37,317 matches
-
tâmpite - „Afganii sunt proști!“, „ Toți sunt muncitori!“, „Sunt rămași în trecut, trăiesc că acum o mie de ani!“... Și cea mai idioata chestie - când un copil iranian plânge sau nu e cuminte, mama, ca sa il sperie, îi zice: - “Dacă mai plângi, te dau la afgani să te mănânce!”. Ha ha ha. În ultimul an de liceu, abia așteptăm să mă duc la universitate. În a treia zi de școală, directorul a venit la noi în clasă și mi-a strigat numele
Nu ne-am născut în locul potrivit: despre refugiu și neapartenență () [Corola-website/Science/295802_a_297131]
-
Am avut un sentiment unic, ca și cum m-aș fi uitat prin niște poze de când eram mic sau o înregistrare făcută cu mulți ani în urmă. E foarte reală această trăire. Când e vorba de anumite momente din piesă, mă vezi plângând. De asta am încercat să aduc foarte multă lume la piesă, chiar și copii, ca să afle din timp ce-am aflat eu la o vârstă destul de înaintată. Eu cred ca, pe lângă partea artistică, orice poveste, orice film, orice piesă trebuie
„Povestea mea putea fi spusă de altcineva” () [Corola-website/Science/295728_a_297057]
-
și cu soțul meu. Cu părinții nu vorbeam, cu ei a fost așa: tu esti față, ai terminat școala, găsește-ți servici, căsătorește-te și gata. Eu am nevoie de vorbă, dacă trebuie - să discutăm...ne certăm, ne împăcăm după, plângeam, rădeam. Dăm afară, și după - iese ceva bun, nu poate să iasă rău. Cât de importante vi se pare că sunt poveștile refugiaților pentru contextul politic actual? E important că lumea să știe despre refugiați, despre situația refugiaților. După ce primești
„Trebuie să ducem povestea mai departe” () [Corola-website/Science/295731_a_297060]
-
for tomorrow. Yes, I believe the situation will improve but I also know that, that will take a long time because like I said before, value systems have changed and there is a lot of greed. What are your artistic plâns for the future? My own artistic plâns would involve making very short community message films. This ensures that more people get reached and work can be easily documented. Thank you very much.
„Comunitățile ar trebui să se ajute reciproc și să se dezvolte împreună” () [Corola-website/Science/295740_a_297069]
-
directorii de școli și de case de cultură de cele mai multe ori numai de astă nu au nevoie, mai mult îi încurcam. Dar cred că spectatorii, de multe ori, se regăsesc, au fost foarte multe cazuri când au ieșit femei plânse, plângând, se vedea că le-a atins. Voi cum ați lucrat la spectacol? Ați participat la interviuri, la procesul de documentare? Noi, actrițele, împreună cu Luminița, am inceput documentarea la „Casă Marioarei”, un centru pentru femei abuzate, care le cazează temporar, le
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
istorii personale legate de violență, si am descoperit că nici familiile noastre nu au fost tocmai familii model. Noi am intrat cu totul în aceste istorii, am fost foarte afectate, uneori, la discuțiile cu unele dintre femeile respective, începeam să plângem. „Ne-au impresionat și intrigat foarte tare istoriile despre care este vorba” În același timp, propunerea de subiect nu a venit de la artiști, ci a venit de la OSCE. Deci întrebarea ar fi, daca nu ar fi fost OSCE, ați mai
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
spectacolul de una singură și, în afară de Liana Ceterchi și Radu Captari, n-ai mai primit niciun sprijin. Tu te ocupi și de producție, și de organizare. Mi se pare, pe de o parte, un model pentru alți actori care se plâng că nu vine rolul la ei sau la ele, dar pe de altă parte, e și o doză de autoexploatare. Da, câteodata obosesc atât de tare ocupându-mă tot eu și de lucrurile astea, încât pierd din acea stare de
„Frustrarea mea e că nu ajung mai mult în comunitățile de romi tradiționali, unde căsătoriile timpurii încă se mai practică. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei.” () [Corola-website/Science/295742_a_297071]
-
40 de Km depărtare, făcând naveta, iar tata inginer într-o fabrică. Pe marea platformă industrială a orașului. Nu aveau pretenții de intelectuali, dar nici nu erau niște ignoranți. Iar din punct de vedere financiar toată viața lor s-au plâns de lipsa banilor. Regiunea era un vârf de lance în industria regimului antedecembrist. Mine, de unde se extrăgeau metale neferoase și aurifiere, combinate de prelucrare, fabrici care proiectau și produceau utilaj minier, altele care aveau ca profil mașini unelte, accesorii și
