6,555 matches
-
se purtase astfel cu o altă femeie. Doar nu putea să nu observe că e îmbrăcată în negru, că poartă doliu... (Poate un doliu proaspăt, nu avea de unde să știe că vine „doar” de la un parastas, și nu de la o înmormântare). Voise să umilească o doamnă? Aveam de a face cu o reacție bazată pe psihologia de clasă? Funcționaseră, vindicativ, niște complexe de inferioritate, referitoare la poziția socială, la nivelul de cultură? Nici o explicație nu mă mulțumește. O femeie nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
jos, preferată pentru răcoarea pe care o oferă, se vede ca în palmă. Stă rezemată pe balustradă și doar se uită, participând, în felul ei, la veselia tinerilor. Așa se simte mai puțin singură. * Record de lipsă de asistență la înmormântarea lui tanti Șura (iulie 1993): în afară de preot și dascăl, doar eu, Doina, Nelu și Tudora, femeia care venea din când în când să facă treabă (curățenie, dar uneori și mâncare) la unchiu’. Vechea pălărie maronie (sau cărămizie), de formă cilindrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
colectei sfintelor Liturghii, poate fi făcută în diferite maniere; poate să afișeze oricând un suflet de slujitor al Domnului, dar ar putea și să adeverească în unele cazuri bârfa cârtitorilor care, la bodegă, ridică vocea împotriva preoților. Uneori, atitudinea de la înmormântări ar putea să pară mai mult aceea a unui mercenar decât a unui ministru de cult. Apoi mai este și „beneficiul”, dacă există; iar atunci când există, chiar dacă e mic, poartă numele pretențios de „venit parohial”. Se vede îndată că fraza
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
se întreba venerabilul Antoine Chevrier - din partea unor nelegiuiți, de la lumea care deja disprețuiește preotul, care îl consideră un avar, un lacom, de la lumea care vine în biserică de trei sau patru ori în viață, cu ocazia căsătoriilor, a botezurilor, a înmormântărilor și ori de câte ori vin aud, din partea preotului sau a cuiva în numele lui, aceste cuvinte - spuse pe un ton neceremonios: „Dumneavoastră îmi datorați atât”? Acest mod de a face îndepărtează de Biserică, și acele persoane, în loc să-și facă o impresie bună despre
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în timp ce un preot sărac face minuni“. Iar card. Elia Dalla Costa (+1961), în documentul deja citat, își îndemna clerul spunând: „Preoților, cât este de necesar să fim darnici; să cerem cu deosebită delicatețe taxele stolare, în special veniturile suplimentare de la înmormântare; să facem cunoscut, pe cât posibil, cum ajunge în faptele de caritate ceea ce depășește onesta noastră întreținere; să-i cerem lui Dumnezeu harul de a-i lăsa poporului creștin ca moștenire decât tezaurul nostru de exemple bune, bogăția virtuților noastre! Să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vrea să-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog solemn: - Ridică, ridică gene la sprâncene, buze subțirele, să grăiești cu ele. Cearcă, dragă, cearcă, cearcă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
încearcă deloc să evite moartea, adică nu se înarmează ca să se apere, ci se îngrijește doar de soarta pe care o va avea trupul lui. Și iată că narațiunea posibilă e înlocuită de o viziune orfică: descrierea metaforică a ritualului înmormântării. Păstorul va ajunge în ceruri ca mire al unei stele; soarele și luna îl vor cununa. Complexitatea acestui cântec, născut sub un cer „barbar”, a deșteptat în mine o adâncă nedumerire. Păstorul pune accentul pe dimensiunea zalmoxiană, asumată, a morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
premeditare din partea cuiva (insinuările sunt dintre cele mai stranii, ca să nu spun altfel, deși cei care au pătruns în subsolurile politice ale epocii pun în lumină adevărate campanii, nu numai de presă, împotriva gazetarului; dar, oare se dorea, într-adevăr, înmormântarea de viu a acestuia?! Mi se pare a fi o aberație). S-au scris și s-au publicat numeroase tomuri de exegeză, de cea mai bună calitate, datorate în principal tinerilor, care au dorit (doresc) să se lămurească ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se datorau, desigur, și situației dramatice în care îl aflase pe Șerban, bolnav, trăindu-și ultimele momente