36,774 matches
-
Aspretele are carnea gustoasă și apreciată, dar nu prezintă importanță economică, deoarece este un pește foarte rar. Este consumat ocazional numai de localnici. Este monument al naturii și o specie de importanță ihtiofaunistică deosebită (un endemic românesc rar). Fiind un pește foarte rar, valoarea sa științifică și muzeologică este excepțională, depășind cu mult valoarea alimentară. Specimenele se află în diferite colecții din muzeele din România sau din alte țări (New York, Washington, Chicago, New Orleans, Londra, Paris, Leiden, Moscova, Praga, Budapesta, Bratislava
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
New Orleans, Londra, Paris, Leiden, Moscova, Praga, Budapesta, Bratislava, Hanoi, Ulaanbaatar etc.) Specia nu are nici o importanță în pescuitul sportiv și profesional. În trecut era pescuit ocazional de localnici și de braconieri prin mijloace ilegale. Aspretele ("Romanichthys valsanicola") este un pește teleostean care aparține familiei percidelor. El este singurul reprezentant al genului "Romanichthys" și este înrudit îndeaproape cu genul "Zingel". Clasificarea percidelor propusă de Bruce B. Collette și Petru Bănărescu în 1977 corespunde mai bine filogeniei. Ei împart familia percide în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Sabița (Pelecus cultratus) este un pește pelagic anadrom dulcicol sau salmastricol cu o lungime de 25-35 cm (maximal 60 cm) și o greutatea de 300-400 g (maximal 2 kg) din familia ciprinidelor, din apele mari curgătoare de șes (mai ales cursurile inferioare ale fluviilor) sau stătătoare
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
Murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva) este un pește dulcicol, bentopelagic, cu o lungime de 6-8 cm (maximal 12 cm, în Amur 20 cm), din familia ciprinidelor, originar din apele stătătoare (bălți și heleșteie) sau lin curgătoare (râuri) din Asia estică: de la bazin fluviului Amur în Siberia până la bazinul
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
curgătoare (râuri) din Asia estică: de la bazin fluviului Amur în Siberia până la bazinul râului Perlelor (Zhujiang), în sud-estul Chinei, și Japonia. A fost introdus involuntar în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova) și alte părți ale Asiei o dată cu alevinii de pești fitofagi aduși din China. Poate trăi 5 ani. Are corpul alungit și gros, aproximativ cilindric, slab comprimat lateral, și acoperit cu solzi mari. Capul este comprimat lateral și are o gură mică semilunară, superioară, dispusă oblic în sus, lipsită de
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
insecte acvatice sau care cad în apă (plecoptere, trihoptere, chironomide), anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și cu spongieri de apă dulce, briozoare, zooplancton, detritus și resturi vegetale. Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton. Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, la o lungime de 4,5-5,5 mm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre, în medie 1400. Masculul păzește icrele, alungând alți pești. Nu prezintă importanță economică.
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
de la Srt, unde se formează din 3 izvoare de munte: unul coboară de pe muntele Srt și se numește Liska, izvorul ei fiind situat într-o pădure de fagi în localitatea Gospodski Bacila și, deși se află la mare altitudine, are pești, iar sătenii din satele din jur cred că râul are o legătură subterană cu un lac. Din satul Ilino, sub numele de râul Ilinska, el coboară într-o vale adâncă. Alte pâraie adună apele de pe versanții văii Jelezneț, și formează
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
de extindere. Pe cursul Cernei sunt construite 35 de lacuri de acumulare, dintre care principalele sunt: , și Suvodol, iar altele sunt mai mici. Apele Cernei sunt folosite pentru irigare, pentru producția de energie electrică (CHE „Tikveș”), pentru pescuit și creșterea peștilor, pentru sport si recreere și pentru alte scopuri.
