5,200 matches
-
Mariei. Numai că nu era un bărbat. Era un băiat. Câți ani ai? m-am scăpat eu, fără să gândesc. Brusc, i-am înțeles scăparea lui Kieran și mi-am promis să-l iert data viitoare când vom vorbi. Maria îngheță. —Douăzeci și șase, răspunse el fără vreun pic de timiditate. Nu ți-a spus Maz? Maz? Îi spune „Maz“? Nici când avea cinci ani, nu mi-o imaginez pe Maria numită Maz. Dregându-mi vocea: — Nu, cred că a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
crea un fel de dependență, iar părul meu nu fusese niciodată mai mătăsos și mai moale. Era prima sâmbătă din octombrie și prima dată când mi-a fost frig de la începutul verii. A trebuit să țopăi pe loc ca să nu-ngheț afară și i-am fost recunoscătoare lui Ed că a ajuns cu zece minute mai devreme. A sărit din mașină și m-a sărutat cu drag, dar ni s-au ciocnit nasurile, iar cotul meu stâng s-a lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
supărat. Observai această bruscă schimbare, după întunecarea chipului, și mai cu seamă după felul cum îi tremurau genunchii. Făcu eforturi să se calmeze și vorbi destul de liniștit, în aparență: ...Al doilea prieten trăiește mereu lângă mine deși moartea l-a înghețat, urmă el, cu resemnare. Din faimoasa falangă a scriitorilor lirici germani, din ultimele două decenii, s-a desprins să treacă „dincolo”, cel mai mistic din ei, cel mai răsfățat mai târziu, după consacrare, prietenul meu, care în marșul său eroic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făceau și acum să râdă, chiar dacă amuzamentul manifestat de Hueffer era mai potolit. Nu multă vreme după aceea, primi o scrisoare Îngrijorătoare de la Du Maurier, care, imprudent, plecase Încă o dată la Whitby cu Emma și cu familia, expunându-se valurilor Înghețate de aer dinspre Marea Nordului și Încercându-și forțele pe pantele sale nemiloase. În consecință, sănătatea lui avusese, bineînțeles, de suferit, În ciuda faptului că masca informația În felul său caracteristic, cu o glumă: „Abia când te chinui să mergi la deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Erau multe și atrăgătoare lucrurile de acest fel: la radio și la cinematograf câștiga Max Schmeling. În fața marelui magazin Sternfeld se strângea în cutii mărunțiș pentru acțiunea de ajutorare pe timpul iernii: „Nimeni să nu sufere de foame, nimeni să nu înghețe!“. Piloții germani de curse erau cei mai rapizi în săgețile lor argintii. Fortărețele zburătoare Graf Zeppelin și Hindenburg puteau fi urmărite cu uimire cum străluceau acolo sus, deasupra orașului, devenind subiecte pentru cărți poștale. La jurnalul săptămânal, Legiunea Condor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care au trăit-o, această iarnă ce s-a instalat atât de timpuriu, la sfârșit de noiembrie, a rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor obișnuite li se mai adăuga lipsa de combustibil. Transporturile de cărbuni erau furate, copacii doborâți, cioturile cu rădăcini erau dezgropate. Pe canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin momentele savuroase pe scene improvizate în timp ce spectatorii lor se vor fi încălzit aplaudându-i. Deși la temperaturi scăzute și cu deficit de calorii, viața mergea mai departe. Iar eu, abia fugit de la căldura din subteran, de la 950 m adâncime, înghețam acum la suprafață într-un tren neîncălzit, într-un autobuz ud și rece. Toți călătorii înghețau, dar mie mi se părea că eu sufăr cel mai tare din cauza gerului atotprezent, oricât de precaut ar fi fost băiatul de la cuple încălzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la temperaturi scăzute și cu deficit de calorii, viața mergea mai departe. Iar eu, abia fugit de la căldura din subteran, de la 950 m adâncime, înghețam acum la suprafață într-un tren neîncălzit, într-un autobuz ud și rece. Toți călătorii înghețau, dar mie mi se părea că eu sufăr cel mai tare din cauza gerului atotprezent, oricât de precaut ar fi fost băiatul de la cuple încălzindu-se dinainte, oricât de bogate în calorii ar fi fost cartelele de alimente pentru muncă grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păcate, doar scriitor, el, însă... Dar, dacă mie mi-ar fi intrat doi de șase și un cinci, atunci eu, și nu el, aș fi fost astăzi...“ Surorii mele nu i-a ieșit decât o exclamație scurtă: „Serios, minți de-ngheață apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vremea și anexa noi clătite. Io nu sunt ciung, așa că m-am aranjat parcă pă nevrute să rămân cu alelante. À l’avantage, Félix Ubalde IX Dragu meu Avelino, țin-te tare că acu Îți glisez o scenă de-ți Îngheață sângele În Gaumont. Azi-dimineață lunecam plin dă fumuri pă colidoru cu covor roș care să varsă În lift. Când să trec pân fața la debaraua lu Jacqueline, am bunghit că ușa principală iera pă juma dășchisă. Să văz crăpătura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o hiperbolă sugerată de numele plural Behemot, pe care Scripturile (Iov, XL, 10) Îl dau hipopotamului și care e valabil pentru animale: Morarul Îi atribuie armăsarului care i-a trântit contelui de Jaca o vorbă Îndrăzneață remarcabil vers care Îi Îngheța sângele În vine lui don Marcelino: e mai mare ca doi sau trei iepuri Așa rumega Morarul Cuvântul Domnului, Înjugând-ul la carul său de Învingător, atunci când i-o cerea Muza! Și când te gândești că există ticăloși care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elena Marin Alexe Printre nămeți de dulci amintiri, răscolesc cu privirea după o rază de senin, dar tabloul alb se lipește obsedant de retină, înghețând-o. Azi mă doare neputința de a săruta zarea de dincolo, însă până voi accepta providența, mă las dusă prin gânduri pudrate cu arome de sărbătoare.
