4,751 matches
-
unui așkenazi talmudist, moștenitor al Luminilor. Cuvântul care o desemnează, în ebraica modernă, înseamnă "vrăjitor". Dar chiar așa stând lucrurile, noi vizităm muzeul Artelor primitive fără a ne zgârci în privința semnelor de respect datorate vrăjitorului papuaș care trece pe acolo împodobit cu pene și cu coliere. Mănăstirea are un nume foarte potrivit, Sfânta Maria a Învierii. Maria, fiică a Sionului, înflorită pe ramura lui Iesei, trăsătură de unire între vechi și nou, în tablele Legii și Cuvântul întrupat, devenit carne... Restaurarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În ajun, treceau călărașii din sate curat îmbrăcați, porniți spre Roman și Botoșani, veseli și cu capetele cailor împodobite cu cordele. Chiuiau și strigau către cei care mai lucrau încă pe ogoare: Haideți, măi, la bătălie! În noaptea de Sâmbătă, noaptea mobilizării, cătră miezul nopții, pe o noapte senină, înstelată și fără pic de vânt, au prins a suna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umblă, tainice ca toate morile de apă. Acestea însă sunt de piatră, au un aer de vechime, și sus odăiți cu gratii și foișoare. La malul mării curg cișmele în jghiaburi de piatră. Și tot țărmul în partea aceasta e împodobit cu verdeață și pomi. Se văd mai ales plopi uriași. Bae în apă călduță. Se vede orașul în trepte până în partea cealaltă unde căsuțe mici de piatră stau grupate foarte pitoresc, însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mare patruzeci de fete creștine, când au cuprins Turcii cetatea. Pe trepte și cărări priporoase, în partea de sud, ajungi până jos. Etaje de peșteri. Stânci calcaroase. Țărmul se încovoaie, alcătuind un fel de golf liniștit. Taliane pescărești. Țărmul priporos împodobit de tufărișuri dese de smochini, care înfloresc de trei ori pe an. Nu coc. Se face din rod dulceț. Marea-i nespus de frumoasă. La nord, de-un verde închis. Acolo subt stâncă bat și mugesc valuri. Delfini se joacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acolo, ca să aline bănuielile veșnice ale Turcilor, trezite la nunta Mariei cu Radziwill. Boala lui Racoți înrăutățindu-se, Kemeni primește veste să se întoarcă. Duce acasă dela Lupul daruri un contăș cu blană scumpă, cai turcești cu tot tacâmul lor împodobiți cu sârmă de argint și turquoise o tolbă cusută cu scofuri. Racoți moare, fiind Kemeni încă în Moldova. Solul tăinuiește până ce trece hotarul, temându-se de Lupul. Ajuns în Ardeal scrie lui Lupul, angajându-l să-și păstreze legăturile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încins cu brâu de matasă roșie și varsă Domnului vin în cupă întăia oară. Slujba după aceea o isprăvește cuparul. Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan împodobit cu ornamente în unde, un fel de stofă cu galon. Încins cu brâu de matasă roșie. De el țin grădinarii, pescarii și toate bălțile Prutului și Nistrului. 2. Mare comis. De el țin caii domnești cu slujitorii lor, fânul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene de pasărea raiului. Urmași din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i feluriți slujitori, bărbieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deget și jumătate. Sabia nu pătrunde această haină. Să amintim și caii lor cei mici, cari rabdă lucru și foame fără să ceară multă îngrijire, mai ales pe timp umed. Boierii au îmbrăcămintea și ornamentele lor proprii și prescrise; se împodobesc cu inele multe, cu haine de mătasă aurite și distinse, cu culori diferite apoi cu lanțuri de gât și cu alte asemeni ornamente care toate se lasă în jos de la umărul stâng peste piept sub brațul drept până la coapse, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dincolo de Fântânele izvoare puternice, mi-am închipuit că îmi voi clădi o casă la un loc potrivit de unde se vede valea Siretului. În preajma acestei case, izvoarele din tot lungul poalelor dealului se adună într-un lac, frumos amenajat, cu malurile împodobite cu plantații bogate. Lacul de apă limpede și rece, lac de izvoare ce nu înghiață iarna, devine un loc încântat de pescuit cu undița. De la stăvilarul lacului curge Iermolia, râușor destul de bogat, spre Siret; pe malurile lui se grupează