36,878 matches
-
loiale lui Zogu, el a făcut un apel la ridicarea armelor, declanșând Revoluția Burghezo-Democratică din iunie 1924 împotriva lui Zogu. După înfrângerea revoluției, Curri și-a continuat opoziția sa față de Zogu. În 29 martie 1925 el a fost înconjurat de trupele loiale lui Zogu în timp ce se ascundea într-o peșteră de lângă Dragobia. S-a sinucis pentru a nu fi capturat. După mai mulți ani orașul Dragobia a fost redenumit în memoria lui.
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]
-
cursul revoltelor din 1910 și 1912, și a continuat să atace posturile de frontieră sârbe în perioada ulterioară de ocupație și în fază de început a Primului Război Mondial (1913-1915). În cea de-a doua fază a războiului (1916-1918), el a condus trupele albaneze împotriva armatei bulgare. s-a născut în satul Sefer din partea de nord a munților Skopska Crna Gora (în actualul Preševo, sudul Serbiei), care făceau parte în acea vreme din vilayetul otoman Kosovo. El s-a alăturat mișcării naționale albaneze
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
îndreptat către Üsküb (Skopje), capitala vilayetului Kosovo, unde au intrat fără a întâmpina nici o rezistență și au ocupat orașul. Deoarece revolta națională s-a răspândit pe întreg teritoriul provinciei Kosovo și în mare parte a nordului ei, au fost trimise trupe împotriva rebelilor, care s-a retras în munți, dar au continuat să protesteze împotriva guvernului, iar în întreaga regiune dintre Ipek și Mitrovica au jefuit depozitele militare, au deschis închisorile și au strâns taxe de la locuitori pentru șefii albanezi. Isa
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
prietenie cu Serbia în timpul ultimelor revolte albaneze, deși ei au fost cât pe ce să treacă în tabăra inamică, fără știrea sârbilor. Cu o zi înainte de începerea celui de-al Doilea Război Balcanic, la prânz, Seferi a atacat cu o trupă de 1.000 de oameni posturile de frontieră sârbe. Erau înarmați cu arme de foc care le fuseseră furnizate de către Serbia, în timpul Revoltei Albaneze din 1909. Albanezii au realizat această acțiune militară după ce au înțeles că regiunile populate cu albanezi
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
majoritatea suprafeței regiunii Sangeac, care a fost inclusă în Muntenegru, nu era în realitate controlată de guvern. Zona Golfului Kotor (Cattaro) a fost anexată provinciei dalmate a Italiei până în Septembrie 1943. După ce au plecat italienii, Muntenegru a rămas sub controlul trupelor germane, cu un război de gherilă teribil care a făcut ravagii în această zonă. În decembrie 1944 trupele germane au îndepărtat Partizanii iugoslavi a lui Josip Broz Tito. Muntenegru, ca și restul Iugoslaviei a fost eliberat de Partizanii iugoslavi în
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Golfului Kotor (Cattaro) a fost anexată provinciei dalmate a Italiei până în Septembrie 1943. După ce au plecat italienii, Muntenegru a rămas sub controlul trupelor germane, cu un război de gherilă teribil care a făcut ravagii în această zonă. În decembrie 1944 trupele germane au îndepărtat Partizanii iugoslavi a lui Josip Broz Tito. Muntenegru, ca și restul Iugoslaviei a fost eliberat de Partizanii iugoslavi în 1944. Prima răscoală în Puterile Axei- a Europei ocupate a avut loc pe 13 iulie 1941 în Muntenegru
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
a reușit să evite să facă și concesii teritoriale, dar intervenția lui Gustav Adolf în Germania a fost văzută ca un semn că puterea militară a Suediei era în creștere, în timp ce influența daneză în regiune începea să apună. În 1643, trupe suedeze au invadat Iutlanda, iar în 1644 au invadat și Skåne. Prin Tratatul de la Brømsebro din 1645, Danemarca a renunțat la Halland, Gotland, la ce îi mai rămăsese din Estonia, și la mai multe provincii din Norvegia. In 1657, regele
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
precum și desfășurarea unor referendumuri (plebiscite) în Nagorno-Karabah și în Azerbaidjan cu privire la viitorul statut al regiunii. În perioada 10-11 februarie 2006 Kocharyan și Aliyev s-a întâlnit la Rambouillet, Franța, pentru a discuta principiile fundamentale de soluționare a conflictului, inclusiv retragerea trupelor, formarea unor trupe internaționale de menținere a păcii și statutul provinciei Nagorno-Karabah. În timpul zilelor și săptămâni lor ce au precedat discuțiile din Franța, copreședinții Grupului OSCE de la Minsk au exprimat un optimism prudent că se poate ajunge la un acord