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
reciproc poziții în ierarhii politicoase via acuzațiilor de lene, incapacitate administrativă și corupție. Aceasta joacă un rol în răspunsurile noastre la politicile de austeritate. Țările estice s-au mândrit că au trecut prin măsurile de „strâns cureaua” fără să se plângă și au șovăit în a-și exprima solidaritatea cu țările PIIGS pentru că acestea din urmă nu au extins-o către est în timpul ciclurilor anterioare de criză. În fața acestei nevoi de a formula un cadru conceptual comun și un limbaj pentru
Periferializarea Europei () [Corola-website/Science/296080_a_297409]
-
pentru că după moartea lui, mulți oameni au plecat. Dintr-o dată, ambasadele din toată lumea au început să contacteze oamenii și să le spună că nu se poate sta în Jenin pentru că e o zonă periculoasă. Atunci ne-am spus: "putem să plângem mult și bine, dar ăsta e un moment de cotitură pentru noi! Juliano a murit pentru cauza noastră." Împreună cu regizorul Nabil Al-Raee am realizat spectacolul Sho Kman? (Ce urmează?) și am fost invitați în Germania, Austria și Elveția. Am văzut
”Freedom Theatre e fereastra noastră spre lume” - interviu cu Faisal Abu Al-Heja () [Corola-website/Science/295625_a_296954]
-
jurnal de lagăr în care descrie foarte amănunțit atmosferă și situația de la Tîrgu-Jiu. Una dintre descrierile cele mai dure se leagă de bătăile și torturile la care erau supuși unii deținuți: „Și ce bătăi mâncau unii internați! Cui să te plângi? Adunaseră de undeva, de prin Moldova, un evreu bătrân. Îl chema Iancu și era dement. De ce l-or fi adus aici, Dumnezeu știe! Îl iubea mult pe Iancu colonelul Zlătescu. Cum venea în lagăr dimineață, strigă la soldați: - Aduceți-l
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
89 de ani, Bistreț, Dolj)</i></b> „A venit poliția și ne-a luat, să ne ducă pe jos. Ne-am luat catrafusele în umeri. Care a putut. Care nu, le-a lăsat acolo. Au lăsat și copilași mici acolo, plângeau... [mai tarziu unele transporturi au primit căruțe de la jandarmi]” (Margareta Adam, femeie romă nomada, 88 de ani, Poiana Mare, Dolj) „La fiecare vagon era milițianul. Nu dă voie să ieșim, nici lumină n-aveam. Până când am trecut în Tiraspol. Când
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
acolo...că șoarecii. [...] Acolo am stat la bordeie, fără coș, fără lumină, fără apă. Mi-a murit o soră mai mare ca mine, a avut o fetiță de vreo 12-13 ani și s-au luat în brațe...îmi vine să plâng...s-a luat așa în brațe cu ea și a murit pe câmp acolo.” (Margareta Adam) „Am stat acolo [satul Moldovka în Transnistria] vreo luna de zile. Ei ne făceau bordeie în timpul ăsta, cât am stat noi acolo, mai departe
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
dați la moarte. Dacă eram câte o mie - două într-un loc...nu mâncare, nu foc, nu...nimic...cum era să mai trăim? A murit frate-miu și l-am mâncat. De foame. Eram unul pe altul, dezbrăcați, flămânzi și plângeam unul pe altul. Care murea...pe frati-miu l-am mâncat...de foame mâncăm, nu se mai știa.” (Maria Achim, 77 de ani, Cerat, Dolj) „Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
băgat în pământ!” (Mihai Bimbai, nomad Romă) „A venit poliția și ne-a luat, să ne ducă pe jos. Ne-am luat catrafusele în umeri. Care a putut. Care nu, le-a lăsat acolo. Au lăsat și copilași mici acolo, plângeau... [mai tarziu unele transporturi au primit căruțe de la jandarmi]” (Margareta Adam, nomad Romă) „La fiecare vagon era milițianul. Nu dă voie să ieșim, nici lumină n-aveam. Până când am trecut în Tiraspol. Când am trecut hotarul din România, în Tiraspol
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
acolo...că șoarecii. [...] Acolo am stat la bordeie, fără coș, fără lumină, fără apă. Mi-a murit o soră mai mare ca mine, a avut o fetiță de vreo 12-13 ani și s-au luat în brațe...îmi vine să plâng...s-a luat așa în brațe cu ea și a murit pe câmp acolo.” (Margareta Adam) „Am stat acolo [satul Moldovka în Transnistria] vreo luna de zile. Ei ne făceau bordeie în timpul ăsta, cât am stat noi acolo, mai departe
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
