390,853 matches
-
îi strecurase printre rânduri un mesaj de înțelepciune orientală - "Totul are un sfârșit!" - prin care de fapt își reafirma dragostea imposibil de împlinit în vremuri atât de ostile, precum cele ale atacului armat de la Pearl Harbor. Iertarea și-o vor acorda mai greu, mai întâi prin simple schimburi de priviri, ca abia în final o îmbrățișare tandră și reparatorie să-i readucă la armonia inițială. O armonie de neuitat, o armonie dintr-un tărâm ca de basm, dintr-o țară a
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
întâi prin simple schimburi de priviri, ca abia în final o îmbrățișare tandră și reparatorie să-i readucă la armonia inițială. O armonie de neuitat, o armonie dintr-un tărâm ca de basm, dintr-o țară a cedrilor înalți care acordă deopotrivă delectare și protecție. S-au angajat în această aventură cu volute proustiene, ce drenează abil melodrama socio-politică, câțiva actori foarte cunoscuți și alții în plină afirmare. Sam Shepard care, ca director de ziar animat de obligația corectei reflectări a
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
o luminiță, precum cea a unei lumînări. Totul începe pe acest prag, la această ușă la care se bate încetișor sau cu putere și care se va deschide dezvăluind un chip necunoscut, străin. Vor fi bine primiți? Li se va acorda ospitalitatea cerută? Să treci pragul înseamnă să intri într-o lume diferită, plină de capcane, de promisiuni, de satisfacții și de amenințări. Ospitalitatea poate fi o capcană: gazda își înșeală oaspetele. În Lumina albastră din poveștile fraților Grimm, un soldat
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
sănătate și să aibă pîine cîtă vreme vor trăi. Casa lor este transformată într-o casă frumoasă și nouă. De îndată ce bogătașul, care alungase pe necunoscut, vede casa, el se scuză, îl invită și îi cere trei dorințe. Dumnezeu i le acordă avertizîndu-l degeaba că ele i s-ar putea întoarce împotrivă. Și într-adevăr, acesta dorește ca nărăvașul lui cal să-și rupă gîtul, ca soția lui să rămînă țintuită locului iar cu a treia dorință o eliberează pe biata femeie
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
și de oralități lipsite de grație, este definitiv împotmolită în amatorism, ca un camion de mare tonaj într-o mlaștină. Jocul de-a clasificarea poeziei Volumul recent apărut, 5, cuprinde o revenire la prezentarea poeziei românești contemporane, căreia i se acordase oricum un spațiu larg în volumul 3, din 1987. Profitând de faptul că între timp s-a desființat cenzura, autorul își corectează multe dintre aprecierile pe care le făcuse inițial. în volumul 3, el îl elogia, de exemplu, pe Mihai
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
căreia forța derivă dintr-o stare mentală, din credința în superioritatea valorică. Este puternic cel care se crede și mai ales este crezut puternic. Această mentalizare a forței constituie cea mai bună trecere la teoria recunoașterii sau a acceptării, care acordă prioritate celui de al doilea pol al puterii: acordul, aprobarea, adeziunea condușilor. O putere neascultată nu mai este putere, iar un general fără armată este o contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi că poporul îl face pe
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
n-a fost narodnicismul ci ideologi liberali ca Struve, Tugan, Baranovski. Și aceștia, împreună cu Stere, Haret, Take Ionescu, chiar Gherea în Neoiobăgia, "se regăsesc pe aceleași poziții, luptînd în același timp contra oligarhiei și a marxismului revoluționar". Constat că am acordat poate prea mult spațiu celor două studii despre junimism și populism (dar aceste teme m-au preocupat și încă mă mai preocupă), nedreptățind, astfel, pe celelalte, cu deosebire cele, importante, despre Eliade și Cioran. Dar înaintea lor întîlnim un studiu
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
analitic, dominanta rămâne tot cea lingvistico-stilistică, ce se constituie și ca partea cea mai rezistentă a cărții. Gh. Bulgăr pune în lumină mai întâi pasiunea lui Eminescu pentru "dulcea limbă a trecutului", pentru "frumoasa și spornica limbă a cronicarilor". Poetul acordă o mare atenție cuvintelor specifice romanității orientale, considerând necesară modernizarea traducerilor religioase, prea obediente textelor slavone. Opera lui, în întregime, relevă continuitatea fondului primordial latin, marea capacitate de asimilare a neologismelor romanice și dezvoltarea fabuloasă a conotațiilor. Prelund o idee
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
nu există". Sunteți prin urmare o adeptă a autonomiei, a autarhiei literaturii. Într-un eseu, de altfel foarte reușit, publicat în "Frankfurter Rundschau", făceați afirmația că atunci cînd scrieți nu vă gîndiți la cititor. Vă gîndiți la ce scrieți? Deci acordați și prin aceasta o autonomie literaturii? M. M.: "L'art pour l'art"... Da, cred că zona artei este de fapt specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
