76,615 matches
-
îi dă noi puteri. Vizita de dimineață îi confirmă și competența tânărului intern Nicolaï, care a decis și făcut fără întârziere pentru Dora gestul medical care trebuia făcut. Odată cu încrederea în cei doi colegi care îl vor însoți în greaua încercare, crește și speranța că decizia luată de a încerca să-l scoată pe Justin din lumea paralelă în care hălăduiește de peste douăzeci de ani este decizia cea bună. Pregătirea lui Justin pentru intervenție se apropie de sfârșit. După cum profesorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trebui să decidă și să execute gesturile salvatoare. Doctorița anestezistă este singura care are alte preocupări decât ceilalți membri ai echipei de specialiști. Concentrată din răsputeri, ea imploră divinitatea să o ajute să intre în legătură, să comunice cu Justin. Încercările ei sunt zadarnice. Nu reușește să simtă, ca în cazul Dorei, acel fluid vital care circulă între ea și pacient atunci când totul se desfășoară bine. La ce bun să îi alerteze pe ceilalți, să îl îngrijoreze pe profesor ? Cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
văzut în nici un manual de specialitate, în nici un album anatomic o asemenea imagine difuză. Înăbușită de mască, se aude vocea specialistului suedez : Pare a fi o necroză profundă în zona nervului central cranian. Să fie o tumoare ? Cred că orice încercare poate fi fatală. O liniște de moarte domină pentru nesfârșite momente. Toți așteaptă o decizie din partea profesorului, care se găsește ca într-o stare de transă. Capul îi este gol de gânduri. Știe, știe mai bine ca toți, că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate fi fatală. O liniște de moarte domină pentru nesfârșite momente. Toți așteaptă o decizie din partea profesorului, care se găsește ca într-o stare de transă. Capul îi este gol de gânduri. Știe, știe mai bine ca toți, că orice încercare este fatală, că intruziunea în zona cu contur difuz înseamnă încetarea instantanee a funcțiilor vitale. Într-un târziu, singura indicație care se strecoară printre buzele înghețate este : Doză triplă de anestezic, colega ! Alindora crede că nu a înțeles bine. Doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și întrebările fără răspuns nu se opresc aici. Operația la care a fost expusă s-a produs nu numai în cutia ei craniană, dar și în intimitatea ființei ei. Este decisă să deslușească enigmele cu care a ieșit împovărată din încercarea prin care a trecut. Știe, presimte, că nu își va putea regăsi cu adevărat locul până nu va avea răspuns la întrebări pe care nu contenește să și le pună. Scotocește cu perseverență hârtii vechi printre care caută urme ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că spitalul de aici poate face prea puține pentru tineri ca cei pe care îi văd adeseori scoși la plimbare și îi compătimesc. Nu știu dacă am competențele necesare, dar dacă dumneavoastră o credeți, sunt de acord să fac o încercare. Îmi voi putea relua programul normal de muncă așa cum îmi doresc. Aș lucra aici, aproape de casă, Dora s-ar simți mai în siguranță. Iarăși grija asta exagerată, ca pentru un copil neajutorat...", își spune Dora în gând. "Important este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chiar nimic ? Nimic ?" În primăvara care a urmat, tatăl Dorei, Simion Almăjan plecase de acasă în căutarea prietenului din prizonierat, a acelui domn Ovidiu Frunză, care scrisese scrisoarea pe care o ține în mână Dora cea de acum, trecută prin încercările celor cinzeci de ani care o despart de copilul de atunci. Tatăl se întorsese acasă după vreo săptămână, ca și bolnav. Bolnav de o tristețe care nu l-a părăsit până când s-a stins, sunt mai mult de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care este pe polița din iatac, un aparat nemțesc "Leica". Simion ne-a făcut o fotografie, a recuperat filmul iar aparatul ni l-a lăsat în păstrare ; dacă ar avea gură ar putea povesti câte a văzut și prin ce încercări a trecut. Din păcate, nu am mai găsit film pentru el și nu am mai putut face nici o fotografie. Înaintam în primăvară, eram