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
referendumuri (plebiscite) în Nagorno-Karabah și în Azerbaidjan cu privire la viitorul statut al regiunii. În perioada 10-11 februarie 2006 Kocharyan și Aliyev s-a întâlnit la Rambouillet, Franța, pentru a discuta principiile fundamentale de soluționare a conflictului, inclusiv retragerea trupelor, formarea unor trupe internaționale de menținere a păcii și statutul provinciei Nagorno-Karabah. În timpul zilelor și săptămâni lor ce au precedat discuțiile din Franța, copreședinții Grupului OSCE de la Minsk au exprimat un optimism prudent că se poate ajunge la un acord. Președintele francez Jacques
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
Jacques Chirac s-a întâlnit separat cu cei doi lideri și și-a exprimat speranța că discuțiile vor fi fructuoase. Contrar optimismul inițial, discuțiile de la Rambouillet nu au dus la nici un acord, iar problemele-cheie precum statutul provinciei Nagorno-Karabah și retragerea trupelor armene din Kalbajar sunt încă controversate. Următoarea rundă de negocieri a avut loc în martie 2006, în Washington, D.C. Președintele rus Vladimir Putin a făcut presiuni asupra ambelor părți pentru a soluționa litigiul. Tot în 2006 a existat o întâlnire
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
acestea, a obiectat că Rusia ar deține un prea mare teritoriu otoman și a forțat-o să realizeze noi negocieri ce au avut loc la Congresul de la Berlin. Articolul 16 a fost modificat și estompat, iar toate mențiunile cu privire la staționarea trupelor ruse în provinciile otomane au fost eliminate. În schimb, guvernul otoman trebuia să informeze periodic Marile Puteri cu privire la progresul reformelor. În textul final al Tratatului de la Berlin, el a fost transformat în articolul 61, care prevedea: Adunarea Națională Armeană și
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
a pus România în cvasiimposibilitatea de a-și mai putea fructifica efortul militar împotriva Puterilor Centrale. Astfel, Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni, constitut cu baza la Hârlău, s-a rezumat la misiuni de pază și de menținere a ordinii periclitate de trupele Armatei Ruse - aflate în debandadă, precum și de curățare de structuri militare bolșevice a Basarabiei, după proclamarea independenței acesteia. Succesiv Defecțiunii Ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului de voluntari pe
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pentru desăvârșirea idealului național român). În noiembrie 1918, colonelul ceh Eduard Kadlec a fost numit la comanda celui de-al doilea Corp, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică și pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. Din cauza ordinelor venite din România de a se evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, s-a declanșat un conflict de interese între conducerea superioară a Corpului - sprijinită de ofițerii francezi ai Misiunii și cei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
românesc, s-a declanșat un conflict de interese între conducerea superioară a Corpului - sprijinită de ofițerii francezi ai Misiunii și cei care răspundeau de respectiva unitate din partea Guvernului Român și din partea voluntarilor, în contextul în care primii intenționau să folosească trupele în lupta împotriva bolșevicilor. În acest timp, reorganizarea Corpului s-a efectuat în iarna 1918-1919 atât conform unor criterii mai stricte, cât și în sensul unor aspirații care nu erau, neapărat proprii voluntarilor înrolați, iar efectivul unității s-a diminuat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
februarie 1920, soldații români s-au implicat, cu succes, în luptele duse cu partizanii ruși în regiunea Irkutsk pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de aceștia. Fiind în timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție, efectivele Legiunii au pornit în a doua jumătate a lunii ianuarie 1920 să se retragă lent spre est într-un context dificil, determinat de dezvoltarea cu succes pe teren a ofensivei Armatei Roșii și de prăbușirea defensivei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
