3,669 matches
-
Iason lângă Corint, Cadmus la Teba... și-apoi la vechii Romani Tibur (Tivoli) era locul cel mai îndepărtat în caz de exilare. Nimeni niciodată nu a fost trimis într-un loc atât de îndepărtat de Patria sa și așa de îngrozitor ca cel în care a fost relegat Ovidiu. Trebuie remarcat că aceasta este o acuză categorică, deși implicită, la măsura luată de Augustus, care a ales ca loc de relegare (= pedeapsă mai mică decât exilul), locul cel mai incomod și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
particularizează imaginarul. Începem prin a observa că noțiunile, lucrurile capătă În lirica lui Heliade atributul amplitudinii, vastității. Obiectele, stările sînt totdeauna largi, Înalte, iar dacă noțiunea implică un sens moral, atunci ea primește unul din determinantele nelimitatului și insuportabilului: e „Îngrozitoare”, „cumplită”, „infernală” etc. Asta dovedește un gust pentru perspectivele vaste și un apetit (În ordine etică) pentru situațiile limită. Ion Heliade Rădulescu nu se mulțumește, aproape niciodată, să ia obiectul În forma și la temperatura lui reală: volumele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
piscurile absolutului. Obiectul liric nu poate trăi decît sub regimul sublimului. Întristăciunea se manifestă sub forma ei maximă: „lunga Întristăciune”, ca și privirea și toate celelalte simțuri și stări: „nalta ta privire”, „Înmulțită ta vedere”, „lunga suspinare”, „groaznică vedere”, „taină-ngrozitoare”, „năpastea Îndrăcită”, „nalta Înfocare”, „screamăt infernal”, „lungă așteptare”, „noapte naltă, naltă” etc. Reținem predilecția Iui Heliade pentru groaznic, nalt și lung, la care se adaugă preferința pentru Împrejurările și originile fatale ale emoției. Impresia este că starea lirică nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Stilul acesta de a trece de la una la alta și de a căuta mereu În fapte un Înțeles moral-pedagogic este propriu lui Heliade. Stilul este cînd elegiac (acolo unde narează moartea copiilor), cînd pamfletar, turbat de mînie, În portretul „iazmei Îngrozitoare”, „Împielițat Satan”. Portretul „nevoiașului bărbat” anunță portretele lirice din Flori de mucigai. Visul, În orice caz, are șir („visu-și mai ținea șirul”), cu oarecare rupturi, puncte obscure cînd temele se confundă și alegoria aceea supărătoare dispare pentru o clipă. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să se apuce să scrie dacă nu există ambianța favorabilă: cabinetul de lucru bine Încălzit, candelabrul aprins, ceaiul aburind pe masă, focul pîlpîind vesel În sobă... Numai atunci simte Îndemnul de a pune mîna pe condei, numai sub apăsarea „despotismului Îngrozitor al iernei” poetul Își notează impresiile. O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărîrea lui Alecsandri de a scrie. O recluziune care se transformă Într-o bucurie a spiritului laborios: „CÎt ține timpul aspru - scrie el lui Ion Ghica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici rîu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme-un cîne; pe sus zboară un vultan, Și o turmă de oi blînde pasc pe valul lui Traian! Pustietatea ce „În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare” reprezintă un imens spațiu deschis și, În fața lui, imaginația poetică se Înspăimîntă. Nu „se-nveselește”, Încă o dată, pentru că, fără hotare, pustietatea (cîmpia) este altă imagine a haosului. Iar față de haosul materiei, Alecsandri are cea mai hotărîtă oroare. Însă oroarea se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțînd note-ngrozitoare. Totul e În neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor În atmosferă, pe zăpadă - nici un pas; Dar ce văd?... În raza lunei o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată!” Alecsandri dă strălucitorului din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat de pardoșii, tigrii, șerpii gigantici, de elefanții și de celelalte „feare-ncrustate” de la India Brahmină. RÎurile Asiei, valea Cașmirului, mîndra insulă a Ceylonului, lacul Ciad și munții Lunii cu Îngrozitorul Pustiu, Nilul Alb la care se Închină un popor negru și alte misteruri