincția dintre obiectele descrise și cuvintele folosite pentru a le descrie”. Anthony Burgess afirmă că, în opera irlandezului, „proza și subiectul au devenit o unitate inseparabilă [...] Cheia romanului "Ulise" este aici: pentru fiecare fază a sufletului există un limbaj propriu, special”. Romanul "Ulise" reprezintă unul din cele mai elaborate exemple de intertextualitate din istoria literară, deoarece dublează "Odiseea" lui
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
sunt adesea tratate ca simple instrumente sau se definesc strict în raport cu personajele masculine: ele sunt fie muze sau nimfe involuntare (ca fata de pe plajă în "Portret" sau Gerty MacDowell în "Ulise"), fie mame, soții sau fiice, fie chelnerițe sau prostituate. Proza lui Joyce, crede Florence Howe, perpetuează ideea că femeia este „altceva” ("other"), în conformitate cu o întreagă tradiție literară axată în jurul bărbatului. Carolyn Heilburn susține că Joyce este incapabil să își imagineze „o femeie pe care convențiile nu i-o oferă” sau
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
(n. "Mihail V. Dumitrescu", 26 noiembrie 1901, Ohrid, Macedonia - d. 7 februarie 1982, București) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică. Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) și al Despinei (n. Gero). Familia sa, la origine aromână, se stabilește în Oltenia. Liceul l-a urmat la Caracal și Craiova, bacalaureatul l-a
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
războiului. Între anii 1924 și 1928 este student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Mai înainte publicase prima sa carte de proză, "Capcana. Nuvele și schițe", primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul "Dimineața", primul său roman, "Sfântul Părere", apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagigică. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul "10 cărți celebre repovestite de Mihail Drumeș". 1982, 27 februarie, scriitorul încetează din viață la București, lăsând în manuscris numeroase volume de proză, piese de teatru, scenarii de filme, prelucrări etc.
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
închisă în 1568 este executată în 1587. Indecizia sa, considerată a fi un defect de către consilierii săi, a salvat-o deseori de alianțe matrimoniale și politice nefericite. Asemenea tatălui ei, regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie și proză. Domnia sa a fost marcată de prudența în ceea ce privește acordarea de onoruri și demnități. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl și șapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privați, de la
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Este doctor în filologie al aceleiași universități din 2001. În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea“ al Universității din București, condus de criticul Ovid S. Crohmălniceanu. A condus cenaclul "Clubul Literar" în cadrul aceleiași facultăți. A debutat în anul 1992 cu proza în volumul colectiv "Ficțiuni". Povestirea „Paraphernalia“ din volumul „Întîmplări din orășelul nostru“, tradusă în limba engleză de Georgiana Fârnoagă și Sharon King, este inclusă în volumul „The Phantom Church and Other Stories from România“ (University of Pittsburg Press, Pittsburg, 1996
Ion Manolescu (scriitor) () [Corola-website/Science/298916_a_300245]
-
iubirii dintre un tânăr pescar și o frumoasă fiică de sătean înstărit, în lumea închisă a unei insule sudice japoneze, separate de civilizație, l-a obligat pe scriitor să recurgă la un stil simplu, delicat. Romanul, aproape un poem în proză, a primit, în anul 1954, Premiul literar Shinchosha; după subiectul lui s-au turnat cinci filme. În opera unui scriitor sumbru ca Mishima, acest roman se dovedește a fi o adevărată oază de lumină. După ce a mărturisit că lucrul pe
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
târziu jurisconsult și apoi șef de protocol la Marea Adunare Națională. Se însoară în 1951 cu o fată din județul Arad, fiică de învățător, cu care are un băiat și o fiică, iar de pe urma lor trei nepoți. Debutează literar cu proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A scos volume de eseuri și proză satirică scurtă (“Sedința balerinelor”, “Funigei peste Alpi”) După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul “ Câteva feluri de dragoste”, volumul de nuvele “ Câteva feluri de moarte”, volumul
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
Mircea Iorgulescu s-a instruit. În 2001, a alcătuit și îngrijit volumul de corespondență "Florin Mugur - Scrisori de la capătul zilelor". A îngrijit ediții din Dinicu Golescu, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Panait Istrati, antologiile „Constantin Dobrogeanu-Gherea interpretat de...” (București, 1975), „Arhipelag. Culegere de proză scurtă contemporană” (București, 1981). După 1989, a publicat la revistele România literară, Luceafărul, Ramuri, Convorbiri literare, Tribuna, Dilema, 22, Cultura, Jurnalul național ș.a. În 2010, îi apare la Editura Karta Graphic din Ploiești, în îngrijirea lui Ioan Groșescu, „Poștalionul cu
