38,366 matches
-
din incinta Remizei CFR Mogoșoaia, într-un hangar special amenajat, destinat vagoanelor speciale, reducând la minim degradarea fizică a vagoanelor, fiind ferit de soare, ploaie și zăpadă. Viteza maximă de circulație a acestui tren este de 30 km/h. În muzeu este expusă o machetă a locomotivei. Tot în Muzeul CFR a fost expusă prima locomotivă realizată la Reșița, în anul 1873, machete reprezentând locomotive construite în țară, macheta unei instalații de centralizare electrodinamică cu relee, înzestrată cu bloc de linie
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
amenajat, destinat vagoanelor speciale, reducând la minim degradarea fizică a vagoanelor, fiind ferit de soare, ploaie și zăpadă. Viteza maximă de circulație a acestui tren este de 30 km/h. În muzeu este expusă o machetă a locomotivei. Tot în Muzeul CFR a fost expusă prima locomotivă realizată la Reșița, în anul 1873, machete reprezentând locomotive construite în țară, macheta unei instalații de centralizare electrodinamică cu relee, înzestrată cu bloc de linie automat și cu instalații dispecer. Colecția muzeului mai cuprinde
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
Tot în Muzeul CFR a fost expusă prima locomotivă realizată la Reșița, în anul 1873, machete reprezentând locomotive construite în țară, macheta unei instalații de centralizare electrodinamică cu relee, înzestrată cu bloc de linie automat și cu instalații dispecer. Colecția muzeului mai cuprinde vagoane, telegraf Morse (1869), fotografii, acte vechi, costume de ceferiști, obiecte cu caracter memorial legate de personalități cum ar fi Anghel Saligny (1854 - 1925) și Elie Radu (1853 - 1931), cu realizări deosebite în domeniul podurilor feroviare. După o
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
vechi, costume de ceferiști, obiecte cu caracter memorial legate de personalități cum ar fi Anghel Saligny (1854 - 1925) și Elie Radu (1853 - 1931), cu realizări deosebite în domeniul podurilor feroviare. După o lungă perioadă cât nu a fost accesibil publicului, muzeul a fost redeschis la 16 mai 2012. Cu acest prilej a fost inaugurată cea mai mare dioramă feroviară la scara 1:87 din România. Diorama are dimensiunile de 14.4 x 4 m, are 260 m de șine (H0 + H0e
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
mai mare dioramă feroviară la scara 1:87 din România. Diorama are dimensiunile de 14.4 x 4 m, are 260 m de șine (H0 + H0e) dispuse pe 3 nivele, și este complet automatizată. Materialele și documentele care alcătuiesc colecția muzeului ilustrează evoluția mijloacelor de transport feroviare în general, o atenție aparte fiind acordată dezvoltării Căilor Ferate Române.
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
M. Harea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dar explorarea deplină a acesteia s-a făcut în 1988 de către Clubul Sportiv Montana Onești. Arealul, cu o suprafață de un hectar, a fost declarat arie protejată în 1971 la propunerea Muzeului de Științe Naturale Piatra Neamț și Rezervație naturală mixtă în 1994, acest regim fiind reconfirmat prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate").
