37,224 matches
-
armonios tradiția populară cu cea cultă. Deși împărțirea în epoci este puțin forțată, unii critici literari au considerat că există două etape : cea de tinerețe și cea de maturitate. În cea de tinerețe ar intra „"Impresii și peisaje"” (operă în proză, ce conține însă procedee caracteristice limbajului poetic) și „"Libro de Poemas"” („"Carte de poeme"”), operă scrisă sub influența lui Rubén Darío, Antonio Machado și a lui Juan Ramón Jiménez; are ca temă dragostea imposibilă, care înseamnă o condamnare la suferință
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
zilnic despre fenomenul Piața Universității. Este unul din fondatorii ziarului "Tineretul liber", al agenției de presă A. M. Press, al editurii Călin, precum și al al revistei "Școli și examene". Din anul 1993 își desfășoară activitatea ca editor și manager de editură. Proza lui Eugen Mihăescu, inspirată din noua viață a satului, se dovedește receptivă la soluționarea problemelor de ordin sociologic, iar romanul "Țăranii de platină" poate fi considerat una dintre cele mai interesante cărți, pe această temă, mai ales prin faptul că
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
române, printre acestea numărându-se: Valeriu Râpeanu, Dinu Săraru, Mircea Sântimbreanu, Sânziana Pop, Nicolae Velea, Laurențiu Ulici, Lucian Avramescu, Mircea Florin Șandru, George Pruteanu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează în literatură în anul 1977, cu volumul de proză scurtă "„Noaptea după ploaie”". Publica romanele "„Țăranii de platină”" (1984), "„Trei zile uimitoare”" (1987), "„Și câinele râde”" (1990) - roman cuprinzător în care se încearcă, utilizându-se tetehnici literare moderne, o altfel de investigație în lumea țărănească unde disoluția pare a
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
excesiv, sofisticată. Fiindcă, în ultimă instantă - și, în acest punct, revine dimensiune simbolică a cărții -, ea rămâne fidelă premiselor; e vorba de primele zile din destinul de „producător” al tânărului inginer Vasile Ionescu. Țăranii de platină După o carte de proză scurtă ("Noaptea după ploaie") și una de reportaje ("Între solstiții și echinocții"), Eugen Mihăescu ne oferă primul său roman, "„Țăranii de platină”" al cărui titlu trimite spre artificialitatea țărănului care se îndepărtează de sat pentru a răspunde tentației vieții urbane
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
moderne”), prima dintre marile antologii de poezie imperială. Ki no Tsurayuki, Ki no Tomonori, Ōshikochi no Mitsune și Mibu no Tadamine au compilat acestă antologie la ordinul împăratului Daigo. Poetul Ariwara no Narihira, care înainte era considerat autorul colecției de proză și poezie numită “Ise monogatari” ("Povestiri din Ise"), apărută în 980, și poetesa Ono no Komachi sunt doar doi dintre cei mai importanți reprezentanți ai acestei noi poezii aristocratice. În această perioadă a fost realizată cea mai importantă operă a
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
literar românesc (Filip Brauner), s-a născut la Roman, în anul 1898 într-o familie de intelectuali evrei. În cursul primului război mondial s-a mutat cu familia la Iași. A debutat ca scriitor la Iași în revistele „Versuri și Proză” ( a lui Jean Hefter), „Absolutio” (a lui I. Ludo), „Zări senine” La sfârșitul primului război mondial, în 1918, la vârsta de 20 de ani, , împreună cu prietenii săi Benjamin Fundoianu, Iosif Ross și Alexandru Philippide, a părăsit Iașiul și a venit
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
deseori asociată culturii Andronovo; cele mai timpurii care de luptă trase de cai s-au găsit în situri Andronovo, într-o arie culturală din apropierea munților Ural, datând din c.2000 î.e.n.. Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale”) este formată din mantre în proză arhaice și din unele versuri împrumutate din Rig Veda. Scopul ei era unul practic, în sensul că fiecare mantră are legătură cu o acțiune în cadrul unui ritual de sacrificiu, dar, spre deosebire de Sama Veda, se referea la toate ritualurile de sacrifiiu
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
Rishi chiar și în Rigveda. (literatura veche îi considera preoți care venerau focul). Saṃhită Atharva-Veda conține 760 de imnuri, iar aproximativ a șasea partea dintre ele sunt în comun cu Rig-Veda. Majoritatea versurilor sunt metrice, dar unele secțiuni sunt în proză. Materialul a fost reunit în jurul anului 900 î.e.n., deși o parte din el ar putea data din timpul scrierii Rig Veda, iar unele părți din Atharva-Veda sunt mai vechi decât Rig-Veda. S-au păstrat două recenzii ale Atharvana-Veda, Paippalăda și
