4,849 matches
-
drept în ochii primului ministru, apoi își duse privirea de la Mihai spătarul la Constantin stolnicul. Ianache Hartofilax nu intra în socotelile lui, știa că era doar un pion neînsemnat pe tabla de șah. — Mărite, luminăția ta, începu Hamie să se încurce în titluri, dumnealor, și arată cu un gest larg pe cei doi frați ai lui vodă, care au stat în preajma măriilor lor vodă și doamna, nu ți-au spus? — Ce să-mi spună? — Că vraciul trimis de la Brașov de înălțimea sa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învrăjbit pe neica. Poate de asta a fost atât de năstrușnic. A vrut să-i arate ce poate și s-a acoperit de glorie. Când a murit maica și nu a mai avut cui să dovedească puterea lui, s-au încurcat toate și s a dus și el după ea de parcă ar fi vrut să-i spună: „Vezi, maică, tot eu te iubesc mai mult ca ceilalți.” Din jilțul domnesc, vodă privea cu uimire cum joacă în lacrimi ochii stolnicului în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici un sunet. Erau topiți în acel rămas bun. Selin, care se apropiase ca să-i invite la barjă, simți cum i se preling în lungul obrajilor două lacrimi. Nu le șterse, de teamă să nu atragă luarea aminte asupra lor. Era încurcat. Copil fiind, îi lăcrimau ochii când se întețea vântul, altfel nu-și aducea aminte să i se mai fi întâmplat. Ștefan, cu voce tremurată, zâmbind sfios, spuse: — Ce-o da Dumnezeu, maică, ce-o da Dumnezeu, sfinția ta. Scoase o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl supăra faptul că îl bănuise meschin pe finul lui rămas văduv. De fapt așa era drept, averea Bălașei să treacă asupra Măriuței, Ștefan este tânăr, o să se însoare din nou, curând alți copii vor veni, dar partea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Slugile, grăbite să îndeplinească porunci de multe ori contradictorii, fără să-l refuze, pentru că exista foarte puternic înrădăcinată superstiția că nu poți să nesocotești dorința unui monah cerșetor, îi dădeau totuși să înțeleagă că este de prisos acolo și că încurcă treburile. — Să aducă cineva un lighean curat cu apă proaspătă în sala cea mare, se auzi un glas bărbătesc. — Îl duc eu, se oferi bătrânul și luă vasul din mâinile unui aprod. Sala cea mare, o încăpere pătrată având pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de starea de sănătate și cultură din mediul înconjurător. Drogul nu e un joc! Este o DEPENDENȚĂ! iar aceste două cuvinte nu pot fi confundate reciproc fapt realizat doar de unii dintre noi. Cine suntem noi? Aceste Droguri ne-au încurcat mințile, ne-au distrus chibzuința raționala, care prin ajutorul medical de cea mai înaltă calitate - nu întotdeauna pot fi readuse ... Neștiind cine suntem, suntem un nimeni, aruncați în prăpastia ispitei (care după unele surse informative religioase) nu duc spre final
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Colesnic Cristina, Jangă Snejana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2041]
-
noroiul, dar nu și aceea de a-l îndepărta. Se înțelege că, mare parte din an, e imposibil a ieși pe jos și că trăsura e un obiect de primă necesitate. Așa că o droaie de trăsuri și de sănii, iarna încurcă circulația pe străzi; năpădesc piețele publice și toată lumea se grăbește să recurgă la ele. Micii comercianți, muncitorii, servitorii și toți cei din clasele inferioare, obligați să meargă pe jos, nu ies decât încălțați cu cizme lungi, chiar și femeile. Trecătorul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
adresează generațiilor viitoare; știm bine că situația actuală îi face realizarea imposibilă. Nu există nimic mai comod și mai plăcut decât a merge de la Brăila la Galați; nu e nevoie decât de o oră cu vaporul; dar pe noi ne încurca o diligență și a trebuit, spre marea noastră nemulțumire, să o apucăm pe uscat. La ieșirea din Brăila, parcurgem o parte din platoul pe care e construit orașul; peste o oră, dăm brusc peste valea mlăștinoasă a Siretului. Orice urmă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