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
botez. Ca și în alte țări nordice, egalitatea între sexe este foarte ridicată; Islanda se clasează constant între cele mai bune 3 țări pentru femei. Cele mai celebre opere literare clasice islandeze sunt cele din Saga Islandezilor, opere epice în proză a căror acțiune este plasată în epoca colonizării Islandei. Printre cele mai celebre se numără ', despre o luptă între clanuri, și ' și ', care descrie descoperirea și colonizarea Groenlandei și Vinlandului (Newfoundlandul de astăzi). ', ', ', ' și ' sunt alte saga islandeze cunoscute. O
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
volumului "Ora fântânilor" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 69 de ani, nu își va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viață câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie. Poezii, poeme în proză Proză, publicistică Opere traduse în alte limbi Articole biografice
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
Ora fântânilor" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 69 de ani, nu își va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viață câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie. Poezii, poeme în proză Proză, publicistică Opere traduse în alte limbi Articole biografice
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
din Brașov. A urmat liceul la Sighișoara al cărui Turn cu Ceas este omniprezent în romanul său "Pupa russa" de pildă, absolvind în 1969, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În timpul facultății frecventează cenaclul studențesc de proză "Junimea", condus de Ovid. S. Crohmălniceanu și în anii 1970-1973 înființează revista de perete și cenaclul " Noii", alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Constatin Stan, Sorin Preda. Devine profesor de literatură română în
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
Stăpânul inelelor" de J.R.R. Tolkien. [...] ceva analog se petrece și în "Pupa russa": pregnanța percepțiilor corporale intră într-un straniu și fascinant proces de reacție cu monumentalitatea „neverosimilă”, deopotrivă „artificial-teoretică” și „simbolic-fantasmatică”, a personajului central.” Este prezent în antologiile de proză: A tradus din limba franceză "Déplacements" ( "Deplasări" ) de Serge Fauchereau (ediție bilingvă, 1996) și "La modernité" ( "Modernitatea" ) de Alexis Nouss, în colaborare, 2000. Eugen Simion îl califică de „prozator interesat de o nouă lectură a lumii” și remarcă pe de
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare. Născut la Boston dintr-o familie de actori, Edgar Poe rămâne orfan de ambii părinți la vârsta de 3 ani și este adoptat de familia John Allan, un negustor
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
frumusețea sonoră realizată prin rime neașteptate și disonanțe. De aceea, nu numai simbolismul, dar și mișcările artistice ulterioare au recunoscut în Poe un predecesor. Mărturia cea mai complexă a poziției prioritare în declanșarea curentelor de înnoire a literaturii o constituie proza lui Edgar Poe. Romanul "Aventurile lui Gordon Pym" ("The Narrative of Athur Gordon Pym") și povestirile „Prăbușirea Casei Usher” ("The Fall of the House of Usher"), „Cărăbușul de aur” ("The Gold Bug"), „Pisica neagră” ("The Black Cat"), „Balerca de Amontillado
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
lui Edgar Allan Poe care au forțat frontierele imaginarului, îmbinând teritoriile vieții și ale morții într-o sinteză halucinantă, o viziune ce dă valoare simbolică unor proiecții maladive ale lumii reale. Mișcarea literară Junimea condusă de Titu Maiorescu îi descoperă prozele, este tradus din limba franceză (în care fusese tradus de poetul Charles Baudelaire) de Veronica Micle, Mihai Eminescu sau Ion Luca Caragiale și această descoperire are un impact deosebit asupra apariției literaturii fantastice românești. Între altele, Poe este creatorul primului
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
detectiv din istoria literaturii universale, C. Auguste Dupin, eroul unui ciclu de trei povestiri printre care „Crimele din Rue Morgue” și „Scrisoarea furată”; se pare că titlul piesei "O scrisoare pierdută" a lui Caragiale a fost împrumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul "Prăbușirea casei Usher" dar mai ales "Masca Morții Roșii" sau "Puțul și pendula", combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică dar și în cea simbolistă. Lucrările de critică literară
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
pierdută" a lui Caragiale a fost împrumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul "Prăbușirea casei Usher" dar mai ales "Masca Morții Roșii" sau "Puțul și pendula", combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică dar și în cea simbolistă. Lucrările de critică literară ale lui Edgar Allan Poe se caracterizează printr-o profundă cunoaștere a literaturii, prin spirit sarcastic, simț ascuțit în receptarea adevăratelor valori creative. Scrierile sale teoretice s-au bucurat încă
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]