5,710 matches
-
pe cei păcătoși. Minunile ce le-a făcut, au fost văzute. Martorii le- au trecut mai departe vremurilor. învățăturile Lui, pentru cei ce aveau credintă,deveneau realitate. Dar, El a și suferit pentru omenire. Era pildă vie că viata se împletește din iubire și ură. Pentru că a iubit-o mult a și pătimit mult pentru ea. Propovăduind iubirea, simțământul care purifică sufletul și-l ridică de la pământ, unde se târăște pătimașa ură, trebuia să îndure toate loviturile și schingiuirile pe care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a văzut-o pe Vasilica. Stătea într-un docar tras de doi cai albi, ca spuma laptelui, si îl privea râzând. Era atât de tânără si frumoasă... ca la anii majoratului, cu fața albă, albă si părul negru si lucios, împletit într-o coadă groasă, ca un sarpe, împrejurul capului. Deodată, dintre dealuri, o turmă de bivoli negrii, fioroși, năvăli amenințător, luând în goana lor nebună, în coarne tot ce le ieșea în cale. De undeva... apăru și un urs mare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vârsta ei și un chip de înger; fața rotundă, ochi albaștri, strălucitori, un nas în vânt, o gură ca o fragă, cu zâmbetul pe buze aproape tot timpul, dezvelind o dantură perfectă și sănătoasă, cu părul lung, șaten la culoare, împletit în două codițe, la spate, terminate fiecare cu câte o fundiță albă. George, cel mai înalt din clasă; avea o față ovală și niște ochi negri, pătrunzători. Vocea i se schimbase, devenise a unui bărbat în toată regula iar când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îl împachetă întro hârtie și separat împachetă un cozonac făcut tot de ea, cu multă nucă. Cumpărase și o sticlă de șampanie de la magazinul sătesc, o înfășură și pe acesta într-o hârtie albă, toate, așezându-le într-un coș împletit din răchită, de formă ovală, pe un ștergar din borangic care se revărsa în afară, ceea ce îi dădea coșului un aspect frumos, de sărbătoare. Afară era o zi frumoasă de iarnă. Ninsese câteva zile la rând și se depusese un
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
casă. Frusinei îi plăcu; era cald și bine iar masa îmbelșugată cu toate bunătățile din porcul tăiat de Ignat. În timpul mesei se simți stânjenită de întrebările curioase din partea mamei lui Petre. O întrebă de serviciu, cât câștigă, dacă știe să împletească; chiar și despre costumul cu care era îmbrăcată, dacă este împletit de ea. Apoi, dacă știe să facă pâine de casă, mămăligă, fel de fel de întrebări care nu își găseau rostul și care deranjau. Frusina răspundea cu politețe la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu toate bunătățile din porcul tăiat de Ignat. În timpul mesei se simți stânjenită de întrebările curioase din partea mamei lui Petre. O întrebă de serviciu, cât câștigă, dacă știe să împletească; chiar și despre costumul cu care era îmbrăcată, dacă este împletit de ea. Apoi, dacă știe să facă pâine de casă, mămăligă, fel de fel de întrebări care nu își găseau rostul și care deranjau. Frusina răspundea cu politețe la unele dintre ele iar pe altele le ocolea, intenționat. „Dacă era
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ani. Câte fete adusese în casa părinților, mai mult de două, trei, săptămâni nu stăteau. Mama lui le găsea la toate cusur: ba că erau puturoase că nu se sculau de dimineață, ba că nu știau să toarcă fuior, să împletească, să facă mămăligă, etc. Toate plecaseră și nu se mai uitaseră înapoi, iar Petre asculta de mama lui și nu oprea pe niciuna din drum, când își luau bocceluța și plecau. Ajunsese să nu se mai uite nici o fată din