au invadat Roma. Pentru a exprima semnificația unui cuvânt, dicționarele complete dau adesea două denumiri distincte, una în latina oficială, cealaltă în latina vulgară. Plaut și alți dramaturgi puneau expresiile idiomului popular în gura personajelor lor secundare, ceea ce i-a încurcat pe traducători. Vedem că limba d'oc este fixată din primele lucrări ale romancierilor provensali, deși cuprindea trei mii de cuvinte străine latinei. E evident că idiomul vulgar epurat e cel care a devenit în sudul Galiei limba trubadurilor; care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
profunzime psihologică proprie, nu numai că înțelegem construcția specific proustiană a personajului lucru esențial pentru o evaluare a operei dar și forța estetică a narațiunii. În contrast, o interpretare realistă a acestui personaj ca o "fată reală" doar ne-ar încurca, ar face-o agasantă și antipatică, iar pe Marcel l-ar face un monstru egoist (chiar s-au afirmat aceste lucruri despre Proust, cu toată seriozitatea). De altminteri, se știe că o povestire conține și alte informații care, deși legate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
îndurare, dar Brigitte cu toiagul de fildeș îi transformă în stane de piatră. Pentru Marta, bătrâna Brigitte era adevărată mamă, dar sub masca ei de vârstnică ascundea multe enigme neelucidate încă de nimeni. Dar acest lucru nu deranja și nici încurca pe pe nimeni. Dimpotrivă pe acele tărâmuri era pace și liniște. Brigitte și gnomii își vedeau de treaba lor. Marta învăța, se juca, ajuta pe măsura puterii ei la treburile palatului și astfel timpul se scurgea cu repezeciune. Trecuseră doisprezece
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ne duceam la ei și întorceau capetele în întunericul grajdu- lui, întîmpinîndu-ne cu nechezaturi joase, de recunoaștere. Tata le vorbea, le punea mâna pe spinare, îi întreba ca pe niște oameni ce vor, ceva nu e în regulă, s-au încurcat în vreun lanț, nu mai aveeau fîn?... Totul era în ordine, ne întorceam și adormeam și noi de îndată în timp ce astrele luminau, cu lumina lor de noapte, bătătura tăcută. Abia mult mai târziu, când l-am citit pe Tolstoi, am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ea. Am trecut pe lângă un restaurant a cărui firmă avea în mijloc pictată o pisică. Am citit firma care era scrisă cu trucul suprarealiștilor: Restaurant la pisica D. Pasăre și berărie neagră N. Coliban. Pe urmă am văzut că pisica încurca sensul, trebuia citit: Restaurant și berărie la "Pisica Neagră" D. Pasăre și N. Coliban. Am intrat înăuntru. Vesel, am băut o bere și m-am întors. N-am făcut o plimbare lungă să mă pierd în ninsoare și să mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
când eram liberă, se îmbrăca îngrijit, cu cravată frumoasă la gât, cu un fular de mătase... Ne întîlneam cu Nilă... îmi dădeam seama, suntem țărani, nu mahalagii... N-avea nici el pe nimeni, îmi spusese odată Nilă că nu era încurcat... Nilă ținea la mine și credea că ne-am și luat, îi părea bine de Ilie, uite bă, al nîbii, zicea, găsi și el o fată tinerică și frumoasă. Parcă îi părea rău. A lui nu era nici prea tinerică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ducesă... Prințesa Maria avea moșii, nu-și smulgea dinții din gura și nu-și tăia părul ca să poată trimite bani mizerabilului Thenardier. Nici un Javert nu stătea în spatele grasului. Bezuhov, care venea și el la Borodino ca un tâmpit și îi încurca prin prezența lui pe tunarii care luptau și mureau eroic pe o colină, alungîndu-l cu blîndețe: "Boierule, nu e de tine aici, pleacă..." (O ediție a unei capodopere din care se taie halci întregi e o infamie; ca și când ai stoarce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am chemat pe Nilă la poartă și i-am cerut cheia. L-am întrebat ce făcea el acolo? A dat din cap și din umeri: făcea el ceva, avea o leafă, n-a vrut să-mi spună, dar era puțin încurcat. - Vezi, zice, că în zilele astea vine Veta... hî, unde să stai și tu... I-am răspuns că nu e nimic, o să dorm pe jos. Nu m-a întrebat nici unde fusesem două luni, nici ce gânduri aveam rămânând la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nici pe-acasă, am dormit la un prieten. Aștept un răspuns din Moldova ca să fug acolo... ... Și deodată, atunci la Sinaia, în ianuarie 1949, sonda gândirii mele se opri, veneam prea aproape de prezent și firele vieții mele de după război se încurcau cu clipa de față. Or, cine își cunoaște clipa de față, până nu devine trecut? Sensul ei total ne apare mai târziu, așa cum mergând pe un drum necunoscut, deși avem iluzia că îl cunoaștem cu fiecare pas pe care îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
