KorAP: Find »[drukola/base=încotro & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...167 >

4,165 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

eroare de lingușelile, zîmbetele pe sub mustață și bancurile lui de doi bani, își dădu seama că celălalt încerca să-l ducă cu preșul, să se debaraseze de el ca de orice client nepoftit, să-i dea un picior în fund. Încotro s-o mai apuce? Pîlpîiturile beculețelor îl dezorientează și mai tare, privește lung cînd într-o direcție, cînd în alta, totul e pustiu în jurul tău, Roja, își spune, mintea îi fuge fără să-și dea seama la Delfinaș, o mai

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
și-o fi luat pînă la urmă inima în dinți să te părăsească? Cel puțin ea avusese întotdeauna curajul să-i spună verde în față ce avea pe suflet, nu ca restul celor din jur. începe să chibzuiască din nou încotro s-o apuce dacă să o ia spre Bastion, Cazemată, Fortăreață, zona liberă de neocomunism, la ora asta însă or fi dormind cu toții, poate, poate Dendé să mai fie treaz citind pînă în zori, luînd notițe, conspectînd, Gulie însă trage

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
putea să-i atragi și pe ei de partea ta, să-i convingi că n-o să aibă nimic de pierdut dacă o să-nchidă ochii cînd o să-și dea seama care sînt intențiile tale în realitate. Pînă atunci însă nu avea încotro decît să dezbată la nesfîrșit aceleași aberații comuniste luate din cărți, și ca să nu-și piardă audiența pe care abia reușise s-o adune, să încerce din cînd în cînd să capteze atenția celor prezenți cu aluzii fine îndreptate împotriva

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
celebre cum ar fi „Statul și Revoluția“, „Ce-i de făcut?“ sau „Două Tactici ale Social Democrației“, o să avem parte de un mesaj nou, îndreptat împotriva Moscovei, de politica căreia intenționa să se disocieze. A uitat însă să specifice și încotro se gîndea s-o cîrmească, mai ales în privința politicii interne, pentru că asta ne durea cel mai tare. Ce folos că se lua în gură cu Ivan, făcîndu-le în același timp cu ochiul americanilor, dacă situația din țară, cu excepția cîtorva schimbări

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Timișoara. Pînă și oamenii dumneavoastră v-au dezabrobat atitudinea și v au întors spatele. Cu toate astea v-am mai dat o șansă, puteați să rămîneți alături de noi, să așteptăm împreună să se liniștească apele. După aceea puteați să plecați încotro ați fi dorit, fără să mai dezorganizați și grupul Părințelului, care nici măcar n-a mai reușit să ajungă la Coloane. Nu pot să mai ascult, îl întrerupe Roja, voi chiar mă luați de fraier. Adică eu mă zbat să obțin

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
cuvintele lui Tîrnăcop printre clănțănituri de dinți. Nu mai țin minte a cui a fost ideea să ne despărțim și să ia fiecare urma altui inamic. Fără să le dau nici o indicație, fiecare s-a prins imediat ce avea de făcut, încotro s-o apuce, ce informații să adune. Știam și unde, și cînd urma să ne întîlnim după aceea, locul și ora exactă, fără să le fi stabilit dinainte. Ăștia să fi fost oare așii ăia din mînecă? Ce zici Nepoțică

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești că nimic nu justifică un asemenea risc, dar îți dai seama că e prea tîrziu, că n-ai încotro decît să mergi înainte, să-ți urmezi pas cu pas planul. Curistul stătea înăuntru rezemat cu spatele de un perete, sub un panou de placaj pe care era trecut programul la zi al tuturor cinematografelor. Alături de el, direct pe zugrăveală

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
bună, zise Angelina. Trebuia să găsim o modalitate de a băga puțină zîzanie între tine și Delfinaș. — Gîndește-te cît ar fi fost de simplu, spuse Tușica Te-ai fi mutat la noi, iar soțiorii noștri n-ar mai fi avut încotro decît să accepte situația. În caz contrar ar fi riscat prea mult, s-ar fi putut trezi cu tot felul de acuzații pe cap care nu le-ar fi făcut deloc bine. — Față de Delfinaș n-ați procedat corect. Ea chiar

