KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la școală împreună. Când erați tinere... mai tinere. Portarul ține deschisă portiera taxiului. Și femeia spune că-și amintește, desigur. Își privește ceasul, ale cărui diamante scapără orbitor în soarele după-amiezii, și spune că în douăzeci de minute trebuie să ajungă în celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Sigur, pot să te înregistreze și să te dea a doua zi, dar nu prea se întâmplă. Au materiale pentru toată săptămâna, și să dea banda cu tine a doua zi înseamnă să taie pe altcineva... În ultimul lor minut împreună, doar ei doi în camera verde, spilcuitul o întreabă dacă-i mai poate face o favoare. Vrei să-mi dai locul tău în grilă?, întreabă ea. Și zâmbește, ca în fotografie. Și dantura ei nu-i prea rea. Nu, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
își întreabă Lady Zdreanță diamantul de pe dosul mâinii. Doar un grup de prieteni stând laolaltă, încercând să se sperie unii pe ceilalți. Și ce-au scris?, întreabă domnișoara Hapciu. Burghezii ăia plicitisiți, încercând să-și treacă vremea cu ceva. Închiși împreună în casa lor de vacanță igrasioasă. — Nu cine știe ce, spune domnul Whittier. Doar legenda lui Frankestein. Doamna Clark spune: — Și a lui Dracula... Sora Justițiară coboară scările de la etajul al doilea. Traversând holul, caută pe sub mese, prin spatele scaunelor. — E acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
multă suferință, mai multe chinuri pe care se le dezgropăm apoi la talk-showurile televiziunii naționale. La emisiunile alea de care vorbea Miss America. Chiar dacă nu ne-a venit nici o idee grozavă, nu ne-am scris capodopera, astea trei luni închiși împreună vor fi de ajuns pentru niște memorii. Pentru un film. Pentru un viitor în care nu vom avea nevoie de o slujbă obișnuită. Pentru a fi pur și simplu faimoși. Pentru o poveste care merită spusă. Pe moment, strânși în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
privindu-i chelia și ochii albaștri, întreb: Unde ați mers la școală? La un colegiu din California, răspunde el. Unul de care n-am auzit în viața mea. El era copil când eram și eu copil, și cumva am crescut împreună. Avea un câine pe nume Skip și umbla desculț toată vara, mergând mereu la pescuit, sau construindu-și o căsuță în copac. Privindu-l, îmi vine în minte imaginea unei după-amieze în care el face un om de zăpadă perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Cu pachețele pătrate din folie de aluminiu. Cu Percodan. OxyContin. Vicodin. Cu sticluțe de cocaină și heroină. Cât privește interviul, scriu toate cele paisprezece mii de cuvinte încă înainte ca doctorul Ken Wilcox să deschidă gura. Înainte să ne așezăm împreună la discuții. Totuși, ca să păstrez aparențele, îmi aduc reportofonul. Îmi aduc un carnețel și mă prefac că iau notițe cu niște stilouri fără cerneală. Aduc o sticlă de vin roșu dres cu Vicodin și Prozac. În căsuța din suburbii a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
marele orgasm e importantă. Orgasmul e doar o simplă formalitate. Material de duzină. Un alt lucru de ținut minte e că lungimea unui cadru într-un film video e de la opt până la cincisprezece secunde. Tess și Nelson trebuie să lucreze împreună cam câte douăzeci de secunde odată. După care, trebuie să se scoale și să apese pe butonul PAUSE. Mută camera într-un alt unghi și refac iluminatul scenei. Mai filmează douăzeci de secunde. Căsătoria lor se află încă în punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
filmat să se asigure că mai era cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada că îmbătrâneau. Buzele lor țocăiau sonor și pielea le era lăsată și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea strâmb și murdar, ca un gunoi din tomberonul unei băcănii chinezești. Buzele și sânii lui Tess păreau mari-ca-la-panaramă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
următoarea victimă. Ștergându-și nasul într-o parte, domnișoara Hapciu îl întreabă dacă i-a spus și Tovarășei Lătrău despre îndrăgosteala asta. După ce ne salvează, în timpul campaniei de marketing și promovare media, cei doi care s-au zbătut să fie împreună va trebui măcar să se prefacă îndrăgostiți. Cum se comportă aici nu contează, dar după ce se deschid ușile va trebui să se sărute și să se îmbrățișeze de câte ori camerele sunt pe ei. Oamenii or să se aștepte la o nuntă. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună de copci negre. Detectivul care-l aduce pe băiețel șchiopătează. Toate cele cinci lame au dispărut. După asta, Cora a trebuit să discute cu cineva de la o clinică. Nimeni nu știe cum a intrat în posesia specimenului ăluia biologic din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
totuși a învins. Exact asta fac oamenii: transformă obiectele în persoane, persoanele în obiecte. Înainte și înapoi. Cu aceeași măsură. Asta va găsi poliția dacă se apropie prea mult. Copiii mutilați. Morți cu toții. Animalele scăldate în sângele ei. Morți cu toții împreună. Dar până în clipa aceea, Cora are un rezervor plin cu benzină. Are o pungă de cocaină plină din camera probelor, care s-o țină trează. O pungă cu senviciuri. Câteva sticle de apă și o pisică torcând în somn. Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

