37,159 matches
-
Werner von Blomberg în timp ce după dese invitații venite de la Hitler, Mussolini a fost primit cu mare fast la Berlin în toamna anului 1937. Oricum după semnarea acordului și constituirea Axei, politica externă a Germaniei și Italiei era un act de voință proprie întrucât cele 2 state fasciste își recunoșteau reciproc actele, indiferent de însemnătatea sau intensitatea acestora. Acest lucru reiese, foarte clar din declarația lui Mussolini făcută lui Ribbentrop la 6 noiembrie și anume că : "„era sătul să servească de santinelă
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
dintre cele două tipuri de sisteme electorale pot fi corelate așadar cu două interpretări majore ale procesului democratic. Una dintre ele, bazată pe logica deciziei eficiente, privilegiază ideea potrivit căreia, într-un sistem politic democratic, guvernarea se fundamentează pe exprimarea voinței majorității. Cealaltă, pornește de la o cu totul altă viziune în privința reprezentării politice. Conform principiului proporționalității, nu este suficient ca rezultatul alegerilor să reflecte prezența unei majorității, ci este necesară o inventariere cât mai fidelă a opțiunilor electorale, astfel încât minoritățile semnificative
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
roman-oglindă, simplă reflexie a realității sociale și politice a epocii dure pe care o traversa. În "Racine și Shakespeare", scriitorul afirmă că datoria artei romantice este de a răspunde gustului și tendinței populare. Realismul lui Stendhal înseamnă în primul rând voința de a prezenta evenimente și fapte care îi interesează pe contemporani (Monarhia din Iulie în "Lucien leuwen", Restaurația în "Roșu și Negru", înfrângerea și retragerea austriecilor în "Mânăstirea din Parma"). În schimb, Stendhal este foarte preocupat de a reda sentimentele
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
de inferioritate a femeii în epocă (cf. interpretării feministe a romanelor lui Stendhal de către Simone de Beauvoir în "Sexul al doilea"). Descrierea moravurilor în opera lui Stendhal nu se vrea niciodată imparțială ci critică: ea nu este motivată de o voință sociologică ci de dorința de a înlătura aparențele înșelătoare și de a arăta «adevărul, crudul adevăr» (deviza primului volum din "Roșu și Negru") societății contemporane. În ciuda realismului său, Stendhal nu descrie în detaliu realitatea materială, locurile care servesc de fundal
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Biograful îl descrie ca fiind „hotărât”, dar și „neliniștit de sine în unele feluri”. Conform lui Black, Nixon „credea că era sortit a fi defăimat, înșelat, hărțuit, neînțeles, subapreciat și supus încercărilor lui Iov, dar că, punându-și la contribuție voința, tenacitatea și perseverența, în cele din urmă va ieși învingător”. Biografa Elizabeth Drew l-a rezumat pe Nixon ca fiind un „om inteligent și talentat, dar cel mai neobișnuit și mai bântuit dintre președinți”. În relatarea sa despre președinția lui
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
debut în clasificarea lui utilă. În această carte numită "Zen no kenkyū (O cercetare asupra binelui)", Nishida scrie despre experiență, realitate, bine și religie. Filosoful japonez arată că forma cea mai profundă a experienței este experiența pură. Nishida analizează gândirea, voința, intuiția intelectuală și experiența pură. Conform viziunii lui Nishida, precum și conform esenței înțelepciunii orientale, căutăm armonia în experiență, unitatea.