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
în cadrul echipei Tralio.com, companie care activează domeniul cercetării, acesta aducând un aport major în dezvoltarea categoriilor IT non-financiare ale platformei care are la bază teoria universalității informației și care a reușit datorită algoritmului creat să depășească în performanță cu pește 10% în 2016 indici precum sau . În perioada 2014-2016 participa, alături de Start-Up-urile din care face parte, la numeroase conferințe tehnice precum , , , sau . Începând cu anul 2013 a coordonat, ca voluntar, organizarea , în data de 30 aprilie a fiecărui an. În
Tudor Vesa () [Corola-website/Science/337448_a_338777]
-
asemenea, Manualul de Întreținere al lui IBM 5100 făcea referință la modulul PALM ca fiind "centrul de control" ("the controller"). PALM putea adresa direct 64 de memorie. Câteva modele ale lui IBM 5100 ajungeau cu memoriile ROS () și însumate la pește 64 , așa că un simplu sistem de bank switching a fost folosit pentru comprimare de date. Compilatoarele pentru limbajele și erau stocate într-o adresa separată a spațiului de stocare, la o adresă "ROS Lingvistică" pe care PALM o trata drept
IBM 5100 () [Corola-website/Science/337529_a_338858]
-
Hamilton, Parcul Lizard Island, Plaja Airlie și Golful Hervey. Alte scene au fost filmate pe Reciful Batt (Marea Barieră de Corali), unde Steve Irwin a murit din cauza înțepăturilor de la o pisică de mare în 2006 (coada cu țepi a acestui pește este foarte periculoasă). Scenele de interior au fost filmate într-un studiou al companiei Warner Bros, iar actorii și echipa de producție au stat în apartamente și case de lux aflate pe Coasta de Aur. McConaughey a menționat că avea
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
Nisiparița (denumirea științifică Sabanejewia romanica), denumită și nisiparniță, nisipar, râmbițar sau fâță, este o specie de pește din familia Cobitidae endemic în România. A fost catalogată de zoologul român Mihai C. Băcescu în 1943 și se află pe Lista roșie a IUCN. Nisiparița a fost localizată doar pe teritoriul României în râurile: Argeș, Olt (în arealul rezervației
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
lung și subțire cu două vârfuri apropiate. Nisiparița se hrănește cu insecte, crustacei mici, larve, moluște și viermi. Nu are importanță industrială, din punct de vedere alimentar. Unii pescari folosesc exemplarele speciei respective drept momeală de pescuit pentru capturarea altor pești, precum păstrăvul, cleanul etc.). Are o importanță ecologică prin faptul că participă la asanarea cursurilor de apă în care trăiește, împuținând substanțial larvele de tăuni ("Tabanidae") și țânțari ("Culicidae").
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
a fost și este de multe secole centrul comercial și financiar al Veneției. Este o zonă din sestiere Sân Polo, cunoscut pentru piețele sale și pentru Podul de pește Canal Grande. Zona comercială datează din secolul al IX-lea, când o zonă mică din mijlocul Insulelor Realtine de pe fiecare parte a Rio Businiacus a devenit cunoscută sub numele de "Rivoaltus" sau "malul înalt". În cele din urmă, Businiacus a
Rialto () [Corola-website/Science/333454_a_334783]
-
recentă, datând din 1553. Statuia Îl Gobbo di Rialto a fost, de asemenea, sculptata în secolul al XVI-lea. Zona a rămas încă o piață aglomerată de vânzare cu amănuntul, cu piața zilnică de zarzavat Erberia și cu piața de pește de pe Campo della Pescheria. Rialto este, de asemenea, menționată în lucrări literare, în special în piesa de teatru "Neguțătorul din Veneția" a lui William Shakespeare, în care Shylock întreabă " Ce se mai aude pe Rialto?" la deschiderea actului 1, Scena
Rialto () [Corola-website/Science/333454_a_334783]
-
este un gen de viermi vivipari din ordinul monogene ("Monogenea"), ectoparaziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini. Din cauza iritației provocată de parazit, pielea peștelui elaborează o secreție bogată în celule cu care parazitul se hrănește. Când invazia este mai mare, se produc inflamații sau distrugerea epiteliilor și moartea peștilor, în special a puietului