Prin amintiri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580]
-
și șoldurilor. Și știi de ce habitatul ăsta se adaptează constant la prezența oamenilor? Nu pentru că ar fi vreun moft de Înaltă tehnologie, ci pentru că atmosfera cu heliu face controlul termic al corpului foarte instabil. Poți să te supraîncălzești sau să Îngheți la fel de repede. Poate fi fatal. Se poate Întâmpla atât de rapid Încât să nu realizezi decât când e prea târziu. Și atunci, s-a zis cu tine. Iar „sindromul nevrotic de Înaltă presiune“ pare să se manifeste prin convulsii bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau printre picioare, peste piept. Ceva rece alunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Atunci ieși de acolo. Nu pot. Am... Se opri. Asta nu era adevărat. Putea ieși dacă spărgea un hublou sau, și mai bine, prin deschiderea tambuchiului din tavan. Dar nu avea unde să se ducă. Nu avea costum. Apa era Înghețată. Fusese expus la apa aceea doar câteva secunde și fusese gata-gata să moară. Dacă ar fi părăsit camera ca să ajungă În ocean, era aproape sigur că ar fi murit. Ar fi Înghețat Înainte ca apa să umple Încăperea. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să se ducă. Nu avea costum. Apa era Înghețată. Fusese expus la apa aceea doar câteva secunde și fusese gata-gata să moară. Dacă ar fi părăsit camera ca să ajungă În ocean, era aproape sigur că ar fi murit. Ar fi Înghețat Înainte ca apa să umple Încăperea. În mod sigur ar fi murit. Cu ochii minții, Îl văzu pe Stein ridicându-și sprâncenele stufoase, cu un zâmbet ironic pe buze. Păi, oricum ai să mori. Atunci, ce ai de pierdut? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând cu greutate. Dar deja Înțelegea că era salvat: durerile se atenuau, mintea i se limpezea și nu mai tremura atât de tare. Fusese Înghețat, dar nu În asemenea măsură Încât să-i fie afectat sistemul nervos central. Își revenea repede. Auzi pocniturile stației radio: — N-ai să ajungi la mine, Norman! Se ridică În picioare și Își puse centura, Încheindu-și cataramele. — Norman! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o corabie. Mare blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele îmbătrînesc subit și se comportă ca văduvele și fiecare gest cu care te gratulează e numai o pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar și seara îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
între noapte și vis, să mai rămâi cu mine o clipă, îmi iau cuvântul de laș înapoi și îți dăruiesc toată iubirea de noapte, prin această idilă de secol înzăpezită pe visurile mele unde numai sufletul meu, știe de ce nu îngheț în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări, ce vor ști să slăvească chipul meu de zeiță și vor lăsa, ca peste umbra lui, să se facă lumină, așa cum umbra cuvântului este desprinsă din cuvânt și sensurile cuvintelor mele sunt însele niște clipe eterne. De ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-l meu doar pentru cele două universuri, unde picioarele mele sunt firimițate de doruri. Acum când echilibrul timpului îmi vorbește despre moartea aceea începe să mi se facă dor de tine... Și cât de frumos mai muream de parcă gândurile au înghețat de mult și mă simt străină în orașul acesta, și el străin în toate răsuflările nopților. Acum iubitule, mi se face dorul de lucrurile ce dintotdeauna îmi spuneau ceva parcă mă chemau înapoi fără să știe nimeni. nici Dumnezeul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tăcută mai ardea candela despărțirii noastre. Numai lacrimile timpului îmi mai șterge suferințele din această poveste a secolului în care îmi închid tinerețea și încerc să te păstrez viu în toată puterea umbrelor. Gândul că mă mai iubești mi-a înghețat demult aș vrea să nu fii străin de toată iubirea rămasă în culorile în care ai plecat fără să te doară sufletele noastre înfrigurate de absența chipului tău transformat în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]