4,538 matches
-
Societatea, prin educație, nu-l comprimă, nu-l denaturează pe individ, ci-l formează ca om. Cum este ușor de presupus, o astfel de teorie cu privire la educație nu poate acorda eredității un rol de prim ordin în dezvoltarea ființei umane, înclinațiile cu care aceasta se naște sînt, după aprecierea lui Durkheim, foarte maleabile, cu largi posibilități de dezvoltare. "Viitorul" scria el "nu este riguros determinat de constituția noastră congenitală", înclinațiile se actualizează printr-o varietate de mijloace, printre care și educația
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acorda eredității un rol de prim ordin în dezvoltarea ființei umane, înclinațiile cu care aceasta se naște sînt, după aprecierea lui Durkheim, foarte maleabile, cu largi posibilități de dezvoltare. "Viitorul" scria el "nu este riguros determinat de constituția noastră congenitală", înclinațiile se actualizează printr-o varietate de mijloace, printre care și educația, iar direcția pe care ele o au depinde de influențele ce se exercită asupra lor. Formarea omului cerut de societate se realizează printr-un efort mai mult sau mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
numai cînd i se cere și cînd constată că un copil este deranjat de altul. Limitîndu-și activitatea, renunțînd la autoritatea sa, educatoarea asigură condițiile pentru activitatea liberă a copilului. Materialele didactice nu sînt utilizate de educator, ci de copii, după înclinațiile și interesele lor; folosindu-le în modul acesta, aprecia Montessori, copilul își dezvoltă potențialul fizic și psihic. Astfel, personalitatea preșcolarului este respectată într-o măsură nemaiîntîlnită în nici un sistem pedagogic. După această succintă prezentare a concepției montessoriene, să ne oprim
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
propriu. În acest scop propunea: a) clase omogene; b) clase mobile (renunțarea la clasele fixe, tradiționale și organizarea unor clase pe obiecte de învățămînt); c) introducerea sistemului opțiunilor: fiecare elev își va alege un număr de obiecte de învățămînt potrivit înclinațiilor sale. Prin înseși aceste propuneri, Édouard Claparède se integra în noua direcție pedagogică care se contura în acei ani: educația nouă. Deși, prin întreaga sa concepție se ralia spiritului educației noi, cu numeroase elemente deweyiste, Éd. Claparède a ținut să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tocmai prin aceste idei și-a cîștigat Claparède un loc de frunte în mișcarea pedagogică din prima jumătate a acestui secol. De asemenea, el avea dreptate să atragă atenția asupra necesității organizării unui învățămînt cît mai diversificat, potrivit posibilităților și înclinațiilor variate ale copiilor și tinerilor. Ideea "școlii pe măsură", însă, punea prea mult accentul pe ereditate, ca și pe condițiile de mediu, împiedicînd astfel crearea unor condiții favorabile egalizării șanselor. Un învățămînt care se întemeiază pe trebuințele copilului va pune
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
varietate de condiții menite să le capteze interesul (plante, animale, diverse colecții, hărți, bibliotecă etc.). Echipa își alegea, după multe dezbateri, o temă pe care o executa în comun, fiecare preluînd o anumită parte din tema generală, potrivit intereselor și înclinațiilor sale. Educatorul intervenea pentru a corecta unele greșeli, pentru a sugera unele direcții, ușurînd astfel prelucrarea și elaborarea sintezelor; intervenea mai ales cînd era solicitat. După ce echipa își termina lucrul, se realiza o sinteză care se copia pe un caiet
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Întemeindu-se pe această distincție, Petersen renunță la clasa tradițională care, nefiind alcătuită prin consimțămîntul mutual, nu reușește să-i angajeze pe toți elevii în jurul unui principiu comun, nu creează condiții pentru ca aceștia să lucreze din îndemn propriu, spontan, potrivit înclinațiilor. Clasa, spunea el, este o școală de instrucție (Lernschule) care se îngrijește numai de dezvoltarea inteligenței. În consecință, ea a fost înlocuită cu comunitatea, care grupează copiii de sexe și valori intelectuale diferite, cu o diferență de vîrstă între ei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cinci, șase membri. Grupul mic era constituit din elevi de vîrste și posibilități intelectuale diferite. Pe lîngă programul comun întregului grup de bază, exista și o perioadă de timp destinată unor activități libere a comunităților, unde fiecare se manifesta potrivit înclinațiilor și ritmului său de muncă. Spre deosebire de clasă, aprecia P. Petersen, grupul este o școală a vieții (Lebensschule). Diferența de vîrstă dintre elevi creează anumite relații, mai apropiate de cele familiale, în care cei mai mari îi ajută pe cei mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dobîndește cunoștințe prin efort propriu, fără a fi învățat de altcineva (studiul individual learning înlocuiește predarea teaching); fiecare progresează în ritm propriu, fără a mai fi reținut sau grăbit ca în sistemul instruirii pe clase; programul de lucru se adaptează înclinațiilor și aptitudinilor elevului; se asigură o riguroasă evidență a situației la învățătură a elevului, obținîndu-se date nu atît asupra volumului de cunoștințe, cît a capacității intelectuale a elevului. După cum a putut rezulta din această succintă descriere, sistemul de instruire Dalton
