4,199 matches
-
crizei într-o economie de tip vagon este resursa umană din economie și politică. Zgomotul pe care amatorii din guvern sau banca centrală îl produc în jurul crizei poate să-i accentueze efectele. O criză economică nu se combate la televizor înjurându-ți adversarii politici. Asemenea atitudini pot să accentueze efectele și nu să le combată. O economie vagon poate aplica politici keynesiste, dacă nu are mari datorii, la investiții ale statului în infrastructură, așadar. De asemenea, se pot genera parteneriate cu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
la telefon, aud o voce pe fir care-mi spune: „Cine ești tu acolo, mă? Ce ai de vorbit cu fiul unui chiabur?”. Și eu: „Lasă-mă, domnule, în pace!”. Eram foarte agitat să nu moară vaca și... l-am înjurat. Spre seară ne-am pomenit cu milițianul la poartă, care mă anunța că sunt „invitat” la primărie de prim-secretarul raionului Lăpuș, raionul din care făceam parte. „Lasă-mă, domnule, în pace”, zic, „că nu mă interesează pe mine prim-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
singur, însoțit de milițian. În primărie, un adevărat prezidiu. Era noapte și erau niște lămpi cu gaz pe masă. Și milițianul intră cu mine înăuntru. Și zic: „Bună seara”. Nu răspunde nimeni. Și un tip vine în față și mă înjură: „Tu-ți permiți, mă, să mă sfidezi... aia și aia mătii!”. Și eu zic: „Domnule, nu știu cine ești, nu știu ce vrei, te-ai băgat pe fir în timp ce vorbeam la telefon. Nu-i corect. Nu-i legal. Dacă totuși am greșit cu ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
întâmplare din ziua precedentă. Țin minte că apăruse o cuvântare a lui Hrușciov în Scînteia, un discurs împănat cu citate din Biblie. A venit cineva la mine și m-a întrebat cum mi se pare, la care eu l-am înjurat pe Hrușciov și am comentat că ori știe Biblia, ori știe marxismul, dar oricum nu are de ce să le pună împreună. Erau cuvântările lui de primar de țară. Deci am crezut că de la înjurătura asta mi se trage. Acolo, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
noștri păzitori își închipuie că suntem agenți ai nu știu cui și că avem o forță teribilă. Dacă ar cunoaște realitatea, cred că s-ar simți mult mai bine. Am fost chemat deseori la Comitetul Central, unde mi s-a cerut să înjur acest post. În scris, firește. „Ce spun acești oameni despre mine?”, mă interesam. „Spun că sunt bun. Păi, asta cred și eu! Și atunci cum să-i înjur? Dați-mi voie să încep cu cei care n-au spus nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
fost chemat deseori la Comitetul Central, unde mi s-a cerut să înjur acest post. În scris, firește. „Ce spun acești oameni despre mine?”, mă interesam. „Spun că sunt bun. Păi, asta cred și eu! Și atunci cum să-i înjur? Dați-mi voie să încep cu cei care n-au spus nici din greșeală o vorbă bună despre mine: Scînteia, România liberă, Săptămîna, Luceafărul etc. și după aia mai putem discuta.” C.Ș.: Întrebarea mea inițială se referea la șansele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Absolut. În clipa în care vor trebui să lupte... C.Ș.: Prin normalitate înțelegi competiție reală. A.B.: Competiție reală și foarte dură. Exact. Deci pe unii îi liniștește că nu se poate, e foarte bine că nu se poate. Înjură, dar în esență sunt liniștiți. Alții se refugiază în cele mai estetizante teorii, dar pe care lumea le-a fumat de mult și care numai pentru unii sunt noi. E o adormire a spiritului foarte periculoasă. Mă întreb cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
din Occident, și mi se spune mereu: „Trebuie să ieși în arenă!”. Dar sunt în arenă de douăzeci de ani și nu m-a văzut nimeni?! Probabil că voi ajunge și la gestul la care sunt îndemnat acum: să-l înjur pe Ceaușescu. Dar voi ajunge în clipa în care nu voi mai putea să scriu și să public acasă, în clipa în care nu voi mai avea încotro... C.Ș.: Se poate spune atunci că atâta timp cât nu ai fost lovit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