împreună, așa ca în cele mai frumoase vise ale mele și simțeam că legătura noastră sufletească era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate descifra pe ceea ce fusese cândva o etichetă, un vechi aparat "Leica". Dora își amintește cuvintele spuse de Teodora despre aparatul pe care îl analizează cu atenție : "...dacă ar avea gură ar putea povesti câte a văzut și prin ce încercări a trecut." Dora își spune : Dacă ar avea și suflet, poate ar putea să-mi spună încă și mai multe. Știam despre existența lui înainte de a-l fi văzut, mi-a vorbit despre el bătrânul fotograf. El, acest aparat, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Se pot povesti săptămâni în șir și scrie mii de pagini despre nebănuita bestialitatea care poate sălășlui în om. Gândesc însă că experiențele personale, precum ale mele, sunt plusul de autenticitate din care oamenii ar trebui să învețe. Pentru noi încercare grea a început odată cu voiajul în trenul groazei, poate de unde pentru că până atunci nu îmi imaginasem că pe acest pământ omul poate fi supus la asemenea degradare. Trei săptămâni. Atât a durat drumul. Nu aveam nici o idee despre locul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se înainta încet ; în prima zi abia dacă se avansasem cu vreo sută de metri, iar apoi au venit ploile și au fost zile când nu se putea lucra. În afară de muncă, cules plante, pus capcane pentru păsările de apă și încercarea de a prinde vreun peștișor în "năvodul" meșterit dintr-o basma, nimic nu ne-a tulburat viața până spre toamnă. Aproape doream să vină cineva, să se întâmple ceva ca să ieșim din gândurile de care toate eram torturate. Doar copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
patru femei care îmi erau în preajmă și pe care le îndrăgisem ca pe surorile ce nu le aveam. Poate am împrumutat prea puțin din credința lor profundă, pravoslavnică, cum o numeau ele, care le întărea desigur în această grea încercare a vieții. Și totuși... Într-o bună dimineață ne-am trezit dintr-odată cu zăpadă, iarna venise fără să ne prevină. Frigul și vântul siberian nu au întârziat să își arate colții, dar noi, în simplitatea extremă a vieții în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oaie, câte o bucată de brânză sărată, câțiva cartofi... Oamenii din părțile locului sunt săraci, iar eu bineînțeles că nu ceream nici o plată pentru "remediile", îngrijirile sau sfaturile pe care le dădeam, dar ei erau încredințați că, pentru ca să dea roade, încercarea de tămăduire trebuie răsplătită. Din păcate nu erau numai reușite, oamenii continuau să sufere și să moară, căci moartea și suferința nu contenesc să bântuie, orice ar face omul ca să le îndepărteze. Am mai avut de înfruntat și ostilități fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre eliberarea vreunuia dintre noi nu se auzea nimic. Gerhard, cu realismul lui arareori dezmințit, zicea că probabil personalul din spitale va fi ultimul eliberat ca să poată asigura asistența medicală. În schimb în anul 1954, spre toamnă, o nouă grea încercare a atins pe cei care mai erau în viață din familia Cozmei. Era miezul zilei când o mașina militară a claxonat cu impetuozitate la poarta pe care denumirea spitalului "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА" se scorojise într-atât încât abia se mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-su, despre Simion, unde stă, ce face, ce fel de om este, cum poate ajunge la el. Răspunsul la ultima întrebare o punea și mai mult pe gânduri: granița cu România era de netrecut. Amintirea oribilă ce o păstrase despre încercarea noastră de trecere ilegală a acestei granițe a făcut-o să abandoneze pista asta și să mă întrebe cum putem afla ceva despre soarta lui Gerhard, dacă mai era în Siberia sau ajunsese în Frankfurtul lui. Eram și eu dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani, când pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eforturile de care era capabilă să devină victima violului și torturii cum fusese ea însăși. Tot ce a putut face a fost să caute o cale de evadare. Din