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cînd a fost creat sistemul brigăzilor de muncă. Cealaltă încercare Sistemul Winnetka mai minuțios elaborată, a fost realizată de CARLETON WASHBURNE, în suburbia Winnetka a orașului Chicago, în 1920 (22). Și aici se oferea o soluție pentru individualizarea învățămîntului, potrivit înclinațiilor elevilor, dar nu se neglijau activitățile comune și nici stimularea capacităților creatoare ale elevilor. C. Washburne păstra clasele, însă nu după vîrsta elevilor și posibilitățile lor de a promova la toate obiectele de învățămînt, ci se constituiau clase pe obiecte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
obiecte de învățămînt trebuia să nu depășească doi ani. O altă inovație consta în alternarea activităților desfășurate cu întreaga clasă cu cele desfășurate pe grupe și individual. La Winnetka se manifesta o deosebită grijă nu numai pentru un învățămînt adaptat înclinațiilor elevilor, ci și pentru cultivarea spiritului de cooperare prin activitățile în grup, precum și pentru dezvoltarea capacităților creatoare atît prin activitate în grup, cît și individuală (23). Deceniile trei și patru au însemnat, pentru mișcarea progresivistă, o continuă lărgire a cercului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de pildă, geometria, ceea ce îi lipsește nu este inteligența, ci răbdarea pentru a învinge greutățile. Nu rezultă, din scrierile sale, că Alain nega diferențierile dintre oameni; nu considera însă că trebuie să se asigure fiecăruia un conținut al instrucției adaptat înclinațiilor și aptitudinilor; toți să studieze aceleași discipline, indiferent dacă le place sau nu. De aici nu va decurge ștergerea diferențierilor dintre oameni, ci, dimpotrivă, o creștere a deosebirilor dintre ei. Alain era adeptul unui învățămînt unitar, al cărui caracter "formativ
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Teoria sa asupra formelor vieții a fost elaborată pornindu-se nu de la cercetarea omului, ci de la analiza și clasificarea valorilor. Dacă acestea pot fi mai tranșant separate, nu tot atît de ușor se pot grupa după criteriul clasificării valorilor dispozițiile, înclinațiile oamenilor. Se cuvine să fie reținut faptul că tipurile de personalitate stabilite de Ed. Spranger în Lebensformen corespund celor șase feluri de interese propuse de Herbart în Prelegeri pedagogice (teoretic, empiric, estetic, simpatetic, politic, religios). Această coincidență nu este întîmplătoare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
VIII), creîndu-se un liceu unitar cu o durată de șapte ani și cu un plan de învățămînt în care dominau disciplinele umaniste. După trecerea examenului de bacalaureat, absolvenții liceului intrau în "anul preparator" al facultății pentru care considerau că au înclinații (o inovație a legii). Calitatea activității în anul preparator urma să hotărască asupra posibilității de continuare a studiilor. Prin noua organizare, școala secundară dobîndea și mai mult caracterul unei școli destinate elitelor: se reducea numărul elevilor, iar prin examene de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
J. Bruner își construiește o teorie proprie care vizează, îndeosebi, învățarea, dar și structurarea conținutului învățămîntului; el tinde totodată să treacă dincolo de teoria învățării, propunînd elaborarea unei teorii a instruirii care ar trebui să cuprindă: a) modalități de cultivare a înclinației către învățare; b) criterii de structurare a unui "corp de cunoștințe"; c) determinarea ordinii celei mai eficiente pe care trebuie s-o prezinte acest corp; d) precizarea naturii și a ritmului recompenselor și pedepselor din cadrul procesului de învățare și predare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