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
păcăleală la mijloc. Abia după ce am trîntit portiera și m-am îndepărtat cîțiva pași de mașină mi-am dat seama că nimerisem în mijlocul unui focar de infecție. Cît vedeai cu ochii erau numai mormane de moloz și gunoaie. Nu aveam încotro, așa că mi-am făcut curaj și am luat-o la picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul, scânci o bătrânică. Lângă groapă am rămas doar mama, eu, Szántó și preotul. Ceilalți s-au dus care Încotro Încercând să-și salveze hainele de Înmormântări, tot mai dese În ultimul timp, și pantofii permeabili, deși erau din piele. 12. Seara s-a discutat despre viitorul casei și al livezii, iar dimineața mama a plecat, după ce a mai vărsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a fost deloc așa. Din tot autocarul ăla cu trei șoferi ca niște piloți de Boeinguri, cu aer condiționat și scaune rabatabile plus televizor color, s-a Întors doar ghidul și un șofer. Ceilalți s-au risipit prin Europa, care-ncotro. Și nici un turist nu era amator de lebede. Teodosie și Ștefania s-au ținut bine tot drumul. Ne-au scris, ne-au telefonat. Știm Parisul de parcă am sta acolo. Românul Învață repede și Înțelege mai bine decât orice lucrurile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe vremea migrațiunilor? Ca să nu mai vorbesc de comunism. Mă Întreb și eu, zise Flavius-Tiberius zâmbind. Cu aceeași slănină, și tranziția poate dura o veșnicie, Își zise el Îngrețoșat că lucrurile s-ar petrece aievea. Puteți să-mi spuneți măcar Încotro a luat-o? Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-a chemat Dumnezeu la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

un atac cerebral, și-a pierdut slujba și pensia și a început să sugă cu paiul hrană pentru bebeluși. Am obținut o amânare a recrutării din motive familiale și am intrat în Departamentul de Poliție din Los Angeles. Am văzut încotro se-ndreaptă gândurile mele. Niște mahări de la FBI mă întrebau dacă mă consider neamț sau american și dacă aș fi de acord să-mi dovedesc patriotismul ajutându-i. Mi-am înăbușit orice resentiment, uitându-mă fix la motanul proprietăresei, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
1936 din Sioux Falls, South Dakota, nu ca să caute gloria la Hollywood, ci ca să urmeze un colegiu. S-a ales cu o diplomă de absolventă a facultății de infracțiuni deosebit de grave. „Am căzut în plasa lui Bobby fiindcă nu aveam încotro s-o apuc“, i-a povestit „Kay“ Lake lui Aggie Underwood, reporter la Herald Express. „Erau încă anii crizei economice și găseai cu greu o slujbă. Mă plimbam în jurul pensiunii oribile unde aveam un pat în care să dorm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mami cea cu o grămadă de timp liber și amețită de medicamentele luate fără rețete“. După o vreme au început să-i displacă întrebările mele și mi-a cerut reciprocitate. I-am spus minciuni și am început să mă întreb încotro aș putea s-o mai apuc dacă tot ce mi-a rămas e doar trecutul meu. CAPITOLUL TREIZECI Am intrat pe aleea din fața casei și am văzut un camion pentru mobilă și Plymouth-ul lui Kay încărcat cu cutii. Întoarcerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul meu de Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
șut în vintre. Profanatorul de morminte, surprins de lovitură, se ghemui, apoi făcu un salt, se izbi de mine și mă împinse în raftul din perete. Borcanele se sparseră, formolul se împrăștie, iar bucățile dezgustătoare de organe se risipiră care încotro. Tilden stătea deasupra mea și încerca să-și coboare spre mine mâinile înarmate cu scalpele. L-am ținut de încheieturi, apoi i-am tras un genunchi între picioare. A gemut, dar nu s-a dat la o parte, iar fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

Haran, unde dealurile erau revendicate de generații întregi. Nu era pământ disponibil pentru toți în țara mamelor lor. Dacă familia nu pleca împreună, femeile aveau să asiste cu inima frântă la lupta dintre fiii lor sau la răspândirea lor care încotro. Suflarea Zilpei devenea grea și zgomotoasă când femeile vorbeau despre plecare. - Eu nu pot să plec, spunea ea. Nu pot să las copacul sacru, care e sursa mea de putere. Și nici bamah-ul, care e ud de la ofrandele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ieșit pe ușă înainte ca gazda mea să poată zice ceva, surprinzându-mă pe mine însămi la fel de mult ca pe Meryt. După ce ani de zile mă temusem de străzile din Teba, m-am repezit pe această stradă nouă, nefiind sigură încotro merg. Dar cum pe drum erau multe femei care se duceau sau se întorceau de la fântână, am descoperit repede care mi-era drumul. În timp ce mergeam, trăgeam cu ochiul prin ușile caselor și zâmbeam la copiii în pielea goală care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
fie un prilej ca să-mi obțin definitiv acea memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
plece, să fugă? Am înțeles că pădurea de sălcii nu e împrejmuită”. „Dar pe tine cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii”. Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. „Dar cine ne vânează pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: „Momâilor, muților, nu sunteți în stare de nimic, nici măcar să mă faceți să tac”. Și de disperare că nu mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
și nu mai vezi oglinzile. Ei bine, unde sunt dumnealor? Au dispărut! Tragi cu coada ochiului să verifici. Dar tresari. Ceilalți fac același lucru. Își studiază palmele și trag cu coada ochiului. Nu pot fi înșelați, nici izgoniți. Așa că, neavând încotro, îi privești în față din nou: „Iată-mă, domnilor. Ați crezut că-mi era teamă? Nu-mi era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sunteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]