se întâmplă în sufletul bărbatului ei. O părăsea, cu inima strânsă, pentru o altă femeie. Radu nu mai era al ei. Nu se vor mai plimba braț la braț, nu vor mai mânca la aceeași masă, nu vor mai dormi împreună. Radu, de acum înainte, va face dragoste cu altă femeie. Va mângâia și va dori o altă femeie. Radu va iubi pe alta. Nu plânse. Își înghiți lacrimile înghesuindu-le, undeva, în adâncul ființei sale mărunte. Le simțea mici diamante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
chicotind la gândul că verii ei nu vor putea începe ziua fără ea. Se vor privi unul pe altul, la nesfârșit, dacă ea nu le va da ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună, nu le va tihni dacă n-o vor vedea stând proțăpită în fața ferestrei, amenințând că începe distracția fără ei. Învățați să mănânce bine și numai "bunătățuri", ritualul din timpul mesei le lua nepermis de mult. Luana nu avea vreme să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Năvăli în camera lui Dan atât de indignată, că avea ochii în lacrimi. Băiatul se uita la televizor cu o farfurie de plăcinte pe brațe. Îi spuse, făcându-i loc lângă el: Privește, film cu Charlie Chaplin. Hai să râdem împreună. Luana îl privi căpiată. Charlie Chaplin! Ești nebun! Eu stau cocoțată la dracu'n praznic, gata să mor de frică și tu te uiți la film. Ce-ai făcut? De ce nu m-ai căutat? Nici dacă l-ar fi luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
gingășia și prezența de spirit să nu-l întrebe. Fără să știe cum, se trezi într-o dimineață că-i cere mamei două pachețele cu mâncare. La întrebarea ei, răspunse că unul este pentru colegul de bancă. Astfel, mâncându-și împreună gustarea, Teodor îi deveni un prieten credincios. Dacă o supăra cineva, Vându îi sărea imediat în apărare. Când Sanda venea la școală, băiatul îi ieșea în întâmpinare râzând și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii, să se gătească. Băieții veniră să le invite la bairam. Luana ezita. Prefera să rămână în cameră decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete îi oferi prilejul să stea pitită într-un colț și să privească agitația celorlalți. Mara, invitată la dans

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
trăsăturile băiatului care făcuse acest gest. Mă numesc Antal Marcus, dar colegii îmi spun Marc. Eu sunt Luana. Luana? N-am mai auzit până acum numele ăsta. Simplu și firesc. Educat, atent și sensibil, Marc o cuceri pe Luana. Dansară împreună iar a doua zi o invită la plimbare. Tulburată de frumusețea naturii, Luana își pierdu verva obișnuită și aproape că uită să vorbească. Era năucită de armonia culorilor, de importanța neașteptată care i se acorda. Băiatul se parfumase, se îmbrăcase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol și băiatul îi cântă mai multe compoziții. Pasiunea pentru muzică îi apropie imediat. Fredonară împreună versurile simple ale cântecelor pe care fata le memoră de la prima audiție. Ar mai fi zăbovit mult și bine în lumea muzicii dacă Vanda nu le-ar fi tăiat elanul. Nu e frumos să stați aici singurei. Valentin, nu te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
La plecare îi ceru numărul de telefon iar fata fu nevoită să-i promită că-l va însoți la serbarea de sfârșit de trimestru. Amintirea cântecelor lui Gațiu îi legănă somnul târziu din noaptea aceea. Atunci când Luana și Valentin intrară împreună în sala de spectacole a Casei de cultură, locurile erau deja ocupate. Colegii băiatului le reținuseră câte-un scaun și le făcură semn să se apropie. O luară într-acolo prinși de mână, să nu se piardă în vânzoleala din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nerăbdare, îi ruga să privească prin sală și să-l anunțe dacă o zăresc. Pe tot parcursul serii Luana fu măcinată de greșeala pe care o făcuse, dar nici pe Marc nu-l iertă că nu-i propusese să meargă împreună. Serbarea nu-i tihni, privi mereu în spate spre cel căruia, fără să vrea, îi făcuse o figură de zile mari iar prietenia cu "Trubadurul" ținu tot atât cât ținuseră cântecele din seara petrecerii. O dată terminat repertoriul cei doi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana visă că mama ei a murit. Simți o durere sfâșietoare, care-i rupe sufletul în două. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, tăind în carne vie. Dar, în ciuda suferinței, a prăbușirii, împreună mâinile și ridică ochii spre cer spunând: "Doamne, nu Te judec. Doamne, nu mă supăr pe Tine. Dacă asta e voința Ta, atunci așa să fie. Dar sunt doar un om mărunt și păcătos și nu pot să nu Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
izbucni în râs și ăștia mă vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut curajul să guste măcar un biscuite. Considerând apropierea de vârstă un bun motiv de a-și petrece împreună zilele de vacanță, mătușa Aneta îndemnă copiii să-și dea întâlnire pentru a doua zi. Era ora șapte când în casa Anetei sună telefonul. Luana se prezentă și ceru să vorbească cu unul din băieți. Dorm, i-a spus femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul cânta încet, acordându-și chitara. Luana se apropie de el: Mai știi și alte melodii? Tânărul o privi uimit. Ea își trase un scaun lângă el și îi propuse să cânte ceva împreună. Nu pot, veni răspunsul. Eu acompaniez grupul folk al liceului. Luana începu să râdă. N-am spus să cântăm pe scenă ci acum, aici. Va trece timpul mai repede. Tânărul se învoi. În timp ce-și potriveau vocile, realizară că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]