ale vieții, astfel încât "eșecul doctoratului nu poate fi complet înțeles fără tragedia lui Șerban" ("[...] nimeni nu a spus clar că îngrijirea lui Șerban, înmormântarea lui acolo și acoperirea datoriilor lui au însemnat pentru familie nu numai cheltuieli imense, ci și daune morale și un uz de credit după care Eminescu însuși nu mai putea aștepta nimic de la sponsorii săi"). Dar febra Berlinului ca metropolă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eu împreună cu profesorul Miron Pompiliu ca prieteni l-am înmormântat ridicându-l de la casa lui din Țicău... ” Nimic de spus, dar două persoane particulare nu pot anula un act oficial. Și apoi Ioan S.Ionescu se referă numai la momentul înmormântării și nu ține seama de posibilitatea relatată de C.Săteanu. Da’ ce-mi fac eu inimă rea, mai bine să-mi dai voie să-ți spun că sămânța de vorbă cu matale am pornit-o din clipa în care moș
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-un domeniu atât de gingaș -, cu aseme nea predispoziții melomane aveam să mă găsesc, Într-un moment, la o răscruce decisivă, și anume: fi-voi În viața mea un cântăreț profesionist, de operă, În cor pe la biserici sau pe la Înmormântări, așa cum horoscopul avea să-mi reveleze târziu de tot? (Luna În bun aspect cu Venus: „Vei fi muzical și iubitor de cântec, recomandându-ți-se să realizezi practic frumoasele idealuri În muzică“; dar, de pe altă parte, Mercur, guvernorul casei a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și, poate, musafir În pielea goală al acestor tinere boieroaice din cea mai ilustră spiță muntenească; nici strămoșii cu bărbi și giubele În mobilierul lor de epocă nu-s vreo Închi puire, căci i-am văzut cu ochii mei la Înmormântarea uneia dintre eroine). Iar tânăra fată de general, soră a doi colonei, nepoata altui general faimos În politica acestei țări și a unui medic cu reputație, toți purtând nume din lumea cea mare a Bucureștiului de acum treizeci-patruzeci de ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
militarilor În garnizoană, al funcționarilor veniți din regat și al vilegiaturiștilor chilipirgii după un trai ieftin și bun. Orașul sta Încă sub gospodărirea sașilor, cu marea și mica lor burghezie locală, strânsă și egală În zilele de sărbătoare și pe la Înmormântări, cu redingotele negre și pălăriile Înalte ale bărbaților, după aceeași măsură și din aceeași epocă, și cu rochiile până la călcâie ale femeilor fără pic de fard și cu cocul adunat În creștetul capului; abia putând să le deose bești cate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apărării pasive din acea circumscripție, să li se constate numaidecât daunele suferite În vederea despăgubirilor de cerut și pe care m-aș mira de nu le vor fi obținut În timpul prizonieratului fiului meu. Iar mai acum un an, când asistam la Înmormântarea unui prieten, le-am văzut intrând, cu suflete pioase, În mausoleul lor de la Bellu Înălțat cu bani mulți și În care ele Își deretică, Încă din vreme și În viață fiind, repausul și amintirea eternă. Am cunoscut și eu pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mers relațiile dintre ei, dar se simpatizau. Beldie era ironic, făcea Înțepături, dar era foarte sensibil. De altfel, Cora era răsfățata redacției noastre. Avea și un frate constructor. Noi o porecleam Missmireu. Am fost toată redacția la Cimitirul Bellu la Înmormântarea ei; Beldie plângea atunci, dar era cu brațele pe umerii a două iubite ale lui. Îi plă ceau femeile și a iubit mult. Constantin Beldie era un om deștept și cu foarte mult bungust. Pe prima pagină a Ideii Europene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
magazin Alimentara, azi demolat, după cum scrie undeva Valeriu Râpeanu, alt mare prieten al lui Voiculescu dar și al cititorilor României - romancierul Ionel Teodoreanu. A fost înhumat la Cimitirul Bellu. De la Iași, orașul Teodorenilor și al nostru, nu a participat la înmormântare, decât, foarte discret, profesorul și literatul poet Nicolae Țațomir. 6 Pensionat de la 11 decembrie 1943, demisionat - vorba vine - la 4 decembrie 1945, rămas fără parte din prietenii apropiați, Pillat și Ionel Teodoreanu, pierderea celei mai apropiate de sufletul său, soția
