6,323 matches
-
capul spre ușă, deși avea siguranța că acum poate s-o facă, știa că visul s-a terminat, că nimic nu-l împiedică să se ridice când vrea de pe banca de piatră, îl mai tulbura însă o singură întrebare, evident absurdă, evident stupidă, totuși de înțeles dacă luăm în considerație starea de perplexitate mentală provocată de gândul că va trebui să trăiască în același Centru care i-a disprețuit munca, iar această întrebare, ajungem și la ea, n-am uitat, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înțelesul, semnificația lui mâine și poimâine, îi rămase în cap, ca un bec de alarmă care se tot aprindea și se tot stingea, doar Azi, azi, azi, azi, azi, azi. Azi, ce, se întrebă cu violență, încercând să reacționeze împotriva absurdei nervozități care făcea să-i tremure mâinile pe volan, mă duc în oraș să-l iau pe Marçal, merg la departamentul de achiziții ca să anunț că prima parte din comandă e gata de livrare, tot ce fac acum sunt lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
este să-ți vezi respins rodul muncii tale, uiți că, dacă aceste nefaste evenimente n-ar coincide întâmplător cu mutarea în Centru, am fi în aceeași situație ca atunci când ei au refuzat să ne mai cumpere vasele, dar acum fără absurda speranță că ne vor salva viața niște ridicole păpuși de lut, Trebuie să trăim cu ce este, și nu cu ce-ar putea fi sau cu ce-ar fi putut fi, Admirabilă și pacifică filozofie, Iartă-mă dacă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
siguranță, numai beznă, întreruptă de luminile reflectoarelor și lămpilor electrice. În timp ce ascensorul îl ducea la etajul treizeci și patru, se gândea ce i-ar putea spune Martei fără să încalce prea mult angajamentul pe care și-l luase, interdicția i se părea absurdă, omul are, mai mult decât dreptul, obligația de a se încrede în propria familie, dar asta e teorie, oricât s-ar gândi, n-are altă soluție decât să respecte mandatul, ordinul e ordin. Socrul nu era acasă, trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu ele în geam. Propriu-zis, nu știu ce urmăream. Acționam în virtutea impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-am întors și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
înlăturare a unor concepte considerate învechite. Cum Platon considera în epoca sa că poeții ar trebui alungați din comunitate pentru că sunt potențiali infestatori ideologici, la sfârșitul secolului al XIX-lea Nordau intuiește pericolul apariției artelor abstracte pe care le consideră absurde, antisociale și venale: Cărțile și lucrările de artă exersează asupra maselor o sugestie foarte puternică. În ele o întreagă epocă își găsește idealul de morală și de frumusețe. chiar dacă sunt absurde și antisociale, ele exersează o influență îngrijorătoare și coruptivă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
intuiește pericolul apariției artelor abstracte pe care le consideră absurde, antisociale și venale: Cărțile și lucrările de artă exersează asupra maselor o sugestie foarte puternică. În ele o întreagă epocă își găsește idealul de morală și de frumusețe. chiar dacă sunt absurde și antisociale, ele exersează o influență îngrijorătoare și coruptivă asupra viziunii unei generații întregi. Aceasta, mai ales tineretul impresionabil și ușor de entuziasmat cu tot ceea ce este ciudat și pare nou, trebuie să fie avertizat și clarificat asupra naturii reale
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
inexistente. Observarea psihiatrică se mulțumește să descrie această stare de spirit și să stabilească existența sa la degenerați și la isterici. Nordau afirmă că, influențați de misticism, artiștii falsifică realitatea în operele lor, schimbă sensul lucrurilor dând semnificații pretențioase și absurde cu iz de profunzime unor lucruri sau fenomene anoste sau lipsite de importanță. Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
spune, nu este decât un muncitor; el nu trebuie să aibă mai multă inteligență decât un muncitor și să știe să facă altceva decât ceea ce știe. Eu cred că mania de a le ridica pe un soclu ideal este perfect absurdă: nimic nu este mai ideal decât un poet... Poetul este un clavecin și nimic mai mult. Fiecare idee care trece pune degetul pe o clapă: clapa răsună și dă o notă, aceasta e tot”. În prefața celei de a II
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
librăriile și bibliotecile lumii. Filosoful din ziua de azi nu mai este interesat de dezlegarea vreunui mister metafizic sau de natură existențială ci mai degrabă de înșiruirea fără sens a unor cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu de valoarea culturală ci numai de semnificația obiectivă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
se accentuează o academicizare infatuă, dar real infamă, uneori ajungându-se la conceptualizări care pentru individul cu discernământ sunt de-a dreptul hilare și chiar jignitoare la adresa inteligenței speciei umane. Putem observa ”activitatea” filosofilor care susțin unele dintre cele mai absurde concepte cu putință și care uzează de un limbaj hermetic și aberant pe care, cu siguranță nici ei nu-l înțeleg de multe ori, dar cu care se mândresc și cu care se grăbesc să epateze în public ori de cate ori au
