359,900 matches
-
terorist pe teritoriul românesc, activități menite a pregăti o eventuală intervenție armată. În perioada desfășurării tratativelor dintre guvernul român și cel maghiar, pe teritoriul României au fost organizate numeroase grupuri teroriste. Centrul lor coordonator se afla la Oradea, dar întrucât organele românești de resort au procedat, la mijlocul lunii august, la arestarea principalilor organizatori și participanți, misiunea lor n-a putut fi dusă la îndeplinire. În anul 1944 populația evreiască a fost supusă unor legiuiri rasiste înjositoare. Între 23 mai - 27 iunie
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțire țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu
Județul Brăila () [Corola-website/Science/296652_a_297981]
-
declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. Întrunit la Chișinău la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul României. Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri. Tratatul de la Paris (1920), semnat de Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Republica Moldova devine republică parlamentară, președintele statului urmând să fie ales de către parlament cu o majoritate de 3/5 din voturi. Incapacitatea parlamentului de a alege un nou șef al statului îi permite președintelui Lucinschi să dizolve la 31 decembrie 2000 organul legislativ, și să fixeze alegeri anticipate pentru 25 februarie 2001. Din 17 formațiuni politice înscrise în cursa electorală doar trei acced în parlament, Partidul Comuniștilor obținând 50,7% din sufragii, la redistribuirea mandatelor îi revin 71 din cele 101 de
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Legea cu privire la modificarea și completarea Legii 100 privind actele de stare civilă; ca urmare a acestei legi, cetățenii Republicii Moldova pot să-și indice în actul de identitate naționalitatea română dacă se auto-identifică români. Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene este organul central de specialitate al administrației publice, abilitat să promoveze și să realizeze politica externă a statului. Aparatul central al Ministerului, oficiile consulare, misiunile diplomatice, reprezentanțele și misiunile de pe lîngă organizațiile internaționale, precum și personalul, care activează în cadrul acestora, constituie, în ansamblu
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniul cultural și natural, față de diversitatea expresiilor culturale. Patrimoniul cultural mobil este deținut de către peste 100 de muzee din țară, dintre care 5 muzee și 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii și Turismului, iar 66 - organelor administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 800.000 piese de patrimoniu ce țin de istoria și cultura națională și cea universală. Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Suedia, printre care se numără și o serie de războaie din secolele XVI - XVIII și ideile naționaliste care au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, aceste limbi au ortografii separate, gramatici diferite și organe de reglementare proprii. Astfel, vorbind într-o perspectivă lingvistică cât se poate de corectă, daneza, suedeza și norvegiana pot fi considerate ca făcând parte dintr-un continuum dialectal al limbilor nord-germanice. De asemenea, unele dialecte, cum ar fi cele vorbite
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene și una dintre limbile de lucru ale Consiliului Nordic. Datorită Convenției Limbii Nordice, locuitorii țărilor nordice care vorbesc suedeza au dreptul de a folosit limba lor nativă pentru a interacționa cu oricare organ oficial din țările nordice, fără a fi supus unui cost de interpretare sau de traducere. Consiliul Limbii Suedeze ("Språkrådet") este organul de reglementare oficial al limbii suedeze în Suedia, dar aceasta nu are control absolut asupra limbii, cum are de
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
locuitorii țărilor nordice care vorbesc suedeza au dreptul de a folosit limba lor nativă pentru a interacționa cu oricare organ oficial din țările nordice, fără a fi supus unui cost de interpretare sau de traducere. Consiliul Limbii Suedeze ("Språkrådet") este organul de reglementare oficial al limbii suedeze în Suedia, dar aceasta nu are control absolut asupra limbii, cum are de exemplu Académie française asupra francezei. Consiliul este un departament al Institutului de Limbi și Folclor ("Institutet för språk och folkminnen"). Totuși
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
prezent a ajuns la cea de-a 13-a ediție) și dicționarul "Svenska Akademiens Ordbok", pe lângă numeroasele cărți referitoare la gramatică, scriere și manuale de stil. Departamentul de suedeză al Institutului de Cercetare a Limbilor din Finlanda are statut de organ de reglementare asupra suedezei vorbite în Finlanda. Printre principalele priorități ale institutului se numără menținerea inteligibilității dinte suedeza din Suedia și cea din Finlanda, publicând lucrări ca "Finlandssvensk ordbok". Conform unei diviziuni tradiționale a dialectelor limbii suedeze, există șase grupe
