44,928 matches
-
domeniul respectiv? Fapt este că prima încercare de discutare sistematică a literaturii exilului românesc ne vine nu de la București sau Timișoara, ci din Germania, țară în care literatura și problematica exilului în general se bucură de o atenție particulară datorită împrejurărilor istorice cunoscute: este vorba de cartea cercetătoarei berlineze Eva Behring, apărută întîi, la sfîrșitul anului trecut, în traducere românească (la Editura Fundației Culturale Române) și foarte recent în forma originală, în germană, la Franz Steiner Verlag din Stuttgart, într-o
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
om. Dacă însă "omul" în sine a fost prins în proiector, el este înțeles și dincolo de graniță, deși îl înfățișăm în alte haine decât acelea, pe care le poartă acolo." Observând "eternul omenesc", Valjan închipuie totuși situații care trimit la împrejurări, tipuri umane, reacții și mentalități care îi erau prea bine cunoscute. Ultima antologie din dramaturgia sa (apărută în 1998, la Editura Vremea, sub îngrijirea Despinei Vasilescu-Valjan, cu prefața lui Valeriu Râpeanu), cuprinde, în afară de comedia de debut Ce știe satul (1912
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
agenda nu poate confirma deocamdată și data încheierii cărții, anunțată de E. Lovinescu a fi fost 8 martie 1942. Se știe că, din versiunea definitivă a romanului, a realizat și a dactilografiat numai jumătate, care s-a pierdut în binecunoscute împrejurări vitrege. Se află, la Paris, în păstrarea doamnei Monica Lovinescu, autograful primei versiuni, brute, a Mălurenilor. în ultimul său testament, din 10 mai 1943, E. Lovinescu recomanda nepublicarea acestui manuscris: Moartea surprinzându-mă, am marele regret de a lăsa în
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
istratieni, idealiști, patetici, vreo afinitate cu eroul "burghez" al lui Aderca, un individ oarecare, de serie mare, dacă ne luăm după îndeletnicirea sa modestă, prozaică, de voiajor comercial? Este și el un revoltat, fără doar și poate, însă constrâns de împrejurări, prins cum se află în malaxoarele Justiției de care nu vrea să se lase zdrobit, aneantizat. O reacție cât se poate de firească, "banală". Și totuși nu este un ins banal, perfect șters, perfect prozaic, personajul de care vorbim al
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
a aristocratului învăluit cu melancolii crepusculare. Aristocrația lor se dovedește a fi mai curînd un lustru de castă dobîndit prin exercițiul trufiei. Sub el se ascund instinctele vulgare, colcăie pofte devoratoare. Barbaria lor funciară, furiile grobiene ies la suprafață în împrejurările în care le sînt periclitate interesele sau în momentele de derută erotică, cînd morga nu poate dosi primitivismul, lăcomia bestială sau energia criminală dezlănțuită. De fapt, interesul acestei cărți ține chiar de felul în care autorul ne face să observăm
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului critic se împletește cu instinctul ludic, cu un inalterabil spirit
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
în facultatea noastră, trecând, ca și mine, examenul de admitere, după care curând l-am cunoscut. De fapt l-am cunoscut mai întâi pe prietenul lui cel mai bun din acel timp, acela vorbindu-mi prima dată despre Fănuș, în împrejurări pe care am să le evoc în continuare. Fusesem deci admis student și obținusem chiar bursă (cantină și cămin), drept care mă instalasem de câteva zile la căminul studențesc din strada Călărași, situat în apropierea bisericii Sfânta Vineri, aceea dărâmată de
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
Iar pociumbii vor rînji / Acru. Sînt și ei pe-aci. / Al dumitale cu afecțiuni, Vlaicu / iar ca morală cu aplicație la vocile critice de după interview, aș zice: / Pentru harul prozei tele / Nu-s de lipsă temenele". Vă amintiți în ce împrejurări le-ați scris? De obicei, când plecam în Transilvania sau la mare, îi scriam lui Vinea câteva rânduri. El n-a prea plecat din București în perioada de după război. Scrisoarea aceasta, cred că îmi aduc bine aminte, i-am trimis
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
reunesc două instanțe, cea exegetică și cea auctorială, prima aptă a se introduce, în laboratorul creației, a se ,intimiza" cu aceasta, a doua pusă în situația de-a se obiectiva, de-a apărea într-o emergență a autocunoașterii. Interesantă e împrejurarea că, deși ,relativist", atît de slobod în derularea expresiei, ludic ori de cîte ori are prilejul (și prilejurile se ivesc din belșug!), Al. Cistelecan nu e și un polemist susținut, cu atît mai puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