îl numește pe Eminescu în deriziune genial?"11). Același Panu relatează că la prima ședință a Junimii, în care s-a discutat articolul denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi, afectat, părea vesel, în timp ce Eminescu "rîdea cu indiferență", fără să-i acorde vreo importanță. Maiorescu administrează o nouă și ultimă analiză a erorilor celor "20-30 unii zic chiar 40 de redactori-colaboratori" în Răspunsurile "Revistei Contimporane". Al doilea studiu de patologie literară, cu ample referiri în special la erorile lui V. A. Urechia
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
lansate în mod iresponsabil (sau cu bună știință, și atunci e mult mai grav) de un anume domn Cristian Bădiliță". Cum activitatea mea de până atunci ("un critic pe care îl stimam") nu prea rima cu noua ipostază, mi se acorda, totuși, circumstanța blândei iresponsabilități: am "colportat" "probabil fără voie". Fac această precizare deoarece observ că între felul meu și felul d-lui Andrei Ursu de a evalua situația există câteva nepotriviri. Precizez de la bun început că în articolul cu pricina
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
prezenta o expoziție de sculptură românească. Afacerea trebuie calculată, căci altminteri te regăsești în expoziții minunate la care merg foarte puțini oameni, la care lumea e prezentă doar la vernisaj, după care totul ia sfârșit și nimeni nu le mai acordă nici o atenție. Nu e bine așa. E nevoie, prin urmare, de contacte și de a lucra împreună. E nevoie, desigur, de colaborarea instanțelor guvernamentale, fiindcă trebuie bani, însă după aceea guvernul să știe să lase lucrurile în mâinile specialiștilor. Executivul
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
30... Organizarea acestei expoziții la București a fost o inițiativă foarte puternică, ce nu va fi aplaudat niciodată îndeajuns. În Enciclopedia artistică a secolului XX, în această masivă enciclopedie, am spus că a fost evenimentul anului respectiv și i-am acordat un spațiu foarte larg. Expoziția a fost realizată de o mică echipă, cu ceea ce s-a putut, și a fost foarte bine, foarte important, - era pentru prima oară când avangarda dumneavoastră era prezentată în felul acesta, recunoscută și salutată ca
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
-și vede liniștită de "dolce-farniente"-le pe bază de mandat electoral. Mă întreb: cum poate dl. Constantinescu nu doar să reconfirme calitatea de reprezentant personal unui ins despre care nu știa nimic (oare chiar nu știa?), ci chiar să-i acorde atribuții incomparabil mai mari decât îi acordase Iliescu? A-l implica pe Adrian Costea, așa cum s-a încercat, în potențial uriașele afaceri legate de reconstrucția iugoslavă înseamnă o clară dovadă de inconștiență. Măcar consilierii săi, dacă nu el însuși, ar
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
bază de mandat electoral. Mă întreb: cum poate dl. Constantinescu nu doar să reconfirme calitatea de reprezentant personal unui ins despre care nu știa nimic (oare chiar nu știa?), ci chiar să-i acorde atribuții incomparabil mai mari decât îi acordase Iliescu? A-l implica pe Adrian Costea, așa cum s-a încercat, în potențial uriașele afaceri legate de reconstrucția iugoslavă înseamnă o clară dovadă de inconștiență. Măcar consilierii săi, dacă nu el însuși, ar fi trebuit să știe de faimoasa escrocherie
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
dorință de publicitate, onoruri, relații. Ignoră lumea literară, cu vanitățile, imposturile, ambițiile și concurențele ei, fără să-i pese că e - cu unele excepții - ignorată de cei ce stabilesc clasamente, eșaloane și împart superlative. De exemplu, dacă membrii juriului ce acordă premiile Uniunii ar dezvălui felul cum se pune în mișcare, în fiecare an, caragealeanul lanț al slăbiciunilor, cu presiuni încrucișate, cum fiecare concurent e convins că lui i se cuvine de drept distincția și dacă nu o obține e victima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
aer proaspăt. Cruzime de critic literar Am fost tentat să-mi intitulez acest subcapitol al cronicii literare Cruzime de femeie. Nu de mult am primit însă prin poștă, din partea unei asociații feministe din Cluj, o diplomă, prin care mi se acordă titlul de Misoginul anului 1999. De la primirea acestui titlu - de altfel, nemeritat, întrucât femeile mi-au plăcut întotdeauna - am devenit mai prudent... în plină criză a criticii de întâmpinare, Editura Cartea Românească publică o remarcabilă culegere de cronici literare, Graffiti
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
