KorAP: Find »[drukola/base=șoc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...494 >

12,339 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612

Persoana care m-a ajutat pentru prima oară să-mi conturez propria perspectivă referitoare la importanța dobândirii profunzimii în studiul legat de viitor a fost autorul și vizionarul Alvin Toffler. Toffler este recunoscut pentru cartea sa remarcabilă, apărută în 1970, Șocul viitorului, care a adus o perspectivă unică asupra lumii de mâine. El și-a făcut apariția pe scena acestor preocupări cu o misiune construită pe baza perspectivei care era solidă și totuși ușor de înțeles: la nivelul societății, cu toții ajungem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
pe baza perspectivei care era solidă și totuși ușor de înțeles: la nivelul societății, cu toții ajungem să fim bombardați și copleșiți de schimbările tehnologiei și cele sociale, finalizându-se cu starea stresantă și amețitoare pe care el a denumit-o șocul viitorului. Acest concept a atins o coardă sensibilă pentru mulți indivizi care aveau cu adevărat dificultăți de adaptare la modificările rapide care își puneau amprenta pe viața modernă. Totodată, el avertiza cu succes, că la nivelul întregii societăți, nu suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
nevoie. De fapt, companiile de asigurări ar putea ajunge să solicite utilizarea robodoctorilor și a ciberdoctorilor întrucât precizia și încrederea degajată de aceștia sunt net superioare decât aceleași trăsături ale ființelor umane. Utilizarea roboților și a ciberdoctorilor va fi un șoc pentru mulți dintre noi la început, dar la fel a fost și mesageria vocală și comerțul online. Dreptul la longevitate În deceniile ce vor urma, vom solicita ca ciberdoctorii, robodoctorii și doctorii noștri reali să sprijine mare parte din concentrarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Și apoi ceva se întâmplă. Fără nici un avertisment, un grup de bărbați arabi amenințători își fac apariția și pun stăpânire pe avion. Câțiva oameni opun rezistență și sunt bătuți, apoi înjunghiați cu cuțitele. Cineva este ucis, lăsând în stare de șoc pe ceilalți pasageri. Atacatorii care au deturnat avionul le spun tuturor că totul va decurge firesc, că nu vor decât ca avionul să aterizeze la Washington, D.C. Știți prea bine că nu este decât o minciună. În secret, pasagerii încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
promisiunile sale că, dacă ar fi urmat să fie ales, Spania ar fi putut ieși din coaliția cu Irak-ul. Tactica aceasta a funcționat. Un act de terorism a schimbat guvernul unei națiuni importante europene și a transmis unde de șoc înspre lumea întreagă. Teroriștii au făcut mai mult decât să influențeze politica; au reușit să fixeze programul priorităților și să decidă câștigătorii! Acest succes fără precedent a modificat perspectivele legate de terorismul global, întărind ideea că teroarea poate fi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
motorul viitoarei economii. În același timp, se înregistra creșterea rapidă a populației hispanice la început covârșitoare în școli, care era slab pregătită pentru a instrui viitoarea forță de muncă. Creșterea slabă a PIB-ului, sub 3% în 2010, reprezentase un șoc pentru mulți americani. Mai puțini angajați însemna productivitate mai scăzută. Cu aproape zece milioane de joburi neocupate, mai mult de șapte milioane dintre acestea necesitând aptitudini de înaltă performanță în domeniul tehnologiei, corporațiile recurseseră la externalizare pentru a rămâne competitive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Prognoze legate de energia eoliană Consumul mondial de petrol Fujitsu Fuller Buckminster Activiștii în fața viitorului Frustrații în fața viitorului Hărțile viitorului (instrument vizual) Marcajele viitorului-semne care indică viitorul Pregătirea pentru confruntările viitorului America Viitorul extrem Economia inovațiilor Forța de muncă, viitorul Șocul viitorului (Alvin Toffler) Tradiționaliștii în fața viitorului Deschizătorii de drumuri Viziunea asupra viitorului Schimbarea de roluri, clima Gandhi GE (General Electric) Consumatori de gene General Motors General Motors China Știința genomicii, medicina longevității Germania Topirea ghețarilor Conectivitatea globală, „conștientizarea” internetului Globalizarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