el. Eu n-am fost niciodată un așa-zis scormonitor de strămoși, pentru asta îmi lipsește orice premisă, însă când și când și unuia ca mine îi ies în cale dintr-o dată cele mai ciudate exemplare de strămoși, de această împrejurare nu scapă nici un om, oricât s-ar împotrivi așa-zisei dezaprobări de strămoși, tot scormonește și scormonește. În linii mari, provin dintr-un amestec absolut interesant, sunt, să spun așa, o secțiune transversală prin toate. Ar fi fost mai bine
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
și, probabil, ca și mâine, nu cred că voi avea răspunsuri la cele câteva întrebări esențiale. Atunci am descoperit, de fapt, că eu am vrut ceva și soarta a vrut altceva. Și din această confruntare între mine și soartă, sau împrejurări, sau cum vreți să le spuneți, a câștigat întotdeauna soarta. Am ajuns la medicină prin voința mamei. Eu am dorit să fac sculptură, visul meu era sculptura... M.I.: Și la literatură, tot prin voia soartei? A.B.: Da, tot prin
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
conștiință prin lipsiri de libertate ilegale, supunerea la muncă forțată, deportări, condamnări politice și chiar crime, majoriatea însoțite de acte de tortură și mutilare fizică și psihică, la care au fost supuși atât cei socotiți vinovați, cât și familiile lor. Împrejurarea că activitățile amintite prin care erau încălcate sistematic și grosolan cele mai elementare drepturi și libertăți fundamentale era "legiferata" prin acte normative, îndeosebi ordine sau chiar decrete cu caracter secret, fiind toate de forță juridică net inferioare Constituției și tratatelor
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
filozofi moderni, a rămas tributar concepției libertății că metafizica. Pentru acesta, realmente liber nu putea fi decât Dumnezeu, substanța unică având că atribute întinderea și cugetarea, singura ființă care își este sieși cauza și a cărei existența nu depinde de împrejurări externe, ci strict de propria să voința: Acea ființă va fi numită "liberă", care există în virtutea singurei necesități a naturii sale și e determinată la acțiune numai de ea însăși; "ncesar", sau mai bine zis "constrâns", va fi numit tot
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
problemă intervine aici, în opinia aceluiași critic american: inconsistența personajelor. Dixit el: când sunt escroci, când clovni, când magicieni pe bune. Iar nu înțeleg de ce îi tratează colectiv, când sunt două personaje cel puțin distincte. Frații sunt forțați prin forța împrejurărilor să se adapteze la lumi pentru care nu sunt pregătiți. Jacob este un aficionado al basmelor și urmează rețetele lor odată confruntat cu pădurea fermecată. El e un clovn în lumea reală, unde disprețuiește magia falsă la care trebuie să
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
revoltat de ceea ce s-a pertrecut în decursul unei scene la care a asistat, în timpul ,rebeliunii" din ianuarie 1941, când unul dintre legionari a ucis fără milă un ostaș român dându-i foc), doi ani mai târziu, în 1943, în împrejurări ce mi-au rămas străine, s-a împrietenit cu Lucrețiu Pătrășcanu și a început să aibă contacte cooperante cu mișcarea comunistă ilegală. Așa se face că în 1949 - într-o perioadă când partidul își deschisese larg porțile pentru a depăși
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
frică (cu precădere în cazul statelor ocupate de Armată Roșie), de altii din interes, dar puțini au fost cei care au făcut-o din convingere, mai ales ca soluție la omniprezentă și, aparent, atotputernicia râului (conținutul râului variind, firește, după împrejurări, dar fiind cuantificabil aproape peste tot in nedreptate, urât că suferințe spirituale și în durere fizică). Între aceștia puțini s-a numărat Mijlovan Djilas. Întrebându-se ce-ar fi făcut dacă ar fi cunoscut "adevărul despre procese și epurări", Djilas
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Iată cum un exces de "prudență", căzînd în caraghioslîc, naște o reacție contrară, explozivă! Firește, Laszlo Alexandru are în vedere, în primul rînd, concepțiile strîmbe, oportuniste, cinice care s-au înfiripat în "perioada de tranziție", stimulate de degringolada politică, de împrejurarea că procesul comunismului nu a avut loc, vechile mentalități și exponenții lor ascunzîndu-se sub pulpana garniturii a doua de nomenclaturiști parveniți la cîrma țării. Astfel criticii adresate infamului regim și formelor sale de succesiune postdecembristă i s-a blocat drumul
