37,159 matches
-
de sens și de o țintă finală. Voința stă nu numai la baza acțiunilor omului, ci determină întreaga realitate, organică sau anorganică. Voința se manifestă în lumea animală ca forță vitală și ca impuls spre procreare. Această teorie asupra "primatului voinței" reprezintă ideea centrală a filozofiei lui Schopenhauer și a avut, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate, o influență crescândă asupra gândirii filozofice. Concepțiile lui Schopenhauer asupra literaturii și artei sunt o consecință directă a
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
și a avut, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate, o influență crescândă asupra gândirii filozofice. Concepțiile lui Schopenhauer asupra literaturii și artei sunt o consecință directă a pesimismului său și a influenței filozofiei budiste. Voința este un impuls existențial care nu dă nici o satisfacție, dimpotrivă, creând permanent noi necesități ce nu pot fi în întregime satisfăcute, devine o sursă de suferință. De aceea nu poate exista o fericire de durată; viața este o vale a
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
ce nu pot fi în întregime satisfăcute, devine o sursă de suferință. De aceea nu poate exista o fericire de durată; viața este o vale a plângerii, plină de dureri. La un nivel superior, însă, omul se poate sustrage dictatului Voinței, reușind să se elibereze. Eliberarea de suferință se realizează prin "negarea Voinței", care poate fi obținută prin contemplația artistică sau prin asceză, renunțare și meditație. Prin artă, omul scapă de sub dominația Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
De aceea nu poate exista o fericire de durată; viața este o vale a plângerii, plină de dureri. La un nivel superior, însă, omul se poate sustrage dictatului Voinței, reușind să se elibereze. Eliberarea de suferință se realizează prin "negarea Voinței", care poate fi obținută prin contemplația artistică sau prin asceză, renunțare și meditație. Prin artă, omul scapă de sub dominația Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al cunoașterii".El a fost numit al doilea Buddha. În timp ce omul se poate
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
nivel superior, însă, omul se poate sustrage dictatului Voinței, reușind să se elibereze. Eliberarea de suferință se realizează prin "negarea Voinței", care poate fi obținută prin contemplația artistică sau prin asceză, renunțare și meditație. Prin artă, omul scapă de sub dominația Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al cunoașterii".El a fost numit al doilea Buddha. În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
contemplația artistică sau prin asceză, renunțare și meditație. Prin artă, omul scapă de sub dominația Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al cunoașterii".El a fost numit al doilea Buddha. În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în ""milă"" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire și
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al cunoașterii".El a fost numit al doilea Buddha. În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în ""milă"" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire și înțelegerea suferinței lumii, omul își depășește egoismul și se identifică cu semenii săi ("Über
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
de creștini pentru unicul lor Dumnezeu”. În creștinism, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului și al Lumii. De obicei se consideră că are atributele de sfințenie (separat de păcat și incoruptibil), justețe (are dreptate în toate), suveranitate (are voință proprie), omnipotență (atotputernic), omniștiință (atotștiutor), omnibenevolență (atotiubitor) și ubicuitate (omniprezent). In Islam, Dumnezeu poartă numele de Allah. Mahomed, întemeietorul ei, arată că Allah este același cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare în revelațiile lui. Iudaismul este cea mai veche
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
preponderență demonstrarea existenței lui, în zilele noastre accentul se pune pe demonstrarea inexistenței. Formularea „a făcut...după soiul lor” implică o creare "simultană" a "tuturor" acestor forme de viață de către Dumnezeu, ceea ce contrazice dovezile materiale privind "evoluția" acestora, independent de voința lui. Aproximativ 54% din populația lumii s-a identificat ca aparținând uneia din cele trei religii abrahamice tradiționale (33% creștini, 21% musulmani, 0.22% evrei). Alte religii avraamice includ Credința Bahá'í, Samaritanismul, Mișcarea Rastafari, Yazidismul și Biserica unificării. Din