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
oară în Atharva-Veda, și a fost identificată mai târziu cu realitatea absolută (brahman), în "Taittitrīya Upanishad". În a treia sa secțiune, Atharvaveda conține mantre utilizate în ritualuri nupțiale și mortuare, precum și privind monarhia, rivalele feminine și Vratya (în stilul de proză al Brahmanei). Gavin Flood comentează relativa târzie recunoaștere a Atharva-Vedei în felul următor : „"La început existau doar trei preoți corespunzători primelor trei Samhite, deoarece Brahmanul ca supraveghetor al ritualurilor nu apare în Rig Veda, ci este incorporat doar mai târziu
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
prietenul său William Wordsworth, mișcării romantice în Anglia, fiind de asemenea unul dintre „"Lake Poets"” („"Poeții lacului"”). Este cunoscut în primul rând pentru poemele sale „"The Rime of the Ancient Mariner"” și „"Kubla Khan"”, precum și pentru opera să majoră în proza „"Biographia Literaria"”. s-a nascut pe 21 octombrie 1772 în orășelul Ottery St Mary, Devonshire. A fost cel mai mic dintre cei zece copii, iar tatăl său, reverendul John Coleridge, a fost un vicar foarte respectat. Tânărul Samuel era ridiculizat
Samuel Taylor Coleridge () [Corola-website/Science/308248_a_309577]
-
1963, 371 p. Ani în șir, ambele cărți au fost folosite de elevii școlilor medii în limba română că manuale pentru obiectul Limba și literatura română. Pentru necesitățile învățământului în limba română în Șerbia, a alcătuit și două antologii: "Din proza clasicilor români", Nuvelă, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1952, 462 p. și "Din lirica clasicilor români. De la Văcărești și până la poezia burgheza dintre cele două războaie", Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1953, 496 p. În mod deosebit trebuie amintită și
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
of Life"). "Familia Cenci" ("The Cenci") și "Prometeu descătușat" sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea, a scris romanele în stil gotic "Zastrozzi" și " St. Irvyne sau Cavalerul de Rozacruce" ("St. Irvyne, or the Rosicrucian"), precum și proză scurtă "Asasinii" ("The Assassins") și "Colosseumul" ("The Coliseum"). Shelley a fost de asemenea celebru pentru prieteniile sale cu John Keats și Lordul Byron. Cea de-a doua soție a lui Shelley a fost romanciera Mary Shelley, autoarea lui "Frankenstein". Shelley
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii (Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească) (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), Bilețchi s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, Bilețchi realizează totuși exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor și atenția concentrată asupra procedeelor artistice. Efortul de sincronizare cu statutul criticii și istoriei literare
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
ființei noastre" de Valentin Mândâcanu, cu care a contribuit la renașterea națională a Moldovei. Dumitru Matcovschi a fost căsătorit cu Alexandrina Matcovschi. În 2012, au jucat nunta de aur. Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50 de volume de poezie, proză și piese de teatru și este recunoscut drept un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia. Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană. Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, și piese de teatru, precum "Președintele
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899), „Pilde și sfaturi pentru popor” (1900), „Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru poporul nostru” (1892), un curs
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
Axis libri, Nr. 5, decembrie, Anul II, 2009; - Daniel Cristea-Enache, Top Cultura, în Cultura, 6 ianuarie, 2009; - Daniel Cristea-Enache, Arătania, în România literară, nr. 3, 2009; - Rodica Grigore, Întâmplări de duminică, în Dacia literară, nr. 86/5, 2009; - Irina Ciobotaru, Proza ca recuperare a aripilor, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58), 2009; - Ovidiu Morar, O carte a iluminării, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58), 2009; - Mara Magda Maftei, Moartea ca un început, în Saeculum, Anul VIII, nr. 5-6 (57-58
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Sărăriei în apropierea intersecțiilor străzii Sărăriei cu Golia (Cuza Vodă), Costache Negri, Elena Doamna și Pădure pe care dacă coborai se ajungea la poalele dealului Tătăranilor și cel al Cimitirului Eternitatea. Dimitrie Anghel a evocat acest cartier în volumul de proză "", chiar așa cum era el pe vremea pictorului Octav Băncilă. Aici și-a găsit Băncilă modelele pe care le-a pictat în perioada 1899 - 1900 și mai târziu, cum au fost peticarii, cârpacii, bătrânii care se rugau sau se sfătuiau și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