avea în vedere așa cum au lăsat să se înțeleagă unii din vulgarizatorii săi libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, el împărtășea convingerea că civilizarea speciei umane nu este cu putință decît prin transformarea sub influența mediului social a tot mai multe înclinații egoiste în înclinații sociale, altruiste. Noi am arătat" scrie Freud în Essais de psychanalyse "că presiunea exterioară pe care educația și mediul le exercită asupra omului au drept efect să contribuie la orientarea vieții instinctive spre bine, favorizînd trecerea de la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așa cum au lăsat să se înțeleagă unii din vulgarizatorii săi libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, el împărtășea convingerea că civilizarea speciei umane nu este cu putință decît prin transformarea sub influența mediului social a tot mai multe înclinații egoiste în înclinații sociale, altruiste. Noi am arătat" scrie Freud în Essais de psychanalyse "că presiunea exterioară pe care educația și mediul le exercită asupra omului au drept efect să contribuie la orientarea vieții instinctive spre bine, favorizînd trecerea de la egoism la altruism
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asigure de obținerea unui profit cît mai substanțial. El vindea slujbele inferioare și recurgea fără nici un scrupul la măsuri de extorcare fățișă. Postul de domnitor român era deci scump și în același timp periculos. Așa cum am văzut, Poarta avea o înclinație pentru executarea pe nepusă masă a celor a căror politică nu era pe placul ei sau nu dădea rezultatele scontate. Se pune deci întrebarea de ce se războiau atît de înverșunat familiile grecești pentru ceea ce părea să fie o onoare îndoielnică
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în mîinile nemusulmanilor. Cu toate că era o oarecare preocupare în Austria privind această situație, nu exista de fapt nici o alternativă practică. Comerțul cu Orientul era profitabil și necesar. În Imperiul Habsburgic, nici țărănimea înrobită, nici nobilimea funciară nu aveau talentul sau înclinația de a intra în lumea afacerilor. Ca și în Imperiul Otoman, aceste grupuri preferau să investească în pămînt. Într-adevăr, în Balcani, populația musulmană era angajată în comerț, dar de obicei doar ca mici neguțători, prăvăliași și meșteșugari locali, chiar dacă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
despoților luminați nu fuseseră puse în aplicare. Situația devenea din ce în ce mai nesatisfăcătoare atît din punctul de vedere al țăranului cît și din cel al elementelor progresiste din rîndul marilor proprietari funciari. Mai ales atitudinea țărănimii era fluctuantă. Exista o mai mică înclinație spre credința că Dumnezeu stabilise locul în viață al fiecărui individ și că oamenii trebuiau să-și îndeplinească menirea fără să crîcnească. Ca și în ținuturile balcanice, țăranul de pe teritoriul monarhiei voia desființarea corvezilor și a obligațiilor feudale și dobîndirea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
regatului Ungariei. Odată cu sfîrșitul revoluției maghiare, guvernul habsburgic putea trece la reorganizarea imperiului. Noul sistem, care va rămîne în vigoare din 1849 pînă în 1860, a fost asociat în special cu numele lui Alexander Bach, ministrul de interne. German cu înclinații liberale, acesta, ca și mulți dintre egalii lui, dorea instituirea unui regim luminat bazat pe ideile lui Joseph al II-lea. Constituția din 1849 nu a fost niciodată transpusă în viață. În schimb, statul a revenit la structura absolutistă, conform
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
neîn fricat ca și directorul revistei, de sigur pe sine și pe calitatea lui asimilatoare; cât și, poate, familiarității sale de timpuriu cu ovreiașii din curtea copilăriei și a mahalalei sale atât de colo rate rasial; sau, poate, acelei pomenite Înclinații a sale libertine pentru fiicele, frumoase și iubețe, ale neamului celui sfânt al lui Israel; dar, mai sigur, predilecțiilor sale pentru literatura zisă de avangardă, ai cărei vehiculanți zeloși de totdeauna au fost scriitorii și publiciștii evrei. Fapt remarcabil: nici unul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar Îndritui, cu voia dumneavoastră, a-l ridica la func ția unei ars vivendi, a unei virtuți și reguli de viață proprie, a unei morale În acțiune, poate prea personală, dar invidiată de mulți, de n-ar fi decât pentru Înclinația mea fățișă și prea des mărturisită aci spre femeile tinere, frumoase și inteligente, pe urma cărora te alegi cu deprimarea stoică de a ști să te desparți sau să renunți la tot ce-i mai plăcut pe lume; la care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am Început să scriu această carte.) ...Peste drum de liceul nostru, Sf. Sava, era pensionul Ne goescu, cu toate fetele lui pe la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vodă, vizavi de Farmacia nr. 119. A făcut apoi și gradul al doilea, cu durata de doi ani. Citise foarte mult și era cultă; cânta la pian și vorbea curent franceza. De altfel, toți copiii lui Dumi tru Georgescu aveau Înclinații culturale; citeau cu o deo se bită ușurință, cu pasiune chiar, și aveau un dar de a povesti cu totul remarcabil. Lucreția o avusese ca profesoară pe Smaranda Gheor ghiu, cunoscută sub numele de „Maica Smara“, a cărei statuie stră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]