4,343 matches
-
e altă impostură: să moară! E suficient să rămână un strat de crustă terestră destul de solidă sub picioare și golul de toate celelalte părți. Îmi continui plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai există ziduri, cât vezi cu ochiul, nici munți sau dealuri; nici un fluviu, nici un lac, nici o mare: numai o întindere plată și cenușie de gheață, compactă ca bazaltul. A renunța la lucruri e mai puțin dificil decât se crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez, dar îmi lipsesc punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
licăriri și stingându-se. Important e ca acum, când sosesc cei noi, să găsească Secția D. perfect eficientă, cu organigrama cadrelor sale completă, structurile funcționale operante... Și cine sunt acești „noi“? Ce fac? Ce vor? întreb eu și pe suprafața înghețată care mă desparte de Franziska văd o încrețitură subțire ce se întinde ca o primejdie misterioasă. — E prea devreme ca să știm. Ca s-o spunem noi, cu cuvintele noastre. Deocamdată nu reușim nici să-i vedem. Că există, e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bolborosi ea. — Ba am nevoie de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia articula cuvintele. “Vacanța” era mult mai puțin festivă decât ultimul praznic la care fusese ea — să nu mai zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plângă de milă. Și dacă o să aibă chef, poate că o să comande și niște brioșe de la Max cu livrare la domiciliu. Când ajunse în fața blocului și porni pe scări târșindu-și picioarele, era fleașcă de sus până jos: părul de la ploaia înghețată, picioarele de la zloată, iar părțile ei intime de la aplicații suprazeloase de lubrifiant medical. În cutia poștală nu găsise nicio felicitare de ziua ei de naștere și niciun pachet în fața ușii. Nimic. Își zise că, totuși, mai este o zi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Împărtășanie?! Bă, nu te mai uita așa că mi vine să plâng cum am plâns atunci când s-a scufundat titanicul și a Înghețat dicaprio alături de fata aia frumoasă, i-am uitat numele, dar contează amintirea ei. Ea pe plută și el Înghețat. Tiii, ce scenă... Când s-a dus dicaprio la fund am plâns ca un nebun... Dragostea e cu plâns, aflați voi de la mine, nu e cu râs. Voi faceți circ din orice... Tu și cu Gore! Adică n-are voie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adus aminte de zilele În care unu mai era sărbătoare, nu can-canci sau șoubiz sau frecție la tavă. De aia nici n-am mai dormit, când a apărut obama pe sticlă am fost pe fază, m-a luat cu transpirații Înghețate. Să vezi ce film cu bond toarnă ăștia, Gicule, ascultați-mă voi pe mine, Îi simt, au scenariul pregătit. O să-i zică atac În pachiistan sau cu pachiistanul În gamelă sau predă-te, fantoma lu` osama, ceva de genul ăsta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
NOIEMBRIE, DIMINEȚILE AU DEVENIT FOARTE RECI. PLOI TORENȚIALE SPĂLASERĂ ASFALTUL CU REVĂRSĂRI DE APE, CURĂȚASERĂ CERUL ȘI ÎL LĂSASERĂ LIMPEZIT DE NORI, DEASUPRA STRĂZILOR LUCIOASE. UN SOARE LIPSIT DE PUTERE RĂSPÂNDEA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ DEASUPRA ORAȘULUI O LUMINĂ SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU CĂLDUȚ. ACESTE A FOST MOMENTUL PE CARE ȘI L-A ALES TARROU PENTRU A SE DESTĂINUI ÎNTRUCÂTVA DOCTORULUI RIEUX. Într-o zi, pe la orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în aceeași cadență și cu aceeași vigoare, singuratici, departe de lume, eliberați în sfârșit de oraș și de ciumă. Rieux s-a oprit cel dintâi și s-au întors alene, până într-un moment când au intrat într-un curent înghețat. Fără să zică nimic, și-au grăbit amândoi mișcările, biciuiți de această surpriză a mării. După ce s-au îmbrăcat, au pornit înapoi fără să fi rostit un cuvânt. Dar inimile lor băteau la fel și amintirea acestei nopți le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
rătăcită. Rieux i-a luat mâna. Ardea. \ Trebuie să te duci acasă. Dar Grand îi scapă și aleargă câțiva pași, apoi se oprește, desface brațele și începe să se legene înainte și-îndărăt. Se învârte în loc și cade pe trotuarul înghețat, cu chipul mânjit de lacrimile care continuau să-i curgă. Trecătorii priveau de departe, opriți locului, neîndrăznind să mai înainteze. A trebuit ca Rieux să-l ia pe bătrân în brațe. Acum, în patul său, Grand se înăbușea: plămâni îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În primele zile ale lui ianuarie, frigul se instalase cu o stăruința neobișnuită și părea chiar să se cristalizeze deasupra orașului. Și, cu toate acestea, niciodată cerul nu fusese atât de albastru. Timp de zile întregi splendoarea lui imuabilă și înghețată a inundat orașul cu o lumină perpetuă. În acest aer purificat, în trei săptămâni, și prin prăbușiri succesive, ciuma părea că se istovise în cadavrele din ce în ce mai puțin numeroase pe care le alinia. Ea și-a pierdut, într-un interval scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