ce mi-a povestit Alindora, pot reconstitui următorul sfârșit tragic al încercării Minodorei de a da copilului ei o șansă de viață în libertate : Ușa beciului nu era încuiată, dar clădirea era păzită. Minodora a plecat "în recunoaștere", spunându-i fetei să o aștepte căci după ce se va asigura că totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în fața porții casei de unde cu câteva zile înainte fusese îmbarcat împreună cu maică-sa era un fapt firesc pentru mai marii zilei la care am depus în zadar zeci de petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui. Drept urmare, în ultima sa intervenție, și-a recunoscut vinovăția la toate capetele de acuzare din rechizitoriu, spre nedumerirea întregului complet de judecată și a avocaților. Că numai pentru tentativa de sabotaj putea lua între trei și cinci ani, pentru încercarea de coagulare a unui grup infracțional, alți cinci ani, pentru convingerile sale ostile socialismului, încă șase ani. Așa că, adunate bob cu bob, nu i-ar ajunge o viață de om pentru a le ispăși pe toate. Totuși, președintele l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rău probabil dirigintei, în bucătărie, proful de mate, săritor, omenos, cum îl știam și de la școală, îi aplica acesteia un profesionist gură la gură, prelungit, așa cum ne învățase, cândva, diriga, la lecțiile de prim-ajutor. Punea omul atâta suflet în încercarea de salvare, încât o și încolăcise cu brațele. Eu, pentru că țineam foarte mult la viața dirigintei, care avea de educat o clasă ca a noastră și, în plus, acum mai avea și un bebeluș personal, simțind pericolul, gândindu-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
biroul directorului, ca pe un trofeu, și o mângâia din când în când, de parcă aceasta era un animal de companie. Avea oarece probleme cu scaunul. Directorul școlii era cam pirpiriu și nu prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta ca un ins fatalist aflat în pragul unei mari drame. Juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca și acum, atunci chiar că trebuie să ne asumăm întreaga vină pentru faptul că fiecare dintre noi se află într-o mizerie mai mare decât întregul glob pământesc. Știu că asta nu mai este deja o rugăciune, ci o încercare nereușită de a negocia destinul, de a face lobby pe lângă Divinitate, dar Tu, Doamne, Creatorul meu, păcătosul Z, cu siguranță mă înțelegi. Am ajuns o specie defectă, dereglată, Doamne! Ce zici de un nou punct zero al aventurii noastre prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gen de muncă, socotind că războiul este război. Soțul ei a murit pe front și ea aflat aceasta printr-o scrisoare în care i s-a trimis „Crucea de război” cu care fusese decorat Henri Richer. A trecut prin multe încercări cunoscând după terminarea primului război mondial tristețea și dezamăgirea agentului dublu asupra căruia va pluti suspiciunea. —De ce? A fost suspectată de anumite fapte? Serviciul francez de spionaj nu mai era decât un viespar din care ieșind, ea a fost fericită
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îndeamnă și Elena. Cu chiu, cu vai se hotărăște să plece lăsând-o pe Elena care-i urmărește cu privirea. Despărțirile dor Pentru Cecilia și Matei urma o perioadă foarte grea, care avea să le pună marea lor iubire la încercare. Cea mai încercată era Cecilia. Pe lângă dezamăgirea care o stăpânea, tot atât de mult o stăpâniseră emoțiile unui nou început de drum. Pentru concursul de admitere la doctorat a trebuit să susțină probe de specialitate, un examen de competență lingvistică pentru una
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a lăsat între voi. Eu cu Leontina n-aș putea să nu comunic. Chiar dacă ne mai ciondănim, imediat uităm și lucrurile intră în normal. Voi sunteți fericiți. Noi așa am fost sortiți ca iubirea noastră să fie pusă la încercare, dar mă bucur că ea există. Nu mă așteptam să-mi dea telefon. Are suflet bun, dar mă ține în șah, fata asta a mea dragă. —Să nu spui că nu ești și tu fericit. Se vede pe tine. Deja
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]