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici, în stratele de rocă alcătuite din conglomerate de marne și gresii, s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2 zone ca fiind clasificate conform nomenclaturii IUCN
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
orgi bisericești din Transilvania. În clopotniță există două clopote, unul mare datat din anul 1937 și unul mediu, datat din anul 1644. Celebrul pictor transilvănean Carl Dorschlag a pictat actualul altar în anul 1868. Vechiul altar triptic se află la Muzeul Țării Făgărașuluidin anul 1951 și a fost restaurat în perioada 2004 - 2006 de către Laboratorul zonal de restaurare al Complexului muzeal ASTRA. Încercarea de datare a vechiului altar, a fost făcută de către istoricul sas Viktor Roth în lucrarea sa din anul
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
care s-a pictat și cel din Agnita în anul 1650. Deoarece nu apare inscripționat anul pictarii, V.Roth crede că acesta era menționat pe coronamentul care însoțea altarul, în mod similar ca și la cel din Agnita. În cadrul micului muzeu din cadrul bisericii se pot vedea: un potir similar cu cele din Birthalm și Cincu, datat în secolul al XV-lea și un clopot mic din anul 1499. Fortificațiile din jurul edificiului de cult au fost ridicate pe la mijlocul secolului al XV-lea
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
în Hillersleben și transportat la Aberdeen Proving Grounds, Maryland însă în final a fost vândută ca fier vechi. Nr. VI Ziu a fost capturat de Armata Roșie, probabil după ocuparea orașului Jüterbog pe 20 aprilie 1945. Acesta este expus la Muzeul de tancuri Kubinka și este marcat cu numele de Nr. I Adam. Nr. IV Odin a fost de asemenea capturat de Armata Roșie. Soarta vehiculelor Nr. I Adam și Nr. III Thor nu este cunoscută. Cel mai probabil și acestea
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
de majordomul Martino să se cazeze și este rugat să își amâne întoarcerea acasă, deoarece întâlnirea cu Canal trebuie amânată cu câteva zile. Sagredo profită de ocazie pentru a vizita punctele de atracție venețiene, printre care se numără și un muzeu de artă unde vede tabloul "Cele trei morți ale lui Aloysius Sagredi". Acesta prezintă un triptic în care același personaj, Aloysius Sagredi, moare în trei moduri diferite: prin înecare, prin spânzurare și devorat de niște creaturi fantastice. Între timp, la
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
află că și aceștia vor împlini 34 de ani peste o zi, la fel ca și el. Când, după câteva ore, citește în ziar despre faptul că Sagrès a fost găsit înecat, Sagredo face imediat legătura cu tripticul văzut la muzeu, dându-și seama că numele Sagredo, Sagrès și Delsagre pornesc de la aceeași rădăcină: Sagredi. Noaptea care urmează o petrece în brațele Serenei, iar visul pe care îl are în somn îi prezintă istoria tabloului. Sagredo află astfel că el și
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
ei pe amplasamentul inițial, dar din mai multe motive, între care și protejarea naturii, acest proiect nu a putut fi realizat. Noua construcție, ridicată în partea de est a parcului, se bazează pe planurile originale, pe peisaje și gravuri din Muzeul regelui Ludovic al II-lea, majoritatea datate „august 1876”. În interiorul construcției de bârne (17,70 x 10 m) crește din nou un copac. Doi fagi îngemănați au fost plantați, cu ajutorul unei macarale, în mijlocul noii construcții. Așa cum apărea pe planurile originale
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
otrăvirea, diminuarea resurselor de hrană. Un mod eficient de a proteja această specie, testat deja în unele țări europene, este acela de a amenaja cuiburi artificiale în zone ce abundă în surse de hrană dar nu oferă locuri de cuibărit. Muzeul "Vasile Pârvan" din Bârlad deține un exemplar de (Falco cherrug) naturalizat (împăiat), care provine din zona localității Măcin, județul Tulcea, de pe malul Brațului Măcin al Dunării.
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
nu dorea ca palatele sale să fie accesibile publicului, după moartea sa. Cu toate acestea, împotriva voinței regelui, palatul Herrenchiemsee și grădinile sale au fost deschise pentru vizitatori. În aripa de sud a palatului a fost amenajat în 1987 un muzeu dedicat regelui Ludovic al II-lea. În timpul călătoriei sale în Franța din anul 1867, regele Bavariei a vizitat Castelul de la Versailles și a dezvoltat o admirație pasionată față de regele Ludovic al XIV-lea al Franței. El a decis atunci să
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
încăperi sunt Sala Imperială din aripa de sud cu decorațiuni de la 1700 și sala cu două abside în care a fost amenajată biblioteca în jurul anului 1735. Începând cu anul 1998, în aripile de est și de sud se află un muzeu, iar în aripa de nord este găzduită o galerie de artă cu aproximativ 100 de picturi ale lui Julius Exter. Mica biserică Sf. Maria, construită în stil gotic târziu, a fost înălțată pentru credincioșii laici ai parohiei. Ea a fost
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