bucură noua revistă, redacția Tismana execută pe un design și un standard propriu revista lunară "Sămănătorul" în 40 de pagini, cuprinzând un editorial, rubrica permanentă "În numele speranței" având ca redactor pe prof. univ. dr. Alexandru Melian, fragmente din scrierile de proză, poezie, critică literară, eseu și studii apărute în luna respectivă, precum și prezentări de carte, donații de carte, evenimente literare, link-uri utile, portrete de autor. Foarte important, în reviste au fost inserate pagini din vechea revistă "Sămănătorul" 1901-1910 și a
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
director pe Nicolae N. Tomoniu. La puțin timp, (22.01.2013) acesta înregistrează și Revista "Sămănătorul" împreună cu site-ul la Centrul Național ISSN. Revista publică fragmente din scrierile editurii, editura promovând - după conceptul de acum un secol - volume inedite de proză, poezie, teatru, critică literară, studii și monografii ale unor debutanți sau autori consacrați.<br> Atât „Sămănătorul” cât și „Dorna Tismana” sunt branduri ale Tismanei create la începutul sec. XX, de către G. Coșbuc, Al. Vlahuță și librarul Sfetea care nu pot
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
nihilist, în timp ce în "Le Stroncature" face un rechizitoriu aspru, în numele avangardei culturale, al principalelor opere clasice (Faust, Decameronul, Hamlet etc.) și polemizează cu scriitori contemporani, ca Giovanni Gentile sau Benedetto Croce. În același timp, scrie și opere în spirit tradițional, proză poetică, "Cento pagine di poesia" (1915), sau versuri, "Opera prima" (1917). Din această epocă datează una din operele cele mai apreciate ale lui Giovanni Papini, povestirea autobiografică "Un uomo finito" (1913). După ani de profunde căutări spirituale, Giovanni Papini anunță
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
Povestirea de Vasile Voiculescu (1884 - 1963) face parte din volumul Iubire Magică, apărut postum în 1970, asadar se încadrează în proza contemporană. Este o povestire fantastică, deoarece îmbină planul real cu cel fabulos și este o povestire în râma, întrucat toată acțiune se subordonează legendei despre tânărul Aliman și lostrița fermecata, pe care pescarii de pe malul Bistriței o povestesc de generații
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]
-
genuri, specii) și preocuparea pentru istorie. A absolvit, la numai 19 ani (lucru excepțional pentru sistemul de învățământ românesc din toate epocile moderne), Facultatea de Istorie (1972) și Facultatea de Utilaj Tehnologic din București (1978). Din 1979 începe să scrie proze scurte, care nu văd însă lumina tiparului. La data de 15 iulie 1987, ca urmare a serviciilor aduse Securității, Stoenescu a devenit membru al Partidului Comunist. După Revoluția din 1989 Stoenescu a părăsit Partidul Comunist ceea ce i-a înlesnit o
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
Ultimele versuri introduc persoana I singular, eul liric fiind cuprins de o amară ironie față de sfârșitul vieții, parodiat ca un joc preluat din altă parte. Este alcătuit din cuvinte și expresii populare, vocabularul fiind prozaic, preluat din cotidian. LITERATURA ROMÂNĂ Proza Poezia Dramaturgia, Editura BADEA & PROFESSIONAL CONSULTING, București, 2004
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
decembrie 2003. Din decembrie 2004 a realizat două rubrici săptămânale la Ziarul de Iași și Evenimentul. De asemenea, a publicat articole la rubrica “Tableta cu ecou” în Revista Națională de Administrație Publică. De asemenea, a publicat mai multe volume de proză scurtă: A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România și al organismului similar din Republica Moldova. Constantin Simirad vorbește limbile franceză (foarte bine), spaniolă și engleză (bine), italiană și rusă (satisfăcător). El este căsătorit și are doi copii. Interviuri
Constantin Simirad () [Corola-website/Science/306819_a_308148]
-
ediții a Concursului "Aurel Dumitrașcu". A fost al doilea volum în ordinea scrierii, pentru că primul volum încă era amânat, dinainte de 1989, la editurile "Cartea Românească" și "Eminescu". Au urmat, în deceniile următoare, mai multe volume de poezie, o culegere de proză scurtă și două romane. Este inclus în mai multe antologii, între care "O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea" de Marin Mincu, "oZone friendly. Iași. Reconfigurări literare" de O. Nimigean, "Deliruri și delire. O antologie a
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]