49,940 matches
-
Exisă mai mult decât se vede, întotdeauna... Eu însă știam deja acest lucru, când am ajuns în Valea Verde. Un loc foarte liniștit, unde soarele strălucește altfel decât în restul lumii. Poate mai izolat, mai îndepărtat de restul civilizației... un sat aparent ca oricare altul... dar de ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
descriere care, de fapt, nu reușește să arate adevărata revelație care înseamnă prezența ei... tocmai pentru că, prin ceea ce este ea, se află în indescriptibil, acea caracteristică a infinitului care nu poate fi inclus în limitele realității imediate, și care depășește întotdeauna posibilitatea percepției sau a explicației. Am înțeles că este așa, și am ajuns s-o consider un fel de zeiță a naturii, întruchiparea absolută a ceea ce înseamnă viață. A sta în preajma ei este dificil și încântător în același timp, pentru că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
eu gândurile sau dispoziția ei... și atunci, ochii ei au ceva ca o lumină rece și tăioasă, dar asta tot pentru că este o zeiță și are dreptul să decidă... Și în prezența ei eu simt mai mult decât pot explica, întotdeauna, dar nu era asta ideea principală, pentru că oricum nu știu dacă sau ce anume aș fi eu în ochii ei... e o întrebare care mă lasă în incertitudine. Dar nu despre asta era vorba acum. Și nu e cel mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
deseneze hărți cu drumuri cunoscute doar de ei, și de aceea i-am considerat capabili să vină cu noi. Încă nu aflasem momentul plecării, dar urma să mai fie încă o adunare. Era o zi ploioasă, dealurile din zare, care întotdeauna păreau o întindere nesfârșită de apă, lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și ierburile de pe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
faptul că trebuia să continuăm expediția. Copiii își găsiseră de joacă în poieniță. V-ați hotărât pe unde o să mergeți? m-a întrebat Iasomia după un timp, privindu-mă atentă, de parcă știa ce gândeam, înțelegând totul într-o secundă, ca întotdeauna. Mi-am amintit imediat de solzii pe care-i căutam, și de faptul că trebuia să pornim mai departe. Avem o hartă, i-am răspuns. Dar cred că o să ne luăm și după cum ni se va părea mai bine... Nimeni
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
că exista o legătură, cumva, inexplicabil. Soarele apunea, roșiatic, deasupra dealurilor... Poate dacă mănânci niște plante, o să te simți mai bine, miam dat eu cu părerea. Da’ ce, eu mănânc plante? răspunse ea pe același ton dârz și sfidător ca întotdeauna, chiar și acum când nu se simțea bine, și se așeză printre ierburi, încăpățânată. Știu eu o plantă care chiar ți-ar face bine, a intervenit și Iasomia, privind-o calmă și gânditoare. Uite, mă duc acum s-o caut
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre dinozaurul de pe boltă, însă când mam uitat în sus, acesta nu mai era acolo, poziția stelelor era neschimbată, ca înainte... ca întotdeauna. N-am mai spus nimic, deși aveam convingerea că nu mi se păruse, dinozaurul misterios chiar fusese acolo, pentru câteva clipe și Ghidușa îl văzuse și ea. Deși mi-ar fi fost ușor să presupun că ni se păruse astfel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în holul răcoros, am auzit glasuri înăuntru. În sală era ședință, tocmai bine pentru a le arăta tuturor ce găsisem noi. Am intrat, iar ei au rămas cu privirile ațintite asupra noastră. Iasomia era acolo, ceea ce m-a surprins ca întotdeauna, zăpăcindu mă pentru o clipă, însă m-am dezmeticit imediat, mai repede ca alte dăți. A zâmbit oarecum la vederea noastră, ceva în ochii ei îmi reamintea de zeița verii care ne însoțise la începutul drumului, însă impresia a durat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
diferite și imposibilitatea agregării unui sistem coerent de reguli au condus la utilizarea abuzivă a regulilor operaționale în scopul creșterii profiturilor individuale în detrimentul menținerii sistemului de resurse. Problema fundamentală a devălmășiei vrâncene a fost aceea că regulile nu au fost întotdeauna respectate la nivel operațional, ceea ce a afectat menținerea în stare de funcționare a sistemului. În plus, sistemul de reguli dezvoltat la nivelul satelor vrâncene era destul de rudimentar și neînchegat, fiind incapabil să reziste la presiunile venite din afară. Acesta se