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
acestuia din urmă a devenit Lenin revoluționar, și asta cu mult timp înainte de a-l fi citit pe Marx. Când în fine Lenin l-a citit pe Marx, acesta era deja înarmat cu ideile lui Cernișevschi, Tkaciev și a grupului Voința Poporului, și aceste idei au făcut distinctiv aproșul leninist al marxismului. Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar, ci Lenin a făcut marxismul revoluționar. Dacă inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
deși cu rădăcini în folclorul românesc, amintește de poemul "Teilung der Welt" al lui Schiller sau de "Hyperion" al lui Hölderlin, iar pesimismul din "Scrisori" își are originea în lectura operei lui Schopenhauer, "Welt als Wille und Vorstellung" ("Lumea ca voință și reprezentare"). Dacă, pe de o parte, Eminescu apare adânc impregnat de esențele cele mai ancestrale ale poeziei populare, pe de altă parte, din acea tradiție el culege și desvoltă chiar instanțele unui instrument foarte eficient pentru procesul de unificare
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
o definiție în termeni de autoconștiință critică, seducția anihilării abandonează ficțiunea personajului și capătă glas uman, acela al poetului, care nu mai întruchipează doar lupta generoasă a eroului romantic împotriva mediocrității epocii, ci și dorul arzător de eliberare de sub tirania voinței de a fi, sursa permanentei nevoi de împlinire. Aceasta este, dincolo de aparența dorinței amoroase, tema secretă a poeziei "Dorința", dorința secretă sugerată de versurile: Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri,Flori de tei deasupra noastrăOr să cadă rânduri-rânduri." Pe această
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
este epoca în care contemplarea și acțiunea, grația și natura, Iubirea divină și iubirea omenească, sunt încă legate. Și, la cei mai severi asceți retrași din lume, marea speranță, de a extinde creștinismul, este încă vie. Această speranță și această voință se manifestă clar în povestirile franceze despre Graal, cât și în «Parzival», versiunea germană a lui von Eschenbach. Deși modurile lor de exprimare erau diferite, poeții germani și cei francezi acționau la lucrarea comună a «creștinizării» propriului popor. Însă bazele
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
au mărit confuzia și l‑au îndepărtat de adevăr. Actualmente, reprezentările naive din Evul Mediu nu mai au curs. Graalul este considerat acum ca un simbol sacru, iar experiența trăită de Parzival ca un exemplu luminos al deschiderii umane având voința de a se depăși fără încetare, de a atinge maturitatea spirituală. Această experiență este considerată ca fiind la îndemâna fiecărei ființe omenești. Totuși, numeroși cercetători au avut presentimentul că astfel de explicații nu erau decât niște soluții timide născute din incapacitatea
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
de forțe”, “spațiul peste care se întinde la un moment dat expansiunea unei forțe”. Spațiul de securitate putea să coincidă cu spațiul etnic-de unde rezultă o “poziție tare”-, putea, însă, să-l și depășească. Afirmarea spațiului de securitate nu înseamnă voința și dorința de-a acapara un “spațiu vital”, deci nu este expresia unei forțe în expansiune. Istoricul Gheorghe I. Brătianu identifica două “poziții cheie”, respectiv poziții geopolitice decisive pe care România trebuia să le includă obligatoriu în calculele ei strategice
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
Drumul lui Lenin, de Lidia Agricola, autoarea eseului remarcă: ” Ne apare aici țăranca devenită în regimul nostru conducătoare de unitate socialistă. Meritul pictoriței Lidia Agricola este de a fi reliefat acele calități ale eroinei sale - ca inteligența sănătoasă, energia creatoare, voința fermă și încrederea în forțele proprii - prin care ne convinge de capacitatea ei reală de a îndeplini cu cinste o atare sarcină de răspundere.” (p.11) Perspectiva privitoare la reprezentarea genului în acest eseu poate părea favorabilă ”masculinizării” și defavorabilă
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
a îndeplini cu cinste o atare sarcină de răspundere.” (p.11) Perspectiva privitoare la reprezentarea genului în acest eseu poate părea favorabilă ”masculinizării” și defavorabilă ”feminității”, doar dintr-o poziție interpretativă conservatoare în care asociem în mod esențialist caracteristici precum voință, forță, energie, inteligență, încredere, afirmare, capacitate de conducere, cu masculinitatea. Dintr-o perspectivă în care contestăm însă această conexiune, putem susține că din punctul de vedere al mizei discursului de aici, care este cel de a marca punctele în care