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
fost președinte al Varșoviei cât și al Poloniei în același timp. Capitala Poloniei, Varșovia, este centrul politic al țării. Toate gențiile statului se află în Varșovia, inclusiv parlamentul Poloniei, Biroul Prezidențial și Curtea Supremă. Adunarea (traducere a termenului: Sejm) este organul subiacent parlamentului Poloniei. Adunarea aeste alăcuită din 460 de deputați (Poseł în limba poloneză) ce sunt aleși prin vot universal de către un vorbitor numit de șeful Adunării (Marszałek Sejmu). Varșovia a cunoscut schimbări majore la nivelul infrastructurii în ultimii ani
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
în 2008, tribunalul constituțional federal, "Bundesverfassungsgericht", a decis că acest procedeu contravine constituției federale ("Grundgesetz"), deoarece așa se poate încălca reprezentarea proporțională democratică necesară, și i-a impus legislativului să corecteze legea alegerilor până cel târziu în 2011. Un alt organ constituțional german important (legislativ) se numește „Bundesrat” (Consiliul Federal) și este format din membrii guvernelor celor 16 landuri (țări constituente ale federației). Pe câteva domenii de activitate (de exemplu, învățământ, poliție), Bundestag-ul trebuie să coopereze cu Bundesrat-ul. Puterea judiciară
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
important (legislativ) se numește „Bundesrat” (Consiliul Federal) și este format din membrii guvernelor celor 16 landuri (țări constituente ale federației). Pe câteva domenii de activitate (de exemplu, învățământ, poliție), Bundestag-ul trebuie să coopereze cu Bundesrat-ul. Puterea judiciară are ca organ superior Curtea Constituțională Federală supremă ("Bundesverfassungsgericht"), care poate să declare un act legislativ sau de administrație drept anticonstituțional, caz în care actul trebuie revizuit. În constituția germană, numită "Grundgesetz" (lege fundamentală), Germania ("Deutschland") este definită ca fiind o republică federală
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
o putere de control jurisdicțional. Aceasta acționează ca cea mai înaltă autoritate legală și se asigură că practica legislativă și judecătorească este conformă cu Legea fundamentală pentru Republica Federală Germania (Legea de bază). Aceasta acționează în mod independent de alte organe de stat, dar nu poate acționa în numele său propriu. Sistemul Curții Supreme a Germaniei, numit "Oberste Gerichtshöfe des Bundes", este specializat. Pentru cazurile civile și penale, cea mai înaltă instanță de recurs este Curtea Federală de Justiție, situată în Karlsruhe
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
dreptul de stat, în cazul în care puterea legislativă se află la nivel federal. Un exemplu celebru este cazul oferit de prevederea din legislația landului Hessa privind pedeapsa cu moartea, care, nefiind în conformitate cu Legea fundamentală, a fost infirmată. Bundesratul este organul federal, prin care landurile participă în legislația națională. Participarea landurilor la legislația federală este necesară în cazul în care legea intră în zona de putere legislativă concurentă, cerând landurilor să administreze regulamentele federale, astfel cum sunt ele desemnate de Legea
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
interne și externe, este comandantul Forțelor armate ale Republicii Poloneze, garantează inviolabilitatea și indivizibilitatea teritorului statal, precum și respectarea Constituției. Principalele sale atribuții sunt: promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea tratatelor internaționale, numirea judecătorilor, acordarea cetățeniei sau folosirea dreptului de clemență. Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală este Consilul Siguranței Naționale ("Rada Bezpieczeństwa Narodowego"). În cazuri importante pentru interesul statului, Președintele poate convoca Consiliul Cabinetului ("Rada Gabinetowa") - o ședință la care acesta participă împreună cu membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
clemență. Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală este Consilul Siguranței Naționale ("Rada Bezpieczeństwa Narodowego"). În cazuri importante pentru interesul statului, Președintele poate convoca Consiliul Cabinetului ("Rada Gabinetowa") - o ședință la care acesta participă împreună cu membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar al Președintelui, care îl ajută în executarea îndatoririlor, este Cancelaria Președintelui Republicii Poloneze ("Kancelaria Prezydenta RP"). Consiliul Miniștrilor (guvernul) este organul colectiv al puterii executive. Este compus din: prim ministru, vicepremieri, miniștri și șefii comitetelor. Sistemul de creare a
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