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
la desființarea regimului devălmășiei absolute. Din analiza efectuată asupra modului de organizare și funcționare a sistemului de resurse comune specific satelor devălmașe românești putem observa că nu toate tipurile de reguli enunțate în teorie sunt prezente. Regulile nu au fost întotdeauna respectate la nivelul operațional, ceea ce a afectat menținerea în stare de funcționare a sistemului. În plus, sistemul de reguli dezvoltat la nivelul satelor vrâncene era destul de rudimentar și neînchegat, fiind incapabil să reziste la presiunile venite din afară. Sistemul de
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
oi. Iar cele ce vor fi având păduri pe moșiile sale se vor întrebuința dintru ale sale” (apud Stahl, vol. I, p. 144). Este deja evidentă, în această fază, o creștere în putere a satelor față de confederație. Deși au existat întotdeauna nemulțumiri, acestea au fost rezolvate prin negocieri repetate la nivelul confederal. Însă, în episodul descris mai sus, satul Poenari respinge judecata confederației și face recurs la aranjamente instuționale mai largi decât confederația. Tendințele de acaparare individuală se manifestă simultan: vechilii
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
văzut că atât obștea arhaică generică, cât și obștile din Vrancea și nivelul lor confederal erau într-atât de democratice și de egalitariste, încât nu delegau decât într-un mod foarte limitat, fie o anumită sarcină, fie o anumită operațiune, întotdeauna pentru un anumit timp, mandatul fiind oricând revocabil (Stahl, 1998, II, pp. 42-52). Singura permanentizare a delegării în poziții a avut loc forțat, sub influența statului, doar începând cu Regulamentele Orga nice. Ceea ce ar fi putut limita reactivitatea nivelului confederal
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
teren împrejmuit utilizat(e) ca o poziție militară defensivă.La origine el era o fortificație celtică de formă rotundă,construită pe vârful unui deal.Diminutivul latin castellum era utilizat pentru forturi de mici dimensiuni, care erau de obicei, dar nu întotdeauna, ocupate de unitați auxiliare și utilizate ca baze logistice pentru legiunile romane.În limba greacă termenii stratopedon(tabara armatei) și phrourion(fort) erau folosiți pentru a desemna castrul sau castellum-ul roman. În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Roiban. - Dintre categoriile de meseriași din Coronini făceau parte și zidarii ( cei care construiau case de la fundație până la acoperiș).Ca și zidar era Gheorghe Țundrea,zis Pisicuța.Această meserie era destul de grea, deoarece cei care își făceau case nu aveau întotdeauna numai cărămidă , ci foloseau și acea piatra moale care trebuia fasonata, sau chiar piatră brută din dealurile și munții înconjurători.Astfel de case se construiau din pământ batut cu nuiele, așa numita paiantă.Practic see făcea un cofraj din nuiele
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
toate neajunsurile sunt anesteziate de preaplinul fericirii, singură nemulțumirea mai ține treaz orgoliul spiritual. Știm asta și ne manifestăm ca atare, preventiv, sceptici față de fericire ca dinaintea unei păcăleli. Ținem la nemulțumirile noastre mai aprig decât la adevărurile seninătății, suntem întotdeauna mai deștepți decât adevărul. * Nu visez mulțumire mai mare decât să nu fac nimic pentru lumea asta. Nu este vorba aici de orgoliu, ci de exigența cu care a fost creat omul. * Trăim și murim pentru trupurile noastre, urmăm școli
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
căpătâi. Își schimbase numele din Filippo în Giordano, după cum îl chema pe maestrul care îl inițiase în filozofie. În filozofia lui Averroes. Care spunea că dacă Divinul ar înceta să mai gândească lumea, lumea ar înceta să existe. * Gândește-te întotdeauna că împlinirile tale în viață provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentru un echilibru absurd și nemilos al stării de lucruri. Dacă poți, laudă-te cu înfrângerile care te-au doborât, felicită-te pentru ele, fiindcă întotdeauna sunt compensate de fericiri atât