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ar fi fost înjunghiată pe la spate și pusă sub călcâiul cuiva. Era prea târziu pentru regrete. Lumini de fulgere scăldau Universul într-o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era zbuciumat asemenea unuia care își ia zborul către sfinți. Își închipui înmormântarea în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal modest, cu ciripitul unor păsărele amestecat cu glasul bocitoarelor și cu mulți alți semeni ce își așteaptă rândul abia ținându-și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se ofereau benevol să le aducă de la magazin cele necesare. Pr. Anton Bișoc a încetat din viață aici la Fundata, în ziua de 15 iulie 1960 din cauza rănilor, durerilor și a traumatismelor cauzate în închisorile de la Aiud și Gherla. Liturghia înmormântării a fost celebrată de Pr. Mihai Dămoc în căsuța în care a locuit cel mort, iar înmormântarea a avut loc în cimitirul din Fundata, la care au luat parte un număr mare de preoți. După 7 ani osemintele pământești ale
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aici la Fundata, în ziua de 15 iulie 1960 din cauza rănilor, durerilor și a traumatismelor cauzate în închisorile de la Aiud și Gherla. Liturghia înmormântării a fost celebrată de Pr. Mihai Dămoc în căsuța în care a locuit cel mort, iar înmormântarea a avut loc în cimitirul din Fundata, la care au luat parte un număr mare de preoți. După 7 ani osemintele pământești ale Pr. Anton Bișoc au fost deshumate la 28 mai 1968 și aduse la Hălăucești, satul său natal
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a murit, rămânând orfan de mamă la frageda vârstă de 1 an și 6 luni. Părinții mei, țărani săraci din com. Tămășeni, n-aveam decât 17 prăjini de pământ din partea tatei și cam tot atâta aveam și din partea mamei. La înmormântarea mamei mele Veronica, a venit și un frate vitreg al tatei: Francisc împreună cu soția lui, Nița n. C. Vătămănelu. Ei locuiau în Butea, jud. Iași, dânsul fiind dascăl catolic în acea parohie. Neavând decât doi copii și o situație mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ordine”, încredințându-și sufletul lui Dumnezeu. A fost înmormântat în cimitirul din Săbăoani pe data de 10 martie 1969. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Episcopului Fr. Ioan Duma Prea cucernice părinte, Scriu după trista solemnitate a înmormântării Părintelui Bișoc. Vă comunic că nu s-a putut face nimic pentru înmormântarea la Hălăucești pentru că trebuia alergat mult și de aici era prea târziu. Fratele Părintelui care era indicat să facă aceasta, a aflat prea târziu și înmormântarea trebuia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe data de 10 martie 1969. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Episcopului Fr. Ioan Duma Prea cucernice părinte, Scriu după trista solemnitate a înmormântării Părintelui Bișoc. Vă comunic că nu s-a putut face nimic pentru înmormântarea la Hălăucești pentru că trebuia alergat mult și de aici era prea târziu. Fratele Părintelui care era indicat să facă aceasta, a aflat prea târziu și înmormântarea trebuia amânată fără siguranță că se va reuși. Oricum, a fost pregătit pentru moarte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a înmormântării Părintelui Bișoc. Vă comunic că nu s-a putut face nimic pentru înmormântarea la Hălăucești pentru că trebuia alergat mult și de aici era prea târziu. Fratele Părintelui care era indicat să facă aceasta, a aflat prea târziu și înmormântarea trebuia amânată fără siguranță că se va reuși. Oricum, a fost pregătit pentru moarte cât se poate de bine. Dacă ar fi murit acasă ar fi avut o moarte ordinară pe când aici a fost și va fi ceva aparte. Credem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1957, ep. Ioan Duma a fost la un pas de a fi rearestat, ordinul în cauză fiind semnat de însuși ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, iar un an mai târziu a fost anchetat, pe motiv că participase la Faraoani la înmormântarea mamei sale. În urma unei percheziții, Securitatea i-a confiscat arhiva personală ce o deținea la Parohia "Mihail Kogălniceanu", iar printre documentele confiscate abuziv se afla copia unui memoriu trimis în anul 1956 la Vatican și în care ep. Duma scria
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]