produc argumente despre continuitatea locuirii acestor teritorii viitoare românești, prin păduri, (sylvae; de unde, apoi, Transilvania). Dar argumentul decisiv în ochii mei în favoarea continuității îl constituie păstrarea numelor antice ale Carpaților și ale tuturor marilor rîuri din spațiul nostru". Atenție se acordă, apoi, componentei slave și turanice. Nașterea statelor române, în jurul anilor 1300, li s-a datorat, după tradiția orală reafirmată de istorici precum Gh. Brătianu și Ștefan Papacostea, și acel Basarab întemeietorul a fost un personaj real, dintr-o spiță de
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
autorul Plutei de piatră și al Orbirii (a nu se confunda cu aceea a lui Canetti!), deși unele lucruri continuă să-mi rămînă neclare. Nu e în discuție valoarea operei romanești a lui Saramago. Premiul Nobel ce i-a fost acordat în 1998 este pe deplin meritat. Chiar dacă nu mă număr printre admiratorii necondiționați ai acestor romane, trebuie să admit că ele sînt originale și puternice, atît ca imaginație, cît și ca scriitură. Problema mea, în legătură cu Saramago, este alta. Scriitorul portughez
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
sus și cu sugestia tehnică a inventivului în rele Eugen Jebeleanu: "Jebeleanu a spus: "Să știi că este o idee foarte bună. Înțeleg ce vrei să faci: să-i dăm premiul și să spunem că, pentru a i se putea acorda acest premiu, nu poate rămîne membru al Comitetului Societății Scriitorilor din România, că ar însemna să ne premiem între noi, și totuși, în afară de el, nimeni nu merita acest premiu"". Altminteri autorul Desculțului celui totuși încălțat în sandale de aur era
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
în presa literară articolele consacrate unor personalități evreiești ale literelor, din România sau din alte țări, sunt frecvente și că publicații cum sunt , și <22> au o adevărată strategie în acest sens (s.n.). Numai în ultimele două luni, au fost acordate spații mari unor analize sau prezentări ale operei și vieții lui Felix Aderca (C. Stănescu), Benjamin Fundoianu (Andrei Oișteanu), Radu Florian (Ileana Ioanid), Marcel Reich-Ranicki (Amelia Pavel). Henri Wald publică destul de des eseurile sale din prima pagină a . Un fragment
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
docil al partidului și al statului în "mașinăria de îndrumare" a literaturii sau doar un simplu "administrator al literaturii"? Cu astuție, Mihai Beniuc încearcă a ascunde scopul de înrobire ideologică a scriitorilor, pedalînd pe ajutoarele materiale pe care le-a acordat acestora. Dar cine se scuză se acuză: Dincolo de efectul său principal - șireata evitare a păcatului privind ipostaza de îndrumător politic al literaturii -, concentrarea pe chestiunile materialicești ale Uniunii Scriitorilor aduce o contribuție decisivă la explicarea misteriosului proces de înrolare a
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
noi, în circuitul vieții noastre de concert, literaturii vocal-instrumentale de cult, anume genului cantatelor. Menționez distincția de unicitate a concertului în contextul vieții muzicale bucureștene; este de amintit sprijinul consecvent pe care serviciile culturale ale Ambasadei Republicii Federale Germane îl acordă instituțiilor noastre de cultură. Căci - și de această dată! - materialele concertului, partiturile, au fost procurate cu susținerea financiară a acestei instituții. De altfel întreaga seară de muzică a dispus de o strălucită îmbinare a unor aspecte care, împreună, ar trebui
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
superficial poate, dar care îl anticipează, în multe privințe, pe autorul Căutării timpului pierdut. Nemulțumit de realizarea acestei nuvele, scriitorul hotărîse să o suprime din volumul din 1894 - după cum aflăm din prefața foarte documentată a lui Philip Kolb - dar îi acorda totuși suficientă importanță pentru a o publica în La vie contemporaine și a-și da apoi osteneala să o recupereze, mai mult ca sigur în perioada în care începuse să lucreze la redactarea celebrului său roman. Toate aceste informații pot
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
invadate de legionari. Iar, în cadrul Școlii monografice, s-au produs dizidențe legionare. Mai întîi cea a lui Traian Herseni, iar din 1937 grupul (Ion Ionică, D. Amzăr, Samarineanu) care au fundat revista legionară Rînduiala. Iar Stahl a descris, în interviul acordat d-lui Rostás procesul tulburător al convertirii grupării "Criterion" la mișcarea legionară. În 1940, înfrînt, regele Carol al II-lea a desființat Serviciul Social. E adevărat că Legiunea nu a adoptat o poziție oficială contrară Școlii sociologice conduse de Gusti
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]