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
croitorie. Atelierul se numea Manole și Ionas. Manole era tata, Ionas era asociatul lui, cel mai bun prieten din copilărie. În clasa întâi am mers la scoala catolică unde am stat doar un an, după care am mers la scoala Voința - școală evreiască. Apoi ne-am mutat în Moșilor, pe Silvestru. Am stat la</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> n</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
s tailor workshop was there aș well. The workshop was called “Manole and Ionas”: Manole was my dad; Ionas was his associate, his best childhood friend. I attended the first grade at the Catholic School, and the next grades at Voința School - which was a Jewish school. Then we moved în Moșilor neighbourhood, on Silvestru Street. We stayed at my godmother’s, and it was really bad aș my mom didn’ț get along well with her. Next we moved on
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
alege calea emigrației spre America. Cu el a mai plecat o serie importantă cum au fost Willhelm Pabst, Pommer și alții. Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste a găsit însă pe regizoarea Leni Riefenstahl, care prin filmul "Triumph des Willens" ("Triumful Voinței"), reușește să răspundă din plin cerințelor acestuia. Mai încearcă "Die Olympiade" ("Olimpiada"), celebru de astfel în străinătate. Însă rămâne celebră doar prin materialul documentar filmat a acelor vremuri de tristă amintire. Vorbind de filmul românesc, nici acesta nu a fost
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
al Uniunii Sovietice. Controlul său se extindea din partid în aria guvernamentală, deoarece numai membrii partidului dețineau funcții guvernamentale iar de aceea disciplina de partid asigura că politica Politburo era implementată de toate organizațiile guvernamentale. Un exemplu al al nesocotirii voinței Biroului politic de către Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a fost învingerea așa-numitului Grup antipartinic din 1958. Lenin a hotărât în 1917 ca un birou politic să conducă în mod direct Revoluția, iar după cel de-al
Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298409_a_299738]
-
10:00. La inaugurarea pontificatului său a spus: "Adevăratul meu program de guvernare nu este acela de a face voia mea, de a urma ideile mele, ci acela de a mă dispune, împreună cu întreaga Biserică, la ascultarea cuvântului și a voinței Domnului și de a mă lăsa îndrumat de El, așa încât să fie El însuși cel care conduce Biserica în acest ceas al istoriei noastre." În timpul predicii ținute astăzi în fața celor aproximativ 500.000 de credincioși, a fost întrerupt în repetate
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
cardiovasculară în Texas, SUA, la Houston (la profesorii univ. Michael DeBakey (1908-2008), Denton Arthur Cooley și Edvards), si in Portland, Oregon, cu o bursă acordată de Statele Unite. (B - pag. 79-86) Întors acasă din dispoziție administrativă superioară, a fost transferat împotriva voinței sale la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București pe post de profesor și, în paralel, într-o funcție de decizie cu mână liberă pentru a aplica în România cele văzute în Statele Unite. (B - p. 85-93). Ca urmare: Urmare
Ioan Pop de Popa () [Corola-website/Science/298426_a_299755]
-
el însuși, este cauza sa și este cauza eficientă a oricărui lucru sau activități. El conchide: orice activitate a noastră este fixată de necesitatea naturii divine. Activitatea omului este supusă unor legi necesare. Faptele noastre nu pot fi libere în raport cu voința noastră și nici nu pot fi desfășurate în vederea unui scop. Dumnezeu nu a creat lucrurile cu scopul ca oamenii să se folosească spre fericirea lor. Din contra, toate fenomenele se produc ca o consecință logică a legilor naturale. Dumnezeu, subliniază
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
corpului doar la treapta cunoașterii senzoriale. Comportarea omului se află sub influența instinctelor autoconservării și a afectelor. Până când omul se supune lor, el nu este liber. Libertatea umană constă în libertatea de sub influența acestor afecte, pasiuni. El neagă ideea libertății voinței. Din moment ce libertatea este identificată cu cunoașterea, tendința de autocunoaștere devine una din tendințele omenești cele mai importante.
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]