alta; cine a murit, cine are nuntă sau botez. De Nae auzisem că făcuse un copil din flori, destul de tânără; o fată pe care a dat-o la un orfelinat și nu mai știe nimic despre ea. Apoi s-a Încurcat cu un țigan și s-au căsătorit, aducându-l acasă, unde locuia cu mama ei care era văduvă.Nu după puțin timp a dat naștere la o fată; a ieșit frumoasă ca o indiancă. Țiganul este foarte gospodar; muncește pământul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Eram demoralizat, dar asta nu se va mai întâmpla. Se ridică în picioare și o mângâie pe obraz. Ea îl apucă de mână și se lipi de el cu o mișcare plină de voluptate. El o îmbrățișă scurt, șoptindu-i încurcat că voia să iasă. Întrucât ea nu se desprindea de el, o îndepărtă spunându-i: Așteaptă până diseară. În baie, își făcu planurile pentru ziua ce urma. "Mă voi deghiza ca Marin", hotărî el, apoi rămase uluit de ușurința cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
loc la sfârșitul lui septembrie, atunci când epidemia era deja stinsă în Capitală, ni se pare lucru de mirare! Poate atunci s-a săvârșit doar o ceremonie de mulțumire pentru slavarea orașului sau venerabilul autor, scriind la vârsta senectuții, a mai încurcat datele calendaristice, deoarece la București nu mai mureau 100-160 oameni pe zi la începutul lui octombrie 1831! Oricum narațiunea bătrânului colonel Pappasoglu este mișcătoare și foarte colorată prin alte amănunte mai precise, ce le dă în legătură cu contribuția tinerei noastre oștiri
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu-și intrase pe deplin în drepturi. Fetița își sterse din nou ostenită fruntea și lăsă crucea să se prăvălească în dreapta ei. Se întinse apoi lângă ea și închise ochii. O cuprinsese oboseala, deși nu își terminase treaba. Câteva furnici, încurcate de piciorușele fetei, o mușcară. Întinse mâna să aline senzația de durere, apoi pipăi lemnul crucii, ca să vadă dacă e acolo. Fața nu mai era în bătaia soarelului și deschise ochii speriată. Nu era nimeni, doar un norișor. Se ridică
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
tocmai o așezase pe șevalet, râdea cu prietenii, se întrerupea brusc sprea-l ruga pe vreunul dintre ei să pună la poștă teancul de scrisori pe care le scrisese în timpul nopții, îl ridica de jos pe băiatul mijlociu care i se încurcase printre picioare, poza pentru o fotografie, și apoi: "Jonas, la telefon", flutura prin aer ceașca cu ceai, își croia drum, cerându-și scuze, prin mulțimea îngrămădită în coridor, se întorcea iar în atelier, picta un colț de tablou, se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îmi îmblânzesc gura; împart ciocolată la toată lumea, copiii își lipesc degetele de pielea mea. În clipele de normalitate gândurile mele sunt porumbei albi ce ies din gură fâlfâind cu dor de libertate... În clipele de fericire gândurile dau năvală, se încurcă în gură ca ițele, buzele mele au fierbințeală și zac de parcă aș avea 40 de grade. Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi suspină până
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vântul le fluieră falsitatea prin cămările sufletelor; nu știu cât le vei mai răbda ipocrizia... L-ai ales cândva pe Noe pentru a salva omenirea. În schimb, urmașii lui au vrut să urce până la Cer să fie egalul Tău, dar le-ai încurcat limbile și i-ai împrăștiat care încotro. Doamne, te rog, nu transforma oamenii în monștri chiar dacă ți-au întors spatele de atâtea ori și te-au hulit. Nu lăsa ca pământul să se cutremure de greutatea păcatelor și munții să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
desfășură hârtia ce i se boțise în mână și citi sentința Curții Marțiale a diviziei, care osândea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda, pentru trădare și dezertare la dușman. Glasul îi suna gol și prefăcut, de două ori se încurcă, drept care generalul îi aruncă două priviri scrutătoare, iar la sfârșit răguși, parc-ar fi răcnit din răsputeri o zi întreagă. Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]