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
părinților fetei, care lăsau casa moștenire fetei, nu băiatului. Femeia epocii Heian (794-1185) și-a păstrat independența materială, având dreptul de a poseda bunuri, palate și moșii, de a le moșteni și transmite urmașilor. Ea nu putea fi măritată împotriva voinței sale, dar de obicei aceasta accepta mariajul propus de părinții ei. Ea beneficia în egală măsură cu bărbatul de învățământ și cultură, de participare la ceremoniile laice și religioase. Din rândul femeilor aristocrate s-au născut poete și prozatoare de
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
în măsură să aprovizioneze piața cu un produs care, chiar dacă a intrat în faza de maturitate a ciclului său de viață, rămâne mijlocul standard de stocare pentru un număr mare de utilizatori ai ordinatoarelor. Astfel, industria comunitară și-a exprimat voința de a rămâne competitivă pe piața Comunității. Ea a luat următoarele măsuri mai importante: a) menținerea prețurilor la același nivel pentru a-și păstra cota din piață; b) evoluția spre o mai mare consolidare; c) închiderea unor unități de producție
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90873_a_91660]
-
de jos, iar femeile au o față ovaloidă. Eroii sunt reprezentați sub diferite costume, iar răufăcătorii își acoperă de obicei fața. De asemenea sunt prezenți antieroii, care reprezintă partea întunecată a justiției, care folosesc orice mijloace pentru a își îndeplini voința. Marile companii americane de benzi desenate sunt Marvel și DC. Marvel încercând să abordeze subiectul genocidului inutil al mutanților datorită diferențelor, iar DC povești mai sumbre, horror și drame. Un alt stil în ceea ce privește ilustrarea benzilor desenate americane spre deosebire de cel de
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
suverană, iar Senatul și poporul aveau doar un rol minor în privința puterilor sale. Ce se știe sigur este că numai regele deținea dreptul de auspiciu din partea Romei ca Augurul său șef, iar nici un eveniment public nu putea fi executat fără voința zeilor, făcută cunoscută prin auspicii. Oamenii vedeau regele ca mediatorul dintre ei și zei, privindu-l astfel cu respect religios. Aceasta făcea regele șeful religiei naționale și șeful religios executiv, având puterea de a controla calendarul roman, de a dirija
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
dispunând de legiunile sale oricând, dacă era necesar. Senatul român și cetățenii români, obosiți de războaiele civile care parcă nu se terminau niciodată și neliniștiți, erau dispuși să arunce incompetență și instabilitatea conducere a Senatului și a adunărilor populare în schimbul voinței de fier a unui singur om care ar fi putut aduce Romă înapoi la normal. Până în 27 î.Hr. tranziția, desi subtilă și ascunsă, a fost completă; în acel an Octavian a oferit înapoi Senatului toate puterile sale extraordinare, și într-
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
din Constantinopol, care s-a stabilit în țară și s-a încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porții. A fost un om foarte învățat și dornic de reforme. Prima investire s-a făcut contrar voinței boierilor munteni, care potrivit unui document olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră „ca domn al lor pe Ștefan Prascoveanu”. A alcătuit un nou sfat domnesc, compus aproape numai din boieri pământeni, în care a fost inclus și Ștefan Prascoveanu. Excepție
Alexandru Vodă Ipsilanti () [Corola-website/Science/299481_a_300810]
-
OCI a avut partide membre în 15 țări în timpul deceniului patru al secolului al XX-lea. Totuși, OCI și partidele afiliate nu se considerau membri ai unei noi Internaționale, ci doar o facțiune care a fost exclusă din Comintern împotriva voinței ei. OCI permitea membrilor săi să apere propriile poziții așa cum credeau aceștia de cuvință. În ciuda faptului că au fost identificați cu Buharin, OCI sprijinea în mare parte politicile economice staliniste, (cărora Buharin li se opusese), așa cum erau planurile cincinale, concepute
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
independență față de Biserică, oamenii au ideea că viața lor terestră nu ține chiar atât de mult de divinitate, acest lucru neînsemnând o ridicare fățișă împotriva religiei, ateismul apărând în perioada modernă. Istoria nu mai este văzută ca un rezultat al voinței exclusive a Divinității. Dispare Cronica Universală, apărând istorii particulare (cultură citadină) sau statale. La fel, apare cultura aristocratică, burgheză, cu o sinteză proprie și care afirmă principii individuale. Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia și gândirea păgână la creștinism
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
împăratului, principiile ordinii și suveranității. Organizarea bisericii creștine a salvat creștinismul în momentul colapsului imperiului și I-a unit pe barbari cu romanii. Transmite ideea separării guvernanților de guvernați, impunerea unei legi pentru guvernare, exercitarea stăpânirii fără acceptul liber al voinței lor. Susține principiul teocratic și monarhiile absolute în derimetrul libertății supușilor. Barbarii au transmis libertatea individuală, sentimentul personalității. Libertatea antică este libertatea cetățeanului, îi aparține și se sacrifică pentru oraș și biserică. Independența personală fără scop este barbară și esențială