o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aduc apa în văi largi fertilizând solul. Din Tbilisi, drumul ne duce sâmbătă spre Gori. Tot ce se lucrează acuma pentru îmbunătățirea agriculturii, constituie o sforțare vrednică de admirație. Țara e săracă; munca și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Abhaziei. Câteva femei mă întreabă cât e vremea. Le arăt ceasul; îmi răspund că nu cunosc cifrele. Se mulțămesc cu răspunsul meu. La fundul lacului Rița, o vilă frumoasă cu grădini de pomi de curând sădite. Muntele din fața hotelului Rița, împodobit cu diferite figuri fantastice de omăt, se chiamă Apituka. Valeria a citit o carte scrisă de un romancier Osetin Arsen Cațoev, tradusă din limba osetină în rusește. Multe expresii și cuvinte ale poporului oset ne-au deșteptat prespusuri asupra originii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să ia măsuri care să mențină trează prin religie, conștiința de neam a sârbilor, bulgarilor și grecilor. În acest an, domnul face prima danie mănăstirii Zografu de la Muntele Athos. Domnul trimite mănăstirii un manuscris, Faptele apostolilor, scris pe pergament și împodobit cu miniaturi splendide. Din miile de manuscrise aflate în bibliotecile rusești, rușii au ales, cum a scris Emil Turdeanu, acest manuscris ca să reprezinte vechea artă rusească. Pentru întărirea alianțelor cu vecinii din Nord și Nord-Estul Moldovei, „În anul 6987 (1463
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la veșnicile lăcașuri în anul 7... luna... și a domnit ani ...”. Peste sarcofag a fost pusă o bucată de brocart venețian, pe marginea căruia se află următoarea inscripție: „Io Bogdan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, a împodobit și acoperit cu acoperământul acesta mormântul tatălui său, Io Ștefan voievod, cel care a domnit în Țara Moldovei 47 de ani și trei luni, care s-a strămutat la veșnicul lăcaș în anul 1712, luna iulie, 2 zile, în zi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
epocă de construcții bisericești din timpul lui Ștefan, până în 1495”. În sprijinul afirmațiilor sale, Corina Popa aduce încă un argument, modul în care se prezintă decorația exterioară a bisericii cu ceramică smălțuită. Dumitru Năstase arătase într-un studiu că discurile împodobite cu motive figurative și heraldice au fost folosite până în 1493. La biserica din Borzești, zidită în 1493-1494, motivele de pe discurile smălțuite au fost decorate cu motive geometrice și vegetale. Ori, “La Bălinești, motivele de pe discuri sunt figurative în cvasitotalitatea lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint și de mătase, mitrele purtate de înalții ierarhi fiind împodobite cu pietre scumpe, fac ca încoronarea domnului să repete ceremonialul împărătesc. Comerțul dintre Orient și Occident, ale cărui căi se intersectau pe pământul Moldovei, oferea posibilitatea procurării mătăsurilor orientale și a brocarturilor țesute la Veneția, la Florența sau la Malines
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo unde românii o făcuseră cu cinci secole în urmă. Și un amănunt interesant, pe pereții reședințelor domnești se aflau tablouri, chipul lui Ștefan cel Mare împodobind iatacul domnului Țării Românești. De altfel, mi se pare semnificativ, că în jurul persoanei domnului, se țes legende care ni-l arată predestinat să fie omul, care depășește condiția umană obișnuită prin faptele sale ieșite din comun. Ca în final, să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care „se presupune că ar fi supraviețuit Hermes, zeul solar”) și cea a flăcăului aflat în prima fază inițiatică - separarea de mediul familiar: „De pe vale-n ceea vale/ Frumos soare mai răsare,/ Și nu-i soare răsărit,/ Și-i Ion împodobit,/ Călari pi-un cal gălbiu” (ȚepuGalați). Metafora negată, caracteristică pentru speciile cele mai arhaice, deschide dimensiunea fabuloasă prin sugerarea decodării diferite a lumii. Timpul prezent definește cele trei predicate din fragmentul citat, însă tipul lor devine fundamental pentru înțelegerea semnificației