însuși această pace nu va mai fi pentru niciodată posibilă, așa cum nu există armistițiu pentru mama ruptă de fiul ei sau pentru bărbatul care își înmormântează prietenul. Afară era aceeași noapte geroasă, cu stele reci pe un cer limpede și înghețat. În odaia semiîntunecoasă se simțea frigul apăsând asupra ferestrelor, marea respirație vânătă a unei nopți polare. Lângă pat, doamna Rieux ședea în atitudinea care îi era familiară, luminată de lampa de la căpătâi. În mijlocul odăii, departe de lumină, Rieux aștepta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Doar În Australia nici unul. Și un uter de la antipozi putea să intre, Într-o bună zi, În jocul Început În alt capăt de lume, cu ani În urmă; microscopicii din ultimele donări - chiar dacă trecuseră ani - rezistau multă vreme În bidoanele Înghețate ale clinicii daneze... Thomas s-ar fi putut socoti un adevărat cetățean al lumii, de vreme ce dăruise planetei atîtea suflete; vînduse. Familii din Germania, Slovenia, America, Hong Kong - probabil una de britanici; altele din Venezuela, Argentina, Luxemburg, Africa de Sud... Mai erau, Thomas avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Alfa. Un leu trona peste femelele din propria haită; un macac, de asemenea, peste maimuțele turmei sale. Acolo totul era evident: Alfa fecunda tot. Thomas habar nu avusese cine Îi primise sămînța; stors Într-o eprubetă, redus la dimensiuni spermatice, Înghețat, vîrÎt În azot lichid, era chiar și așa masculul dominant pentru cîteva zeci de femei, tatăl a tot atîția copii, o adevărată hoardă, dacă aceștia s ar fi aflat cu toții la un loc, Într-o presupusă epocă de piatră. Strînși
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
camera de așteptare arătau atât de fericite. Se drogau cu Botox. Fără încruntături, fără expresie, numai zâmbete. —Julie, nu cred că o să-mi facă bine. Vreau să vorbesc cu cineva despre ceea ce s-a-ntâmplat. Nu vreau să afișez expresia înghețată, Botox, care-i la modă acum. Dar cine a spus că trebuie să-ți injectezi Botox? Fă-ți o exfoliere, poate o injecție cu enzime. Poți să-i spui doctorului F. totul. Cinci la sută e tratament, în rest doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la 19,30 seara. Schimbam două tramvaie de la garsoniera noastră închiriată din Bucur Obor. Eram în marș patru ore pe zi. Iarna mergeam ca o rață, ca să nu mă dezechilibrez și să nu îmi strivesc copilul din burtă de caldarâmul înghețat. Directorul intra răcnind în clasă, în timpul orelor, și mă obliga să mă ridic în fața lui. Fetele de la seral îl urau. Și, ca să îmi facă viața mai dulce, mă așteptau cu pateuri calde pe catedră. Habar n-ai ce înseamnă haloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu o anumită teamă, bineînțeles, dar fără acea fascinație morbidă care-i paraliza pe toți ceilalți. O dată chiar, la vârsta de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol, se apropiase de bazinul magic, Își Înmuiase mâna În apa Înghețată, apoi se oprise În fața firidei În care era Închis manuscrisul. Fusese cât pe ce s-o deschidă, dar se răzgândise, făcuse un pas Înapoi și părăsise odaia de-a-ndăratelea. Pentru prima vizită, nu voia să meargă mai departe. Ori de câte ori moștenitorul măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Am hotărât să mă Îndepărtez doar de navă și să aștept, la o jumătate de milă, să fiu chemat printr-un semnal oarecare. Pe parcursul primelor minute, grija noastră, a tuturor, a fost să ne apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Kent Garland. Kent? Chiar există numele ăsta? — Sunt Rebecca Bloomwood, spun către maâtre d’, băgându‑mi repede hârtia înapoi în geantă. Am întâlnire cu Judd Westbrook și Kent Garland de la HLBC. El scanează rapid lista și îmi oferă un surâs înghețat. — A, da. Au sosit deja. Trag aer în piept, apoi îl urmez la masă, și uite‑i. O femeie blondă într‑un costum bej cu pantaloni și un bărbat cu trăsături fine, în costum negru, la fel de imaculat și cu cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
subită. Costumul îl am, nu? Și am cântat la pian de la vârsta de șase ani. Perfect adevărat. N‑are nici un rost să amintesc că m‑am lăsat de pian la nouă ani. — Frumos, zice Elinor, regalându‑mă cu un surâs înghețat. Și Sacha se pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența veghei neîncetate, mecanică și electronică, a lui Nostromo, se vedea și se auzea pretutindeni în interiorul liniștitei nave, în acest zumzet domol și în aceste lumini care alcătuiau respirația unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcu un raport detailat. ― Este vorba practic de un amestec primar. Azot inert din plin, puțin oxigen, o concentrație puternică de dioxid de carbon liber. Mai este și metan și amoniac, o parte din acest din urmă existând în stare înghețată... e frig afară. Voi studia acum originea constituenților, dar nu mă aștept la vreo surpriză majoră. Totul pare extrem de banal și irespirabil. ― Presiunea? ― Zece din patru pe centimetru pătrat. N-ar fi o problemă, numai dacă vântul nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să gustați din apa pe care o veți găsi din loc în loc, dacă o fi, dar cred că nu e cazul. ― Mai e ceva de știut? întrebă Dallas. ― Da, crusta de bazalt. Abundență de lavă întărită și răcită. Și aer înghețat, mult sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o piele foarte rezistență. Dallas păru resemnat. ― Cred că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]