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a folosi revelația sau dogma ca argument suprem ci doar ca semnal al erorii; argumentele deciziei oricărei respingeri filosofice trebuie să aparțină rațiunii. A doua sarcină a filosofiei este aceea de a înțelege tainele revelației, acolo unde este posibil prin voința lui Dumnezeu. Filosoful este dator să înțeleagă și să explice cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că, alături de teologia revelată, există și un discurs rațional despre divinitate, o teologie naturală, care nu concurează teologia revelată și nici nu reprezintă toată
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
permite existența nici unui rău decât dacă omnipotența și bunătatea sa ar voi să creeze bine până și din rău”. Așa trebuie înțeleasă bunătatea infinită a lui Dumnezeu: a permite existența răului pentru ca și din el să facă Bine. Rațiunea și voința sunt legate prin faptul că etica presupune exercițiul liber al voinței. Voința este o facultate a sufletului, anume partea apetentă a sufletului rațional. Orice natură are o înclinație numită apetit sau poftă. Unele lucruri naturale acționează fără a judeca, cum
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
voi să creeze bine până și din rău”. Așa trebuie înțeleasă bunătatea infinită a lui Dumnezeu: a permite existența răului pentru ca și din el să facă Bine. Rațiunea și voința sunt legate prin faptul că etica presupune exercițiul liber al voinței. Voința este o facultate a sufletului, anume partea apetentă a sufletului rațional. Orice natură are o înclinație numită apetit sau poftă. Unele lucruri naturale acționează fără a judeca, cum sunt lucrurile materiale (pietrele), având înclinații necesare orientate spre autoconservare. Plantele
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
să creeze bine până și din rău”. Așa trebuie înțeleasă bunătatea infinită a lui Dumnezeu: a permite existența răului pentru ca și din el să facă Bine. Rațiunea și voința sunt legate prin faptul că etica presupune exercițiul liber al voinței. Voința este o facultate a sufletului, anume partea apetentă a sufletului rațional. Orice natură are o înclinație numită apetit sau poftă. Unele lucruri naturale acționează fără a judeca, cum sunt lucrurile materiale (pietrele), având înclinații necesare orientate spre autoconservare. Plantele, de
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
alegeri libere a mijloacelor destinate atingerii scopului final. Toți agenții umani au, în mod necesar, același scop; ei trăiesc însă o viață particulară, se îndeletnicesc cu practici diferite, mai mult sau mai puțin virtuoase, făcând adesea greșeli în ce privește alegerea potrivită. Voința sau apetitul intelectual este facultatea care alege întotdeauna lucrurile particulare care au fost înțelese de către intelectul teoretic. Din punct de vedere material, Binele este un act de voință, dar din punct de vedere formal el este un act rațional, deoarece
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
mai mult sau mai puțin virtuoase, făcând adesea greșeli în ce privește alegerea potrivită. Voința sau apetitul intelectual este facultatea care alege întotdeauna lucrurile particulare care au fost înțelese de către intelectul teoretic. Din punct de vedere material, Binele este un act de voință, dar din punct de vedere formal el este un act rațional, deoarece rațiunea este cea care îndreaptă omul spre el. Rațiunea este deci cauza libertății de alegere deși cea care alege este voința. Deși nu este un act al rațiunii
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
vedere material, Binele este un act de voință, dar din punct de vedere formal el este un act rațional, deoarece rațiunea este cea care îndreaptă omul spre el. Rațiunea este deci cauza libertății de alegere deși cea care alege este voința. Deși nu este un act al rațiunii, actul propriu-zis al alegerii este rațional deoarece are loc sub îndrumarea acesteia. Libertatea voinței stă deci în natura omului iar Dumnezeu, în calitate de cauză primă, nu anulează libertatea ci dimpotrivă, o lasă să se
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
este cea care îndreaptă omul spre el. Rațiunea este deci cauza libertății de alegere deși cea care alege este voința. Deși nu este un act al rațiunii, actul propriu-zis al alegerii este rațional deoarece are loc sub îndrumarea acesteia. Libertatea voinței stă deci în natura omului iar Dumnezeu, în calitate de cauză primă, nu anulează libertatea ci dimpotrivă, o lasă să se manifeste deoarece cauza primă acționează asupra fiecărui lucru conform naturii sale. Natura omului este aceea de agent moral care alege liber
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
agent moral care alege liber să voiască ceea ce este rațional. E drept, puterea de alegere se limitează la mijloacele raționale ale atingerii scopului final (fericirea) întrucât omul nu-și poate submina propria sa natură. Astfel încât binele este obiectul apetitului intelectual (voința), ceea ce înseamnă că virtuțile morale sunt acele sentimente care sunt guvernate de rațiune în așa fel încât urmăresc binele. Ele sunt înțelese ca habitus-uri ce constituie caracterul, acele dispoziții stabile care, dorind binele, determină ființa umană să folosească virtutea
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
a fost o țintă permanentă a tentativelor de asasinat, iar una dintre ele a avut loc chiar în Palatul de Iarnă. Această încercare ce a amenințat viața împăratului a fost organizată de un grup cunoscut sub numele de Narodnaia Volia (Voința poporului) și condus de fanaticul Andrei Jeliabov și de amanta lui, Sofia Perovskaia, care i-a devenit mai târziu soție. Perovskaia, fiica unui fost guvernator al orașului Sankt Petersburg, era bine situată în înalta societate pentru a afla informații cu privire la
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]