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Răsărit-a soarele./ Nu mi-e soare răsărit,/ Ci mi-e neica-mpodobit/ Cu podoabe de argint;” (Bogdănești - Argeș). Ținuta excepțională a eroului dublează capacitatea solară: „Pare soare, când răsare,/ Lerunda Leru-i Doamne!/ Da nu-i soare răsărit,/ Că-i Ion împodobit” (Iclod). Iluzia creată în spațiul ordonat al lumii întărește forța benefică a astrului și dezvăluie deja atât drumul inițiatic în planul superior, cât și succesul incursiunii mitice. Imaginea soarelui răsărind constituie, după Gilbert Durand, „prin multitudinea supradeterminărilor, ale înălțării și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitic, în era din care vine calul. Iapa sireapă (sălbatică, deci neatinsă de profan) a Zânei Crăiese are și ea o aparență solară, care se adaugă culorii albe, specifică ființelor din alte dimensiuni: „Ea era albă, avea căpăstrul aurit și împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele”. Din același plan simbolic fac parte și hainele de aur rezervate încercării finale, a izbânzii eroului. În basmul Tăbarcă din colecția Petru Caraman, mezinul se îmbracă în argint prima dată pentru a trece
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Caii sunt jertfiți lui Helios în insulele Rhodos și zeului solar scandinav Freyr. Eroul solar reface, așadar, întru totul arhetipul, transfigurarea sa în soare nu este simbolică, ci are toate caracteristicile mitice: „Și nu-i soare răsărit,/ Și-i Ion împodobit,/ Călari pi-un cal gălbiu,/ Nu-i gălbiu de felu lui,/ Șî-i gălbiu deasudătoari” (Țepu - Galați). Harnașamentul lui, folosit în confruntarea inițiatică, nu este niciodată întâmplător, el fiind caracterizat de sclipiri nobile: „Dalbă șa că-i aruncară” (Coconi - Ilfov
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din văzduh se lasă un cal alb și frumos, având în cap un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un armăsar împodobit după natura sa specială: „în spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate»”. Capacitatea lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și în vie s-o băgat./ Rupsă viță/ De străviță/ Ș-aruncă-n dalba corniță” (Bunila - Hunedoara). Gestul ruperii viței figurează încercarea haosului de a pătrunde și anihila domeniul uman a cărui încercuire magică a distrus-o. Mai mult chiar, cerbul își împodobește coarnele cu simbolul cunoașterii umane, atingând o culme a sfidării universului domestic. Via adaugă ipostazei de arbore sacru „expresia vegetală a nemuririi”, tinereții și vieții veșnice. Mai mult, ea asigură viața însăși, idee exemplificată de basmele cu influență creștină în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să așeze trandafiri (lat. Rosae > Rosalia) pe morminte și marcau cultul morților prin această jertfă, Rusaliile se serbează la cincizeci de zile după Paști, printr-o suprapunere a mitului latin peste sărbătoarea Postpascală a Cincizecimii. În această zi, casele sunt împodobite cu ramuri verzi, într-un gest de sincronizare cu ritmurile cosmice. Rusaliile sunt însă și ființe mitologice feminine, similare ielelor, ce trăiesc mai ales în văzduh, vara și în pădure. Tot ca Nagodele, ele dansează frenetic în aer sau noaptea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
astfel că ne aflăm în fața calului ce-a biruit haosul alături de fecior. Insistența instanței lirice pe harnașamentul ornat și compoziția materialelor subliniază semnificația pe care o primește calul în plan social. Ultimul citat accentuează de patru ori unicitatea elementelor ce împodobesc armăsarul, pentru a sublinia astfel natura lui excep¬țională. Nici un alt cal nu s-a mai auzit a fi astfel, nici nu a mai fost amintit, pentru că, de fapt, nici nu mai există un alt asemenea armăsar. A afla, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întâmplă și de care nu te simți vrednic, dar pe care îl dorești mereu mai mult. La Redecilla del Camino părăsesc La Rioja și intru în regiunea Burgos. Biserica de aici este deschisă, o surpriză frumoasă și plăcută. Altarul este împodobit cu un decor imens, somptuos, până în tavan, totul tipic spaniol, baroc. La fel și altarele laterale. îl rog pe Dumnezeu să-mi binecuvânteze pașii, să mă inspire pentru drumul interior care este cel mai important. Ies și îmi continui
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]