neintervenție, efectivele Legiunii au pornit în a doua jumătate a lunii ianuarie 1920 să se retragă lent spre est într-un context dificil, determinat de dezvoltarea cu succes pe teren a ofensivei Armatei Roșii și de prăbușirea defensivei susținute de trupele Armatei Albe. Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Roșii și de prăbușirea defensivei susținute de trupele Armatei Albe. Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un armistițiu între trupele cehoslovace și Armata a V-a bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un armistițiu între trupele cehoslovace și Armata a V-a bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un armistițiu între trupele cehoslovace și Armata a V-a bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale alteia dintre națiunile implicate în conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
rus. După reintrarea României în război, odată cu remobilizarea Corpului Voluntarilor au fost chemați la arme și cei proveniți din prizonieratul rus care ajunseseră în țară. Parcursul tuturor în perioada interbelică a fost marcat de recunoașterea meritelor acestora, dar după intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, foștii voluntari au avut de suferit, pierzându-și gradele militare și îngroșând rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. În acea perioadă, fenomenul voluntariatului militar s-a regăsit în cadrul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntariatul românesc a fost asemănător celui prezent în cadrul altor națiuni. În fapt, acest tip de voluntariat a fost o expresie a voinței politice și militare a unor forțe ale națiunilor discriminate - doritoare de a se implica sub această formă în cadrul trupelor propriei națiuni, sau prin dezertare și trecere la inamic - alături de trupele fostului adversar, în lupta împotriva armatelor în care se aflau concentrați membrii națiunilor dominante. Apărute într-o perioadă nepropice statului român, aceste corpuri ale voluntarilor români din Ardeal, Banat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fapt, acest tip de voluntariat a fost o expresie a voinței politice și militare a unor forțe ale națiunilor discriminate - doritoare de a se implica sub această formă în cadrul trupelor propriei națiuni, sau prin dezertare și trecere la inamic - alături de trupele fostului adversar, în lupta împotriva armatelor în care se aflau concentrați membrii națiunilor dominante. Apărute într-o perioadă nepropice statului român, aceste corpuri ale voluntarilor români din Ardeal, Banat și Bucovina au avut un rol foarte important în constituirea României
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aceste corpuri ale voluntarilor români din Ardeal, Banat și Bucovina au avut un rol foarte important în constituirea României Mari, acțiunile lor făcând cunoscută sub aspect politic, hotărârea voluntarilor de a lupta pentru eliberarea națională și unirea cu România. Atât trupelor de voluntari recrutate în Rusia, cât și celor preconizate să includă prizonierii din Franța și Italia precum și emigranții români din America le-a fost rezervat un rol deosebit, luându-se în considerare faptul că nimic nu ar fi putut influența
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-a aflat majoritatea prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul 1914-1918, aproximativ 500.000 de etnici români din Transilvania și Bucovina au fost încorporați în trupele Dublei Monarhii. Dintre aceștia, zeci de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de bunăvoie, fie datorită
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul 1914-1918, aproximativ 500.000 de etnici români din Transilvania și Bucovina au fost încorporați în trupele Dublei Monarhii. Dintre aceștia, zeci de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de bunăvoie, fie datorită cursului nefavorabil al acțiunilor militare pentru monarhia bicefală. În total astfel, au fost luați prizonieri de către trupele ruse aproximativ
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]