statului, Președintele poate convoca Consiliul Cabinetului ("Rada Gabinetowa") - o ședință la care acesta participă împreună cu membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar al Președintelui, care îl ajută în executarea îndatoririlor, este Cancelaria Președintelui Republicii Poloneze ("Kancelaria Prezydenta RP"). Consiliul Miniștrilor (guvernul) este organul colectiv al puterii executive. Este compus din: prim ministru, vicepremieri, miniștri și șefii comitetelor. Sistemul de creare a guvernului este descris în Constituția Republicii Poloneze, conform căreia Președintele desemnează Consiliul Miniștrilor împreună cu Primul Ministru. Premierul este obligat să prezinte în
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
încredere. Seimul poate acorda votul de încredere doar când cel puțin jumătate din delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu obține votul de încredere, Seimul, într-o perioadă de 14 de zile, alege Primul Ministru și miniștrii conform unor principii asemănatoare. Organele puterii judecătorești în Polonia sunt: Curtea Supremă de Justiție ("Sąd Najwyższy"), judecătoriile locale, regionale, orășenești și curțile de apel, precum și tribunalele (militare și administrative - tribunale administrative regionale și Curtea Supremă Administrativă). Împreună cu Tribunalul de Stat ("Trybunał Stanu") și Tribunalul Constituțional
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Cea mai mare companie care lucrează în transportul feroviar este gruparea Polskie Koleje Państwowe S.A. ("Căile Ferate Statale Poloneze"), compusă din 17 companii autonome, dintre care cele mai importante sunt: În câteva voievodate se creează companii autonome PKP S.A. împreună cu organele administrației locale, de exemplu "Koleje Mazowieckie" ("Căile Ferate Mazoviene") în voievodatul Mazovia. În Trioraș și Varșovia există și linii urbane, care folosesc șinele lui Polskie Linie Kolejowe, numite "Cale Ferată Urbană Rapidă" ("Szybka Kolej Miejska"). În cea din urmă funcționează
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a fost emis Raportul Spaak, având tema principală constituirea a două organizații internaționale după model CECO: Crearea lor a fost semnată în 1957 și au intrat în vigoare în 1958. Cele trei organizații, CECO, CEE și EURATOM aveau la început organe instituționale proprii. În 1951-1952 s-a desfășurat Tratatul de la Paris. CECO avea structura instituțională proprie, o Înalta Autoritate, un Consiliu Special de Miniștri, o Adunare Comună și o Curte de Justiție. În 1957, prin Tratatele de la Roma, pentru CEE și
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
la 1 iulie 1967. Cunoscut și sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu unic și o Comisie unică a Comunităților Europene”, tratatul de la Bruxelles a avut drept obiectiv înființarea unor structuri unice pentru cele 3 Comunități Europene: Consiliul de miniștri (organ de decizie) și Comisia Europeană (organ executiv). Aceasta a stabilit înlocuirea Comisiei CEE și Consiliului CEE cu Comisia și Consiliul Euratom și Înalta Autoritate și Consiliul CECO. Deși fiecare comunitare a rămas independentă din punct de vedere, au împărțit instituții
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu unic și o Comisie unică a Comunităților Europene”, tratatul de la Bruxelles a avut drept obiectiv înființarea unor structuri unice pentru cele 3 Comunități Europene: Consiliul de miniștri (organ de decizie) și Comisia Europeană (organ executiv). Aceasta a stabilit înlocuirea Comisiei CEE și Consiliului CEE cu Comisia și Consiliul Euratom și Înalta Autoritate și Consiliul CECO. Deși fiecare comunitare a rămas independentă din punct de vedere, au împărțit instituții comune și au fost împreună cunoscute
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001, în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franța) și a intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare: 1 februarie 2003. Cele mai importante modificări: Compoziția și funcționarea organelor europene a fost modificată foarte puțin din anii 1950, deși numărul de state membre a crescut de la 6 la început până la 15 și Uniunea Europeană are astăzi mai multe atribuții decât la începuturile integrării europene. O extindere a Uniunii Europene cu
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
din numărul statelor membre. Mandatul membrilor este de 5 ani. Sistemul de rotație funcționează după două principii: egalitate și diversitate geografică și demografică. Membrii sunt aleși în funcție de competențe și angajament față de ideea europeană. Membrii sunt independenți de orice guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție. Statele se angajează să nu încerce să influențeze membrii Comisiei în sarcinile lor. Membrii nu se pot desfășura în nicio altă activitate profesională renumerata pe durata mandatului. Au obligația de prudență și onestitate în a acceptă alte
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]