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de față, ca și mulți dintre voi, cred că este risipă, cum ar fi excesul de plăcere, este, În fapt, compoziția propriilor noastre ființe. Noi sîntem făcuți din lipsă de eficiență, din risipă, din șovăiri morale, nesiguranță, dubiu, vină, arhitectură absurdă, artă fără uz aparent, gesturi gratuite, contradicții spontane și umor. Aceste lucruri ne compun și ne fac să funcționăm. Îmi pare rău că trebuie să vă spun asta, dar numai oamenii cei mai absurzi și mai plini de conflicte sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șovăiri morale, nesiguranță, dubiu, vină, arhitectură absurdă, artă fără uz aparent, gesturi gratuite, contradicții spontane și umor. Aceste lucruri ne compun și ne fac să funcționăm. Îmi pare rău că trebuie să vă spun asta, dar numai oamenii cei mai absurzi și mai plini de conflicte sînt capabili să genereze aceste lucruri pentru noi. Urmează un uriaș moment de tăcere demonică uimită, care seamănă cu tăcerea care precede Împărțirea Împărtășaniei. Demonii din adunare așteaptă să cadă și celălalt pantof. Coborîndu-și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiare și restauraționistul. Traversează piața; e goală, e prea devreme pentru ghicitori și pentru statuile vii. Marilyn nu arată nici ea prea rău, ținîndu-și fustele, deși Încă Îi mai e dor de guguloiul de fier, monumentul lui personal În cinstea absurdului. City Club are o istorie lungă și oarecum scandaloasă. De un secol șade În centrul a ceea ce a fost cîndva cartierul felinarelor roșii și despre soții unei anumite epoci se spunea că sînt „la Club“, În caz că Întreba cineva. CÎnd, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tot fie vreo două ore. — Are obiceiul să se ducă undeva anume? — În parc. Dă de mâncare la pasări. Trebuie să-i înmoi pâinea și să-i păstrez felii de șuncă. O spunea de parcă ar fi fost o pretenție complet absurdă, cum ar fi să aduci zece oameni în plus la cină. — OK, mă duc să-l caut. Parcul era doar la zece minute distanță, înghesuit într-o latură a câmpiilor irigate, în spatele catedralei. Să intri pe porțile lui era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de frunte din Woodbury erau acuzați de acte de exhibiționism în fața unor tinere îmbrăcate sumar. Pulsul lui Fran, care o luase razna, se domoli treptat. — Slavă Domnului. Pot să îl iau acasă? Sunt sigură că totul a fost o neînțelegere absurdă. Maică-sa stătea lângă mașina de poliție, palidă și țeapănă. Părea prea tulburată spre a putea spune ceva. — Vino, mamă, - Fran n-avea chef de scenele ei acum - ajută-mă să-l duc acasă. Îl luară pe jumătate pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o călugăriță carmelită decât ca Ivana Trump. — Asta e o chestie de gust. În tot cazul, Henrietta se aplecă să-i spună la ureche, ca să n-o audă Sophie sau Lottie, sunt extrem de ușurată că ai renunțat la ideea aia absurdă de-a afla cine e tatăl copilului. — Auu! țipă Fran, când vânzătoarea, aparent concentrată să îi modifice rochia la spate, o înțepă din greșeală cu un bold. Când se întoarse la redacție, Fran descoperi un pâlc de persoane abătute care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nici nu aș putea lucra cu ei. Dacă nu există respect și un minim de încredere, nu se poate face nici un progres. Homosexualitatea există. Da. În condițiile stabilite de ei. Este o opțiune personală și absolut liberă. Cererea cea mai absurdă ne-a adresat-o un deținut condamnat pentru mai multe omoruri. A cerut câteva zile de învoire. Spunea că, dacă am avea încredere în el și l-am lăsa să plece el, și-ar rezolva problema (să-i „execute“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
revista Izbînda ilustrată din 11 iulie-15 august 1921 că, vizitînd la Paris, în 1914, o expoziție cubistă, nu-și dădea prea bine seama dacă nu merita să dea cu piciorul în acele pînze. Semn că învățarea „primelor litere din alfabetul absurdului” era dificilă, dincolo de aparentele sincronizări izolate - rezultat al schimburilor culturale tot mai intense. În 1916, poetul Mihail Cruceanu, aflat la Alexandria ca profesor, îl cunoaște pe judecătorul Demetru Demetrescu-Buzău (viitorul Urmuz), care îi vorbește cu entuziasm despre „poezia lui Marinetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adăugînd: „singură revista unu a rezistat acestei contaminări!”. Alți prozatori „contimporani” Textele prozastice ocazionale semnate de iconoclaști precum Romulus Dianu, Sergiu Dan, F. Brunea, Filip Corsa, de „anonimi” ca G. Mănciulescu sau de un ortodoxist apocaliptic precum Sandu Tudor („Logica absurdului“) țin de un alt „etaj” tipologic și valoric. În afara literaturii de avangardă (dar nu în afara artei cu tentă socială, anticlericală sau licențioasă) se situează textele unor colaboratori precum N.D. Cocea sau Felix Aderca (ultimul - cu un mai pronunțat apetit experimental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poet „ritualist”, „bisericos” decît religios, acesta publică în paginile revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă, arta pentru mulțime sînt tot așa de absurde. Propun arta pentru Dumnezeu”. Este invocat John Ruskin și elogiat exemplul lui Jean Cocteau, modernul pocăit cu „momentul său de luciditate” din scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca reacția promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cel plastic și literar, ne-am întors sufletul către modelele pe care le oferă imaginația primitivilor. E, desigur, un efect paradoxal al excesului de civilizație. Lumea nu mai caută emoții artistice, ci excitante drastice care zdrobesc nervii obosiți. Ritmurile absurde ale jazzului concordă cu ritmul dezordonat al vieții noastre de azi. Același vîrtej sălbatic le străbate pe amîndouă”. Evitînd, prudent, orice conotație antisemită, autorul urmează constatările lui E. Lovinescu referitoare la rolul semnificativ al evreilor în propagarea „atitudinilor anarhice”: „Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în valurile vulgului, renunțînd benevol la splendida sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]