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înceta să existe. * Gândește-te întotdeauna că împlinirile tale în viață provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentru un echilibru absurd și nemilos al stării de lucruri. Dacă poți, laudă-te cu înfrângerile care te-au doborât, felicită-te pentru ele, fiindcă întotdeauna sunt compensate de fericiri atât de absurde în apariția lor, încât meritele ascunse pentru care îți sunt date sunt aidoma nemeritelor pentru care ai îndurat cândva umilința și nedreptatea. Să nu reușești nimic în viață e un succes cu mult
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este un act de forță, este mai degrabă neputința de a accepta că exiști - și poate un gest de contestare mofturoasă a temeiurilor, cu nimic superior asumării naturale a vieții. Faptului de a-ți recunoaște public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel pretențiile, repet, ale neputinței. * Lecțiile de filozofie ale unora despre cum să trăim astăzi „bine“ și „înțelept“ sunt nu numai absurde, venind din partea unor indivizi confortabil încremeniți în bunăstare, ba chiar jignitoare
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spirituală și nu un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger este următorul: existență nu capătă decât ceea ce se manifestă în ordin material; fenomenul spiritual nu are și nu poate avea existență. * Ca să înțeleg ce anume trebuie să scriu, întotdeauna întreb în gol - singura bibliotecă în care îți afli răspunsurile. * Lecția pe care ne-o dă asasinul, orice asasin, este simplă și rezumă răspunsurile la multe din întrebările esențiale pe care ni le punem: un gest ucigaș, un asasinat, stă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
descoperim înfometați cotloanele, care nu ascund extazuri cu mult diferite de ungherele altui trup, străin de trupul subjugat prin „afinitate“, iubit... E prea puțin ca să îți strălucească în ochi bronzul inteligenței, e prea mult ca să nu adie prostia parfumată, care întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
O amintire a zădărniciei: animalul. * Aș vrea ca Dumnezeu să-mi dea un vers prin care să vin dec oamenii de moarte. Acestea fiind spuse, nu-mi mai rămâne decât să paralizez. * Îi disprețuim pe lași cu vehemență, vom fi întotdeauna mai buni decât un laș. Niciodată nu le vom recunoaște onestitatea ultimă prin care au avut curajul să se expună. Căutăm perverși „adevărul“, idealul lașității noastre abstracte, în timp ce lașul... Dar viața nu ne acceptă decât dacă adoptăm în noi o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
reale ale democrației. * Ca să poți scrie un rând definitiv în viața asta, trebuie să-ți imaginezi mai întâi că ești mort, și chiar să crezi lucrul acesta. Să reușești să scrii ceea ce ar gândi un mort, iată geniul. * Viitorul este întotdeauna fatal, iar fatalitatea cheamă pariul (pascalian) al credinței, semn că din viață nu există decât această ieșire imposibilă. * „Sfârșitul lumii“, catastrofa de care ne-am temut două mii de ani, nu se va petrece. Sfârșitul omului, însă, nu îl vom putea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
într-un trecut care nu aparține timpului, un trecut paralel cu trecutul liniar pe care ni-l amintim ca pe un film: prin depresie ne aflăm în repetiție ca pentru o judecată de apoi. Depresia înfrânge orice cosmos. Depresia poartă întotdeauna un dincolo de tot care sugerează un dincolo al verbului prin care nu putem exprima nimic, dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a trupului: insurecția mecanicului biologic subînțelege
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Or, cultura unui popor nu poate fi o instituție ierarhică; nu se pot face clasamente între poeți, cum spunea Nichita Stănescu, altminteri „cel mai bun poet ar fi anul acesta Dinamo București, anul următor Universitatea Craiova...“. Dar elita a fost întotdeauna bolnavă de un veleitarism instruit, erudit, veninos prin ipocrizie, o viclenie de curte îi otrăvește pulsiunile emascu late. Discernământul nu e de căutat printre indivizii aceștia care nu suportă existența decât imaginând-o ca pe o moșie „intelectuală“. Asta înseamnă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu aș fi putut rezista. Eram, așadar, dostoievskian. * Privesc prin fereastra restaurantului ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr, nervos, exasperat și cu un chip foarte expresiv. Întotdeauna mi-am spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]