ale Africii sînt evocate Într-un singur poem. O adevărată explozie de elemente, o geografie fabuloasă, o deschidere enormă a imaginației. Locul focului este luat de mîndrul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din timpul catastrofalului cutremur care a avut loc în țara noastră în seara zilei de 4 martie 1977, prezentate de Radio-Televiziunea Română. ... Orele 21 și 22 de minute. Pământul își scutură zdravăn învelișul, cu convulsii, gemete înăbușite și vuiete înspăimântătoare, îngrozitoare. Blocurile vibrează puternic și se clatină ca o pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni cu mormane de betoane și
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele spitale este beznă și s-au defectat generatoarele
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
oricăror oscilații la nivelul apelor freatice. 9. Captarea imediată a propagării și emiterii gazelor din pământ. ESTE POSIBILĂ PROGNOZAREA CUTREMURELOR! Din cele mai vechi timpuri, a existat o preocupare continuă pentru prognozarea (predicția) cutremurelor de pământ, prin studierea acestui fenomen îngrozitor și crearea de aparate și stații seismologice, care să depisteze anticipat, din vreme, locul, forța și timpul catastrofei, pentru avertizarea populației în vederea luării măsurilor necesare de protecție. Primul detector de cutremure a fost inventat în China de către Chang Heng, în
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
o ureche de venin. Anatol Baconski este un poet și un prozator baroc (poezii/poesies, 1950; Fluxul memoriei/ Le Flux de la memoire, 1957; Echinoxul nebunilor/ L'Equinoxe des fous, 1967). parabolele sale se hrănesc din cadavrul viu al cotidianului degradat îngrozitor prin agresivitate și din grotescul hilariant. petre Dumitru (sic) nu întârzie să se refugieze în Occident unde publică Incognito, roman cu cheie, revelator al moravurilor și practicilor oculte ale societății comuniste pe care tocmai le-a părăsit. Anii '60-'65
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
așa cum același Voltaire declara marchizei de Châtelet că spiritul filosofic a făcut numeroase progrese în Franța de patruzeci de ani încoace, tot astfel Conachi constată că: Ceața aceea carele prin stelele cele adăugitoare arătându se cei puternici ca niște manine îngrozitoare trăgea supunere și cucernicirea, un soare a adevărului, un vânt a veacului au risipit-o... Noul spirit al timpului adevărat soare spiritual alungă întunericul, ceața, i.e. obscurantismul, ignoranța, prostia din mintea oamenilor, printr-o acțiune dublă: negativă, criticistă pentru trecut
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
un Comitet Național dirijează și popularizează În Întreaga țară „chipul real al lui Eminescu: „Noi sărbătorim astăzi centenarul nașterii marelui poet Mihai Eminescu, căruia burghezia și moșierimea românească i-au sugrumat existența, l-au condamnat la un calvar de umilințe Îngrozitoare, l-au lăsat să moară, ca alți zeci și zeci de poeți. În Republica Populară Română se tipăresc ediții omagiale ale poetului, un Comitet Național Îngrijește ca o serie de manifestări culturale, conferințe, festivaluri, șezători, expoziții, etc. să popularizeze În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
voinței, izbutești să nu devii un Mazeppa - adică să nu te pomenești dus într-un loc, unde nici soarele atotvăzător nu te-ar putea zări. încă ceva: așa cum liniștea adîncă, dar aparentă, care precede și prevestește furtuna, este uneori mai îngrozitoare decît furtuna însăși - liniștea asta fiind doar învelișul furtunii, pe care-o ascunde, la fel cum pușca aparent inofensivă ascunde pulberea, glonțul și explozia fatală - tot așa, grațiosul repaos al saulei, care șerpuiește în tăcere printre vîslași, înainte de a intra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trecut o dată în viața ta prin fața unei sfinte biserici din Cape Town, ai auzit desigur vorbele preotului care se adresa enoriașilor săi, numindu-i „dragi semeni“, nu-i așa, bucătare? Și totuși vii la mine și-mi spui o asemenea minciună îngrozitoare! Unde crezi c-ai să