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ca o doritoare de transmitere, mai departe, următoarei generații, a esenței satului românesc, cu bune și cu rele. Personajele par coborâte din paginile lui Rebreanu sau Coșbuc, ele având aceleași pasiuni, duse până la patimă, sau, chiar... crimă. Viețile lor se împletesc într-o povestire captivantă și plină de înțelegerea fină a observatorului (în cazul de față: autoarea). Vasilica Ilie se apropie de personajele sale, cu delicatețe și un bun simț, care ne dezvăluie propria-i structură sufletească. Le descrie, în sentimentele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Petru Vodă - județul Neamț), Aspazia Oțel-Petrescu, Petru C. Baciu, Mircea Nicolau, Dan Lucinescu, Gelu Gheorghiu, Gheorghe Jijie, Traian Popescu, Nicolae Roșca, Gheorghe Dragon, Nicolae Păduraru, Gheorghe Mântulescu, Ioan Belciu, Petru Velescu ș.a. Pe toți aceștia Îi unește dragostea de patrie Împletită cu credința creștină, respectul pentru cuvântul dat, de care nu s-au dezis În anii lungi de Închisoare, unde au suferit torturi fizice și psihice inimaginabile, În urma cărora mulți dintre colegii de temniță au murit În chinuri Îngrozitoare. După ieșirea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea este igalaq. Înseamnă „Fereastră de iglu“. igalaq ne face semn să o urmăm. intrăm Într-o Încăpere În care se află un cuptor mare. o femeie tânărĂ, cu fața tipic inuită și părul Împletit În două cozi, curățĂ cartofi. Femeia se șterge pe șorț și Îi spune ceva lui Père Joseph, zâmbind cu gura până la urechi. Ea este Chena, strănepoata lui igalaq. Suntem invitați să luăm loc la masa de lemn. mă uit În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea este igalaq. Înseamnă „Fereastră de iglu“. Igalaq ne face semn să o urmăm. Intrăm într-o încăpere în care se află un cuptor mare. O femeie tânără, cu fața tipic inuită și părul împletit în două cozi, curăță cartofi. Femeia se șterge pe șorț și îi spune ceva lui Père Joseph, zâmbind cu gura până la urechi. Ea este Chena, strănepoata lui igalaq. Suntem invitați să luăm loc la masa de lemn. Mă uit în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu. Dumnezeu Însă era mare, capabil să mai facă o minune. Cu Thomas nu făcuse vreuna, nu era mîntuit: chiar părea tot mai neliniștit În ultimul timp. Poate tocmai gîndul unui astfel de părinte nemulțumit de odraslă stîrnise, pe neașteptate, Împletit cu al său, neliniștea. Thomas tocmai avea În minte un pasaj din cursul despre morala clasei de mijloc, pe care trebuia să Îl țină În fața studenților chiar a doua zi, cînd și-a zis: Copiii mei! Nu gîndul acelui părinte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
voci, un triunghi care susține narațiunea. De fapt, este vorba de un destin marcat de o tragedie personală: un accident nefericit, în urma căruia eroul își pierde vederea. Ieșit într-o dimineață din casă, Iustin este ispitit de gânduri care se împletesc cu amintirile primei iubiri din liceu. În ipostaza în care se află de câțiva ani, gândirea lui a deprins să interpreteze fiecare zgomot, fiecare mișcare din jur, în timp ce toate celelalte simțuri intervin cu o acuitate sporită, ca o compensație pentru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Otilia scurta notiță biografică, ai săvezi tu mai tîrziu! Într-o zi, când nici Otilia, nici bătrânul nu erau acasă, Aurica răsări în fața lui Felix. - Vrei să vii la noi? întrebă ea pe Felix. La lumina zilei, cu tot părul împletit în jurul capului, i se păru tânărului mai stridentă. Fața palidă și suptă îi era pudrată prea tare, și în toată făptura se recunoștea o intenție de imprudență cu atât mai stângace, cu cât fizicul ei era lipsit de orice atracție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fi nevoie sa-și nege propriile limite și dificultățile pe care a trebuit sa le înfrunte. Fericirea lui nu este numai rezultatul lucrurilor realizate ci și fructul unei identități care a fost consolidată în timp, pentru că a reușit să împletească împreună rezultatele bune cu falimentele într-un proiect unic ce l-a ajutat să înfrunte limitele fiziologice sau psihologice și să meargă înainte cu înțelepciune. Dacă a integrat diversele experiențe trăite, menținând o bună coerență interioară, înseamnă că a știut
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