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
Gheorghe Grigurcu Vorbim mereu de-o criză a prezentului dar pierdem din vedere faptul că există și o criză a trecutului. Ne îndepărtăm de trecut cu nonșalanță, perfidie, impasibilitate, aroganță, după împrejurări, ca și cum n-ar trebui să ne înscriem în fluxul devenirii culturale, ca și cum noi am fi pururi întemeietorii, ca și cum ne-am începe toate activitțăile ab origo. Și poate că explicația nu rezidă numai în extrema frămîntare, în dramatica neașezare a actualității
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
tentativă de a lua cu asalt întregul partid, nu doar o măruntă încercare de a crea o breșă în masa supradezvoltată a acestuia și veți avea anticiparea eșecului "Generației 2008". Geoană ar avea oarecare sorți de izbândă într-o singură împrejurare: dacă ar poseda o masă de manevră în interiorul PSD. Cu alte cuvinte, dacă ar reuși să "asmută" unele grupuri asupra altora, dacă s-ar putea transforma într-un veritabil arbitru. Abia atunci demersul său ar avea anumite șanse. Dar astfel
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
Rusia, nu a reușit să facă decît un singur lucru: să schimbe o temniță cu alta. Poate cele mai neverosimile pagini din carte sînt tocmai cele în care rusul își descrie dezorientarea, confuzia și neputința de a se adapta noilor împrejurări. Scriitorul suferă de un sindrom de decompresiune, provocat de slăbirea bruscă a unei tensiuni psihologice sub apăsarea căreia trăise mereu. Și asemenea unui scafandru căruia trecerea prea rapidă de la o presiune mare la una mică îi poate fi fatală, tot
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
era suficientă pentru a-l produce. Spre a nu mai vorbi de editarea ca atare, din păcate cu totul neprofesionistă. Când apare o operă postumă de proporții, a unui autor de o anume importanță, sunt necesare măcar minime informații despre împrejurările în care a fost scrisă, despre motivele nepublicării ei în timpul vieții autorului, despre cine a păstrat manuscrisul, despre cine l-a pregătit pentru tipar etc. Am întors pe toate fețele, la propriu, cartea apărută la editura M.L.R., și nu am
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
Istoria e un intermediar al definitivului, o anticameră a absolutului. Pentru ca un eveniment să poată fi analizat și sancționat, el trebuie să se transforme în "fapt istoric". Altfel n-ar putea fi asumat de conștiința colectivă. Neajunsul studierii comunismului e împrejurarea că obiectul cercetării e încă de dată recentă, că mai sîngerează încă. Dar în curînd, e convins Bujor Nedelcovici, va pătrunde în conștiința europeană, cea care-i poate acorda condiția de istoricitate: "Dar pînă atunci să nu depunem armele. Să
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
exercită asupra publicului o putere de fascinație nu numai prin contrast cu amintirea altor prestații, frecvente prăzi ale hazardului, ci și prin sentimentul că suntem imunizați contra propriei noastre fragilități. O imunitate ce survine dintr-un adevăr artistic, relevat prin împrejurări (ah, cât de simplu) posibile. Paul Polivnick pare a avea o unică obsesie: perfecțiunea, ca țintă exclusivă a gustului. Și-a exersat-o atât în prefețele celor două părți ale reprezentației, un fel de rame cu rol de paratrăznet, ce
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
la concluzii neașteptate. O cantitate covîrșitoare de documente - provenind de la oameni simpli, dar și de la persoane educate, aflate unele în elita societății românești interbelice - mărturisesc o surprinzătoare credință religioasă, împinsă la ultimele limite, adică la sacrificiu. A invoca în asemenea împrejurări conformismul ori interesul momentan mi se pare complet deplasat: aflați în situații-limită, redactînd uneori documente cu alură testamentară, acele persoane își exprimau convingerile intime. Mărturii publicate în Memoria atestă un fapt, poate, surprinzător: între 1945 și 1990 a proliferat în
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
palpitante generațiilor viitoare. M-am familiarizat - atât cât îți permite o coloană și jumătate de revistă - cu mediul în care trăiai la sfârșitul anilor șaptezeci și la începutul anilor optzeci și am constatat că porți încă amintirea melancolică a unor împrejurări ce-și vor fi avut, negreșit, un anume farmec. Am fost sincer mișcat să aflu cât datorezi soților Miroiu și cât de apropiați sufletește ți-au rămas până în ziua de azi. Nu înțeleg, însă, de ce m-ai luat tocmai pe
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]