anul trecut, gata, mai avem și alți scriitori. Concret, sincer, ce contează? Valoarea sau planificarea de tip stahanovist? Toți membrii Filialei trebuie să primească premii? Recunosc, este un exercițiu de sinceritate dificil, dar merită un răspuns adevărat. Știu, voi fi înjurat de tot felul de veleitari. Disprețul meu pentru ei nu are margini. C.C.: Pentru mine unul, "exercițiul de sinceritate" la care mă supui nu e deloc "dificil"! Pe câte mă mai știu, n-am mințit în viața mea, în chestiunile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pot fi asociate unui gest criminal, având drept consecință plecarea prematură la cele veșnice a unui mare poet, a unui om generos, de o mare delicatețe sufletească, având proiecte culturale foarte importante. "Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția." Vasile Proca: Cum am făcut și până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la cele veșnice a unui mare poet, a unui om generos, de o mare delicatețe sufletească, având proiecte culturale foarte importante. "Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția." Vasile Proca: Cum am făcut și până acum, eu am să vă provoc, punând întrebări simple, directe, "întrebări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mare poet, a unui om generos, de o mare delicatețe sufletească, având proiecte culturale foarte importante. "Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția." Vasile Proca: Cum am făcut și până acum, eu am să vă provoc, punând întrebări simple, directe, "întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
că știe de ce a murit Mazilescu. Păi, zice el, a fost dus la dezalcoolizare, la un spital din București, unde de secția respectivă răspundea doctorul Prelipceanu, fratele poetului Nicolae Prelipceanu. Cum Virgil era tot timpul provocator și periculos, pentru că-l înjura pe Ceaușescu, doctorul, să scape de el, l-a externat din clinică înainte de a termina tratamentul: cura de dezalcoolizare. A venit acasă și s-a dus la Uniune. Acolo, s-a apucat iar de băut. Și așa i-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a apucat iar de băut. Și așa i-a fost sfârșitul. Acasă, în toaletă. Asta mi-a relatat Paul Daian. Că doctorului Prelipceanu i s-a făcut frică și a fost imposibil să-l mai țină: făcea tot timpul scandal, înjurând partidul, președintele țării. V.P.: Legat de scandal și înjurături, cum a fost episodul cu Virgil Mazilescu în Piața Romană? Știu că ați fost martor ocular. C.I.: Legat de treaba aceasta, fac o mărturisire: eu l-am auzit înjurând în Piața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
timpul scandal, înjurând partidul, președintele țării. V.P.: Legat de scandal și înjurături, cum a fost episodul cu Virgil Mazilescu în Piața Romană? Știu că ați fost martor ocular. C.I.: Legat de treaba aceasta, fac o mărturisire: eu l-am auzit înjurând în Piața Romană. Treceam pe-acolo, și el striga tare cât îl ținea gura: da, îl înjur pe Ceaușescu. Da, trăim rău. Și câte altele. Bineînțeles, lumea trecea pe-acolo. Se făcea că nu aude, că nu vede. Cum era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Virgil Mazilescu în Piața Romană? Știu că ați fost martor ocular. C.I.: Legat de treaba aceasta, fac o mărturisire: eu l-am auzit înjurând în Piața Romană. Treceam pe-acolo, și el striga tare cât îl ținea gura: da, îl înjur pe Ceaușescu. Da, trăim rău. Și câte altele. Bineînțeles, lumea trecea pe-acolo. Se făcea că nu aude, că nu vede. Cum era lumea în epoca aceea: nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Un pletos cu barbă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trăim rău. Și câte altele. Bineînțeles, lumea trecea pe-acolo. Se făcea că nu aude, că nu vede. Cum era lumea în epoca aceea: nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția. Erau doi milițieni. Acolo, la Secție, probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