nuanța lapislazuli a ochilor fermecătoarelor noastre prietene. Te las singur să desprinzi consecințele acestei tulburătoare, acestei stranii coincidențe..." - Ooo!!... făcură femeile, dar bărbatul nu se lăsă nici cât un firicel de praf provocat. - "Secundo: Nu este niciodată prea greșit să împletești două destine, căsătorindu-te, de exemplu, cu una dintre grațioasele doamne care-ți stau acum, probabil, în față. Cum te știu un bărbat norocos, trag nădejdea că nu vei fi refuzat. Dacă împrejurările sânt inadecvate, și eventuala mea gafă, monumentală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Când îl primeam prin cămăruța din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era Dânsul, azi după-amiază, atât de nemulțumit!... Apăsară comutatorul sufrageriei și întrerupătoarele veiozelor cu abajur, și stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul mesei, șușotind. Și apoi, nemaișușotind. Prin dedesubturi, cucoana își lipi pulpa suptă de cea a Sinistratului. Controlor spiritual era, firește, madam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noi? spuse Flora revoltată și continuă conversația cu celelalte fete, nebăgând în seamă de aici înainte intervențiile lui. Laur nu mai știa pe ce lume se află.Ea nu i-a mai dat drumul. Degetele lor, pe măsură ce trecea timpul, se împleteau și se cercetau pline de nerăbdare. Trupurile care se lipeau întruna, simțurile și instinctele traduse numai prin transpirația fierbinte se reduseseră practic numai la palme care se frământau încordate. Îl atrăgea fata aceasta drăguță, pasiunea puse repede stăpânire pe el
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cel mai bun și cașcaval, a presărat puțin piper n-a uitat că așa îl prefera și cu două lacrimi în ochii de peruzea, a spus mândră: - Servește sunt de la Gigi! Laur simți deodată accentuat, gustul și aroma mizilicului împletindu-se cu amintirile trecutului; băiatul tristeților începu să lăcrimeze, avea voie, era ca și acasă. Femeia singurătăților se liniști prima și spuse cu încredere, presimțind ceva mai presus de ea: - Mama ta este bolnavă dar eu o să-ți găsesc o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dor măcar de un crepuscul. Se uita cu ochii mari, mirată că pot exista asemenea oameni însă nu comenta în niciun fel iar el se gândea la tristețile lui. Simțea că fetei i-ar plăcea să fie sărutată, să-și împletească buzele într-un sărut divin cu oricine și mai ales cu Laur iar dacă acum, s-a nimerit să stea în fața ei, era cu atât mai fericită. De aceea își lăsase, supusă și încrezătoare, degetele în mâna lui imediat. Știau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o înjurătură. Unii îl bănuiau că are bani ascunși și i-o spuneau privindu-l cu ochii lor răi. Bătrânul nu le răspundea. Era tăcut și mâhnit. N-avea nici el prea multe: un bordei c-un pat, în care împletea iarna mături, și, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câteva mese și scaune. Împodobise apoi lemnele vopsite cu hârtie colorată, tăiată pe margini cu foarfecele și atârnase la geam de două sfori sticle pline pe jumătate, să vadă curioșii ce fel de marfă vinde. Cărase cu Grigore nuiele și împletiseră împreună un șopru deasupra ușii. Acolo se tolăneau vara dinii la umbră și beau căruțașii. Mai cumpără un petromax, tot pe băutură, de la un mușteriu cu nărav, și seara lumina lui trăgea oamenii ca ața. Cu timpul învățară și șoferii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se ivea tăind marginile. Crăcile subțiri ale salcâmilor se deslușiră. Balta putredă luci. Peste groapă trecură brabeți. Auziră lunecarea tăcută a gunoaielor pe rfpi. Cornul roșu al lunii iscodi marginile cerului. Priviră într-acolo. Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară în depărtare. Un zgomot surd de căruțe zdroncăni pe drumul plin de praf. Veneau. Paraschiv simți cotul codoșului în mușchi. - Acum. Șinele de fier ale roților răsunară aproape
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]