dați la moarte. Dacă eram câte o mie - două într-un loc...nu mâncare, nu foc, nu...nimic...cum era să mai trăim? A murit frate-miu și l-am mâncat. De foame. Eram unul pe altul, dezbrăcați, flămânzi și plângeam unul pe altul. Care murea...pe frati-miu l-am mâncat...de foame mâncăm, nu se mai știa.” (Maria Achim) „Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
poliția locală, la primărie. Eu stau în Dallas demult, Dallasul este din 1977. Ne-au trimis în dimineața zilei de 17 decembrie, la ora 6 dimineața, i-am luat prin surprindere pe oameni, lumea încă dormea. Noi agenții de pază plângeam de mila copiilor. Ne-au spus că trebuie să le dăm un pic de timp, și cine nu vroia să iese după asta, trebuia să-l scoatem cu forța. Am fost vreo 100 de persoane, de la primărie, poliție, jandarmerie. Cineva
„ĂȘTIA NE PUN SĂ FACEM CEVA...#034; - sau „SĂ JUCĂM EVACUAREA, DAR POATE CĂ SCENETA NOASTRĂ SĂ FIE CU FINAL FERICIT!...#034; () [Corola-website/Science/295897_a_297226]
-
fost niște mașini, și tractoare, și camioane, care îi duceau pe oameni și lucrurile lor în Pata Rât. După ce oamenii au ieșit din case, noi am pus sigil pe ușă, ca să nu mai intre înapoi. Noi, agenții de pază îi plângeam de milă pe copii. Erau copii mici, bătrâni, femei gravide. Era foarte rece. Cu puțin timp după, mi-am dat demisia, nu am mai lucrat ca agent de pază pentru primărie. [Carol] Ce îmi amintesc eu, atunci aveam 10 ani
„ĂȘTIA NE PUN SĂ FACEM CEVA...#034; - sau „SĂ JUCĂM EVACUAREA, DAR POATE CĂ SCENETA NOASTRĂ SĂ FIE CU FINAL FERICIT!...#034; () [Corola-website/Science/295897_a_297226]
-
curs în care veți învăța cum să deveniți evacuați în mod eficace, ca să nu dați greș, într-un mod frumos, original. Trainingul meu se referă la modalitățile de evacuare cât și la cauzele evacuării. În orice clipă, aveți permisiunea să plângeți, să părăsiți acest curs, să vorbiți, să țipați: toate acestea aveți dreptul să le faceți. Între timp puteți chiar să vă îndrăgostiți de vecinul vostru și să împărtășiți evacuarea la comun. Pe parcursul serii, voi preda toți pașii, cronologic, care pot
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
s-au privit. Erau foarte diferiți. Obdulio, învingătorul, era de fier. Zizinho, învinsul, era făcut din muzică. Dar erau și foarte asemănători: jucaseră accidentați aproape tot campionatul, unul cu glezna inflamată, celălalt cu genunchiul umflat, și niciunul nu s-a plâns. La sfârșitul meciului, nu știau dacă să se pocnească sau să se îmbrățișeze. După mulți ani, l-am întrebat pe Obdulio: - Te vezi cu Zizinho? - Da. Din când în când. Închidem ochii și ne vedem.
16 IULIE. IUBITUL MEU DUȘMAN (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295937_a_297266]
-
În 1941, întreaga Brazilie plângea ascultând primul teatru radiofonic:Pasta de dinți Colgate prezintă... „În căutarea fericirii!” Drama fusese importată din Cuba și adaptată realității naționale. Personajele aveau bani suficienți, dar erau nefericite. De fiecare dată când erau pe punctul de a atinge fericirea, destinul
11 IULIE. FABRICAREA LACRIMILOR. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295932_a_297261]
-
eram mai mulți de 100 de oameni care urmau să-și piardă casele. Unii și-au strâns din bagaje, alții nu, pentru că nu credeau că vor fi dați afară. Eu mă ascundeam de maica-mea să nu mă vadă că plâng, încercam să par așa mai dură, ne dau afară - nu-i capăt de țară, dar în ultimele două zile, până au venit să ne dea afară, nu am dormit. Am strâns lucrurile, nu toate, așa, ce a fost un pic
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
toate, așa, ce a fost un pic mai de preț, și le-am scos afară, pentru că mi-era frică să nu le pierdem, inclusiv patul, iar în noaptea dinaintea evacuării am dormit cu baiatul pe jos. În ziua evacuării, toată lumea plângea, și bărbați și femei. Am ieșit cu lucrurile în stradă, pe trotuar, și stăm așa în stradă de cinci luni. Cornelia: Primul lucru a fost gândul copiiilor. Ce fac? Unde ma duc? O să treacă anii, nu știu încotro s-o
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
fost gândul copiiilor. Ce fac? Unde ma duc? O să treacă anii, nu știu încotro s-o iau. Unde mă duc? La asta m-am gândit atât eu, cât și familia mea: unde o să ne ducem, că n-avem de niciunele. Plângeam, sufeream în noi, că nu puteam să ne ducem să țipăm pe stradă că o să ne evacueze. Vorbeam între noi, ce-o să facem, unde o să ne ducem, ce facem cu copiii, ce-o să ajungem? Astea sunt niște sentimente pe care
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]