făcea că nu aude, că nu vede. Cum era lumea în epoca aceea: nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția. Erau doi milițieni. Acolo, la Secție, probabil, au aflat cine este și i-au dat drumul. V.P.: Don
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu vede. Cum era lumea în epoca aceea: nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția. Erau doi milițieni. Acolo, la Secție, probabil, au aflat cine este și i-au dat drumul. V.P.: Don Cezar, nu vă supărați dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mary nu erau probleme. Ea îi știa. Era soacră-mea. Femeie bătrână, îți dai seama! Ce poate să creadă o femeie în vârstă, care a venit în lumea bună, a scriitorilor din București, când aude la o masă niște derbedei înjurând ca ultimii birjari și vorbind măscări? Am stat toți trei la masă și când am terminat, m-am ridicat și m-am dus la masa ălora. Atunci, nu aveam nicio frică, nicio rezervă, și le-am spus: bă, vouă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova și Cetățean de Onoare în satul baștină. Închipuiți-vă un pictor genial, un Dali basarabean, închis în atelierul lui. Cu lacăt pe ușă. Îl auziți cum, minute în șir, se ceartă pe sine, se înjură cu năduf? Îl vedeți cum, furios, își unge fața cu toate culorile de pe șevalet? Nu aștept să-mi răspundeți pentru că, sunt sigur, îl mai vedeți și cum, cu iubita lui în gând, se dezbracă și își pozează nud, pentru un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se întâmplă. În atelier, când stau, nu știe nimeni cum sunt. Da? Dar, în exterior comunic cu toată lumea. V.P.: Totuși, cum ești în atelier când ești singur cu tine însuți? Dezvăluie, te rog, aceste secrete, dacă există. I.M.: Câteodată mă înjur. Pe mine mă înjur. Mai îmi dau cu vopsea pe față. Dar, în majoritatea timpului sunt serios. Sunt serios din cauză că timpul trece foarte repede. Eu nu am nici un merit că sunt talentat. Dumnezeu, cred că, într-un anumit moment, m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
când stau, nu știe nimeni cum sunt. Da? Dar, în exterior comunic cu toată lumea. V.P.: Totuși, cum ești în atelier când ești singur cu tine însuți? Dezvăluie, te rog, aceste secrete, dacă există. I.M.: Câteodată mă înjur. Pe mine mă înjur. Mai îmi dau cu vopsea pe față. Dar, în majoritatea timpului sunt serios. Sunt serios din cauză că timpul trece foarte repede. Eu nu am nici un merit că sunt talentat. Dumnezeu, cred că, într-un anumit moment, m-a văzut alergând. Eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ca o însușire pozitivă a personajului care vrea să ne conducă. Și revenim la purtătorul de sceptru, phalusul din grotă. “El poate!”, spunea o lozincă sub portretul lui Petre Roman în slip. N-a putut și este o epavă politică. Înjurat de toată lumea. Un economist sau un jurist plicticos nu vor avea nicio șansă dacă vor folosi limbajul lor de specialitate în fața mulțimii dornice de senzații tari. “This man wants to kill my father!”, a spus Bush-junior, impresionându-i profund pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Aurel. M-am dus acasă: furaseră tot. Eu nu încerc să văd lucrurile din perspectivă etnică: mama e unguroaică, dar unde au fost românii majoritari nu s-a întâmplat nimic. Nu voiau să mă lase să intru la morgă. Mă înjurau mereu. Mi-au permis cei de la primărie să-l văd pe tata: l-am recunoscut doar după păr. Era seara de Crăciun. M-am dus la Sfântu-Gheroghe și colegii lui tata nu știau nimic. Toți ofițerii erau în stare de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]