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
este un gen de viermi vivipari din ordinul monogene ("Monogenea"), ectoparaziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini. Din cauza iritației provocată de parazit, pielea peștelui elaborează o secreție bogată în celule cu care parazitul se hrănește. Când invazia este mai mare, se produc inflamații sau distrugerea epiteliilor și moartea peștilor, în special a puietului. Au corpul alungit. Extremitatea anterioară, lipsită de ventuze, este despicată în
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini. Din cauza iritației provocată de parazit, pielea peștelui elaborează o secreție bogată în celule cu care parazitul se hrănește. Când invazia este mai mare, se produc inflamații sau distrugerea epiteliilor și moartea peștilor, în special a puietului. Au corpul alungit. Extremitatea anterioară, lipsită de ventuze, este despicată în "doi lobi" ascuțiți, între care se găsește gura. Se prinde și stă fixat pe gazdă cu ajutorul a două "organe cefalice adezive", pe care se deschid
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"). Alte specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) semnalate în sit: vulpe (Vulpes vulpes), jder (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), pârș ("Glis glis"); fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), brumăriță de
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
Familia mugilide ("Mugilidae") cuprinde aproximativ 72 de specii de pești frumoși de mărime medie sau mare, cu corpul relativ alungit și fusiform, larg răspândiți pe litoralul mărilor tropicale și subtropicale, mai rar în ape dulci. Pești de mărime medie sau mare (30-120 cm). Capul este masiv și turtit dorsal. Ochii
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
Familia mugilide ("Mugilidae") cuprinde aproximativ 72 de specii de pești frumoși de mărime medie sau mare, cu corpul relativ alungit și fusiform, larg răspândiți pe litoralul mărilor tropicale și subtropicale, mai rar în ape dulci. Pești de mărime medie sau mare (30-120 cm). Capul este masiv și turtit dorsal. Ochii sunt parțial acoperiți de o pleoapa adipoasă, rostrul este scurt și obtuz. Gura este mică, terminală sau subterminală; premaxilarele sunt protractile. Acești pești au dinții mici
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
în ape dulci. Pești de mărime medie sau mare (30-120 cm). Capul este masiv și turtit dorsal. Ochii sunt parțial acoperiți de o pleoapa adipoasă, rostrul este scurt și obtuz. Gura este mică, terminală sau subterminală; premaxilarele sunt protractile. Acești pești au dinții mici, ascunși, așezați pe cele două fălci ca perii dintr-o perie sau sunt fără dinți. Mecanismul oral și branhial de filtrare-hrănirea este format dintr-un organ faringobranhial alcătuit din spini branhiali și aparatul faringian. Arcurile branhiale poartă
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
spatelui este albastră verzui spre gri plumburiu, parțile laterale sunt argintii, de multe ori cu 3-9 dungi longitudinale; înotătoarele sunt hialine sau întunecate. le sunt larg răspândite pe litoralul mărilor tropicale, subtropicale și temperate, mai rar în ape dulci. Sunt pești eurihalini (suportă variații mari ale salinității), care trăiesc de obicei în bancuri mari în apele de coastă, pe lângă țărm, și pătrund în estuare, lagune salmastre și în ape dulci pentru a hrăni. Puietul multor specii marine se extinde și în
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
femele. Ouăle și larvele lor sunt pelagice. Mugilidele sunt omnivore, se hrănesc cu plante mici, nevertebrate, plancton, perifiton și detritus pe care le scormonesc în sedimentele de pe fundul mărilor și al râurilor învecinate, și le se filtrează cu ajutorul branhiospinilor. Sunt pești abundenți și în mod regulat pescuiți în toate zonele, folosind diferite unelte de pescuit. Ei sunt obiectul pescuitului semiindustrial sau artizanal (14365 tone în Turcia în 1984, circa 2000 tone anual în Grecia și Tunisia, 13 tone în Maroc, 8
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]