există numeroși lăutari și rapsozi. Muzica lăutarilor gorjeni a fost imprimată și pe câteva CD-uri apărute sub supravegherea etnomuzicologului elvețian Laurent Aubert și a etnomuzicologului Speranța Rădulescu și a colaboratorilor ei, Florin Iordan, Mirela Radu și Costin Moisil de la Muzeul Țăranului Român. Înregistrările albumelor au fost realizate de către Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, de către cercetătorii de la Muzeului Țăranului Român din București și de la Institutul de Folclor din Geneva. Pârâu de Pripor este un sat în care majoritatea locuitorilor
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
etnomuzicologului elvețian Laurent Aubert și a etnomuzicologului Speranța Rădulescu și a colaboratorilor ei, Florin Iordan, Mirela Radu și Costin Moisil de la Muzeul Țăranului Român. Înregistrările albumelor au fost realizate de către Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, de către cercetătorii de la Muzeului Țăranului Român din București și de la Institutul de Folclor din Geneva. Pârâu de Pripor este un sat în care majoritatea locuitorilor sunt muzicanți profesioniști. E locuit de câteva clanuri familiale: Argint, Călău, Enoiu, Muscurici, Pobirci, Rap, Zlătaru. Muzicanții schimbă uneori
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
fost descărcată, provizoriu, lângă parcul orașului. În urma alegerilor locale din 10 iunie 2012, în Giurgiu a fost ales alt primar. Noul primar al municipiului Giurgiu, Nicolae Barbu, a lansat o consultare publică și a cerut părea arhitecților și specialiștilor de la Muzeul Județean, în urma căruia s-a luat decizia ca statuia ecvestră a domnitorului Mihai Viteazu să fie amplasată în zona centrală a parcului ce poartă numele voievodului, și nu în mijlocul străzii, unde accesul trecătorilor este practic imposibil. La începerea lucrărilor s-
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Giurgiu () [Corola-website/Science/327688_a_329017]
-
brune, iar celălalt pe versantul nord- vestic în grohotișurile de la baza torenților - lucru care demonstrează faptul că atât în marne bituminoase cât și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2 zone ca fiind clasificate conform nomenclaturii IUCN
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
grup de poștași care au rezistat atacurilor trupelor SS germane timp de aproape o zi. După cel de-al Doilea Război Mondial, Danzigul a devenit teritoriu al Poloniei. În prezent, clădirea este sediul Oficiului Poștal Polonez din Gdańsk și al Muzeului Oficiului Poștal Polonez din Gdańsk. În fața Oficiului Poștal se află Monumentul apărătorilor Oficiului Poștal Polonez din Gdańsk (dezvelit în 1979).
Oficiul Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327710_a_329039]
-
2000, șef al Biroului de Urbanism și Gestiune Date Urbane. După pensionare, în cadrul aceluiași birou, și-a continuat activitatea cu jumătate de normă, până în 2010. A sustinut numeroase comunicări la simpozioane științifice, organizate de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Mureș și Muzeul Județean Mureș și a colaborat la realizarea unor antologii de studii de istorie locală, care au vizat obiective cultural-religioase atât din municipiu, cât și din județ. A valorificat prin scris monumente și edificii cu rol simbolic în viață mureșeana: palatul
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
altele mai puțin cunoscute din Reghin, Suseni, Pănet, Săcalu de Pădure, Cuștelnic, etc. Este autor al mai multor studii de specialitate privind evoluția urbană a municipiului Târgu-Mureș și unele monumente de artă din județul Mureș, publicate în revistele: „Marisia” a Muzeului Județean Mureș, în seria „Reghinul Cultural” din Reghin, AD „Arhitext Desing” din București, „Anuarul Arvhivelor Mureșene” din Târgu Mureș. A publicat numeroase lucrări: Evoluția urbană a municipiului Târgu-Mureș de la începuturi până la 1848 (serial publicat între 1984-1994), Un monument transilvănean mai
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
Reghin, AD „Arhitext Desing” din București, „Anuarul Arvhivelor Mureșene” din Târgu Mureș. A publicat numeroase lucrări: Evoluția urbană a municipiului Târgu-Mureș de la începuturi până la 1848 (serial publicat între 1984-1994), Un monument transilvănean mai puțin cunoscut: Biserică Evanghelica din Reghin (1999), Muzeul Etnografic - un monument de seamă al arhitecturii artei baroce din municipiul Târgu-Mureș (2000), Biserica veche reformata din Suseni (2002), Valori urbane și artistice la Târgu-Mureș în secolul al XVIII-lea (2003), Două vechi monumente de artă românească de pe Valea Superioară
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), rezervația ""a fost declararată arie protejată. În 1939 regizorul "Eftimie Vasilescu", ajuns la Colți, face un film documentar despre recoltarea și tehnologiile de prelucrare a chihlimbarului din acestă zonă. În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți", astfel că la 14 iunie 1980 deschide o expoziție cu peste 270 de piese brute și prelucrate, dintre care
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]