medicamente. Dacă lua un diuretic oral, probabil că acesta era motivul. — Presupui că el știa că îl lua, zise Hunter. Dar poate că nu știa. — Crezi că l-a otrăvit cineva? întrebă Marty. Ea ridică din umeri. — Reacțiile toxice includ șoc, hipotensiune și comă. Ar fi putut contribui la moartea lui. Nu știu cum ai putea determina asta. — Tu ai făcut autopsia, îi aminti ea, răsfoind prin dosar. — Da, așa e. Rănile lui Weller erau grave. Traumă zdrobită la față și piept, ruptură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
el este, Dave, spuse Rovak. Se întoarse spre Henry și adăugă: — Îl cheamă Dave. Cimpanzeul îl privea fix pe Henry. Îl privea tăcut, stând acolo, în cușcă, ținându-și degetele de la picioare cu cele de la mâini. Știu că e un șoc, spuse Rovak. Gândește-te ce au simțit cei de aici, când au aflat. Veterinarul era gata să leșine. Nimeni n-a avut habar că ar fi diferit până când, din senin, a ieșit negativ la un test cu acid sialic. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
maimuța aproape o oră, înainte ca animalul să dea semne de viață. Apoi se luptase să lege urangutanul și să-l tranchilizeze din nou, mai puțin, de data aceasta, monitorizând cu atenția reacțiile lui, pentru ca acesta să nu intre în șoc anafilactic, în timp ce îl transporta spre nord, la Medan, cel mai apropiat oraș cu aeroport. Urangutanul supraviețuise călătoriei fără incidente, ajungând în cele din urmă în depozit, unde începuse să înjure ca un marinar. Gorevici îl anunțase pe Zanger, care venise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
părului și aș fi ceva mai grasă, s-ar vedea aerul de familie. — Îmi pare rău, zise Bennett, așezându-se. Sincer să fiu, nu văd nici o asemănare. — Nici o problemă, spuse ea, ridicând din umeri. Presupun că trebuie să fie un șoc pentru dumneavoastră. Apariția mea aici, așa. — Categoric, este o surpriză. — Am vrut să sun înainte și să vă avertizez, dar apoi am decis să vin direct. Pentru eventualitatea în care ați fi refuzat să mă vedeți. — Înțeleg. Ce vă face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
am nimic să vă spun. — Mă dai afară? Vei regreta asta, spuse ea. O vei regreta foarte, foarte mult. Și ieși furtunos din birou. Simțindu-se secătuit, dintr-o dată, Bennett se prăbuși pe scaunul din spatele fotoliului. Era în stare de șoc. Se uită lung la birou, la dosarele pacienților care așteptau. Toate acestea păreau să nu mai conteze acum. Formă numele avocatului său și îi explică rapid situația. — Voia bani? zise avocatul. — Cred că da. A spus câți? — Doar nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
îmbrăcați din cap până-n picioare în costume albastre din cauciuc, pentru materiale periculoase, cu căști mari de cauciuc și viziere mari, mănuși de cauciuc și cizme, și aveau carabine și revolvere mari, cu aspect amenințător. Încă nu-și revenise din șoc când se repeziră la el, prinzându-l cu mănușile lor de cauciuc și trăgându-l cu forța din dreptul computerului. — Porcilor! Fasciștilor! urlă Sanger, dar brusc parcă toată lumea începu să țipe și să urle în cameră. E scandalos! Porci fasciști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
strigă o babă în pantaloni mulați. Iar altele începură să țipe: — Las-o în pace! — Ticălosule! — Violatorule! Ar fi vrut să poată striga și el: „Lucrează pentru mine! „, dar, bineînțeles asta nu mai era adevărat. Dolly era în stare de șoc. Iar babele în colanți începuseră să strige după poliție. Așa că lucrurile nu puteau să meargă decât și mai rău. Dolly era atât de lentă, parcă era somnambulă. Vasco trebuia să dispară. Se strecură pe lângă ea și traversă grădina pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

doua se plictisea uneori, Însă de prima niciodată. Aproape fiecare cablu electric din casă fusese În repetate rânduri morfolit, sfâșiat cu ghearele, mușcat și stricat de el. Pașa al Treilea reușise să supraviețuiască până la o vârstă Înaintată având În vedere șocurile electrice prin care trecuse. — Așa, Pasha, bun băiat. Zeliha i-a dat să mănânce câteva bucăți de brânză feta, preferata lui. Apoi și-a pus un șorț și s-a apucat să se lupte cu un munte de cratițe, tigăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
mai pieptene, până și să se uite la telenovela ei preferată, Blestemul Iederii Nebune - o dramă braziliană În care un top model bun la suflet suferă tot felul de trădări din partea celor pe care Îi iubea cel mai mult. Dar șocul cel mai mare s-a produs când mătușa Banu, care fusese Întotdeauna o femeie cu o poftă de mâncare uriașă, a Încetat să mai mănânce altceva decât pâine și apă. Îi plăcuseră Întotdeauna foarte mult carbohidrații, În special pâinea, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
copii cum o să devin În curând bogată cu grâul meu care avea să se prefacă În aur, și Înainte să-mi dau seama, mă trezesc ținta tuturor glumelor stupide din clasă. M-ai făcut să par o idioată. Dintre toate șocurile și traumele pe care Asya le suferise În copilărie, nici una nu i-a rămas Întipărită În minte cu mai multă amărăciune decât episodul cu grâul. Atunci auzise din nou cuvântul care avea să o urmărească necontenit În anii următori, Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