nimerești, bucătare? Ă în pat, cît mai curînd, mormăi negrul, răsucindu-se pe călcîie. Ă Stai! Fă-te-ncoa! Te întrebam, unde crezi c-ai să nimerești după moarte? E o întrebare serioasă. Care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare, îmbrăcați în doliu pios, iar toți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pequod. Ă Nu mi-e frică de epidemia de pe corabia dumitale, îi strigă Ahab căpitanului Mayhew, care stătea la pupa ambarcațiunii. Vino la bord! Dar Gabriel sări în picioare, exclamînd: Ă Gîndește-te, gîndește-te la frigurile galbene i Ia seama la îngrozitoarea ciumă! Ă Gabriele, Gabriele! strigă căpitanul Mayhew, dacă nu... Dar în clipa aceea, un talaz înalt îi împinse ambarcațiunea înainte, cu un vuiet ce-i înghiți vorbele. Ă Ai zărit Balena Albă? întrebă Ahab, cînd ambarcațiunea se întoarse lîngă vas
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiunea înainte, cu un vuiet ce-i înghiți vorbele. Ă Ai zărit Balena Albă? întrebă Ahab, cînd ambarcațiunea se întoarse lîngă vas. Ă Gîndește-te, gîndește-te la baleniera ta, o să ți-o sfărîme și-o să ți-o scufunde cu coada-i îngrozitoare! Ă Uite ce e, Gabriele, îți repet că... Dar ambarcațiunea se depărta din nou, parcă tîrîtă de niște demoni. Vreme de cîteva secunde, nimeni nu mai spuse nimic; un șir de valuri înalte se rostogoliră pe lîngă vas, făcînd ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exclusiv de a vă forma o părere obiectivă și inteligentă despre forța de berbec ascunsă într-însa. E o chestiune vitală, căci dacă nu o veți rezolva în chip satisfăcător, veți refuza mereu să dați crezare unuia dintre cele mai îngrozitoare, dar nu mai puțin adevărate, evenimente înregistrate vreodată în analele istoriei. Observați că, în poziția obișnuită de înot, fruntea cașalotului formează un plan aproape vertical față de apă; observați că partea inferioară a acestei frunți e înclinată mult înapoi, așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pe Pequod! în razele piezișe ale acelei după-amiezi, umbrele proiectate de cele trei ambarcațiuni pe fața apei trebuie să fi fost destul de lungi și de late ca să acopere o jumătate din oastea lui Xerxes. Cine-ar putea spune cît de îngrozitoare i se vor fi părut balenei rănite aceste enorme fantome care pluteau deasupra capului ei?! Ă Atenție, băieți! Se mișcă! exclamă Starbuck, în clipa cînd cele trei saule zvîcniră brusc în apa, ca niște sîrme magnetice, prin care treceau pulsațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
orgoliu cu atît mai reprobabil la unul ca el, care n-avea decît o brumă de cultură, încropită din ceea ce aflase pe mare și sub soare. Da, aceste argumente nu fac decît să dovedească orgoliul lui prostesc și necuviincios, precum și îngrozitorul, diabolicul lui duh de revoltă împotriva cuviosului cler. Căci, potrivit unui preot catolic portughez, însăși ideea că Iona ar fi putut ajunge la Ninive via Capul Bunei Speranțe e un semn sigur al miracolului. Și chiar așa este. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zîmbiți cînd vă spun că micul Pip era scăpărător, căci pînă și culoarea neagră își are strălucirea ei - ca dovadă, panourile de abanos lucios din apartamentele regilor. Dar Pip iubea viața și toate bucuriile unei vieți tihnite, astfel încît munca îngrozitoare în care se pomenise angajat oarecum fără să-și dea seama, îi cam întunecase strălucirea deși, precum se va vedea în curînd, partea vremelnic întunecată a firii lui avea să fie pînă la urmă luminată lugubru de focuri stranii; la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
martir corpolent ars pe rug sau unui mizantrop ce se mistuie singur, balena arsă își furnizează propriu-i combustibil și se consumă în flacăra propriului trup. O, de-ar putea să-și consume și propriul fum! Căci se degajă unul îngrozitor și, nu numai că trebuie să-l tragi în piept, ci mai ești și nevoit să și trăiești în atmosfera lui cîtva timp. Fumul acesta are un iz cumplit, indescriptibil, cam ca acela care plutește în preajma rugurilor funerare indiene. Duhnește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]