Ca un adevărat soldat neadormit În serviciul părinților și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care debarcă pe teren și care se vede pe dată silit să renunțe la majoritatea lucrurilor știute, pe care le credea noțiuni complete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
la mai bine de zece ani de la terminarea războiului. Îmi vorbea de o prințesă rusoaică, de un soldat lituanian, de un tînăr cuplu bulgar. Mi-ar fi plăcut să-l Însoțesc. Cu siguranță că nu voia să-mi producă un șoc făcîndu-mă să descopăr mizeria din lagăre. Mă sfătuia să vizitez casa memorială a lui Mozart. Fusese condus Într-un cimitir unde i fusse tradusese o inscripție săpată În mai multe limbi pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

destul de mare pentru ca experiența asta să mă facă mai bun. Dimpotrivă, mă va face mai mic. ă Eu nu cred așa ceva. ă Nu știți nimic despre asta! mârâi Virginski. ă știu destul pentru a recunoaște când cineva este într-un șoc adânc. Nu ești de acord, domnule doctor? Doctorul Pervoiedov aprobă negreșit. ă Din câte știu, eu i-am omorât. ă Ce-i asta? O confesiune? ă știu cum stau lucrurile cu voi. Faptul că i-am cunoascut pe amândoi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
simți? întrebă doctorul Pervoiedov. ă Ce ne-ai mai speriat, Pavel Pavelovici, spuse Porfiri. Virginski începu să se ridice. ă Vă rog, protestă doctorul Pervoiedov. Nu încerca să te ridici. ă Mă simt chiar bine, insistă Virginski. A fost din cauza șocului. ă Desigur. O reacție de înțeles, spuse Porfiri. ă Nu mă așteptam ca... Virginski se opri. Fața îi era gri. Acum stătea în picioare. Se întoarse către Porfiri cu o privire plină de ură. Nu m-ați prevenit. Că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
dumitale. S-ar putea să știi ceva care s-ar dovedi crucial pentru soluționarea acestui caz, dar să fii conștient că-l știi, sau să nu îți dai seama că îl ții ascuns de mine. Astfel am sperat ca după șocul acestei descoperiri... ă Nu e vorba despre asta. Ci despre faptul că sunteți crud. Porfiri nu răspunse la această acuză. Virginski se adresă tăcerii lui: ă V-aș fi spus tot ce știu despre casa asta nenorocită. ă Te cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
același albastru drapau cele trei ferestre mari. Lumina care trecea prin ele arunca o umbră lăptoasă pe rochia neagră a Annei Alexandrovna, iar din șemineul de marmură, flăcări scurte și repezi se furișau printre munții de cărbuni incandescenți. ă Este șoc așa de mare, spuse Anna Alexandrovna, uitându-se pe fereastră, vorbind parcă despre violența bruscă a vremii. Cum s-a întâmplat? ă Se pare că amândoi au fost omorâți. ă Nu! izbugni ea în așteptarea unui alt răspuns. ă Corpurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
să aștepte mult până când vagabondul își făcu apariția. De fapt, apariția bruscă a bărbatului pe trotuarul din fața magazinului îl luă prin surprindere. Nu avu timp să se pregătescă pentru confruntarea ce urma: vedere clară a profilului celuilalt. Cel mai mare șoc era că nu îi recunoștea fața. Prin urmare, cu siguranță nu era a sa. Faptul era așa de neașteptat încât se holba la acest om, nevenindu-i să creadă că e vorba despre același vagabond în care avuse senzația că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

repede la muzeu! Haide, să alergăm! Își scoase pantofii, se ridică și Începu să alerge În picioarele goale. Kitty o urmă. Douăzeci de minute mai târziu ajunseră la muzeu, cu inimile bătând să le spargă pieptul, din cauza efortului și a șocului prin care trecuseră. — Bun, am ajuns la timp, zise Desert Rose, uitându-se la ceasul de pe telefon. Kitty privi În jur. — Am ajuns la timp degeaba. Charlie nu e aici. Desert Rose se Încălță, Își Îndreptă hainele, se duse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]