569,274 matches
-
stat la baza unui spectacol de teatru de mare succes! Cât privește partea a doua - și cea mai amplă - a fiecărui articol, comentariile solemne și (poate involuntar) apologetice alternează cu analize critice propriu-zise. Astfel, anosta carte a lui Gheorghe Crăciun, Acte originale/ copii legalizate, îi inspiră lui Ștefan Borbely (el este autorul articolului) fraze de genul: "literatura e un joc al ipostazierii neantului, reluat ori de câte ori autorul se așează în fața colii albe de hartie". În schimb, analizând tulburătorul român Bate și ți
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
aceste balade în originalitatea lor virginala (variantele din monografia lui Adrian Fochi pentru Miorița sînt pedestre și fără fior). Pentru totdeauna ele vor umblă în lume sub vestmîntul trimis de condeiul lui Alecsandri și îndrăznesc a crede că acesta este actul liric fundamental al poetului, mult mai important decît, poate, întreaga să opera în versuri, azi sunînd a lînced (cu exceptia posibilă a pastelurilor). De altfel, în 1921, Sadoveanu spusese că "balada această (Miorița), fără seamăn în literatura noastră, este cel mai
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
să m-apuci,/ În tainița să m-arunci./ Ulmii că s-or clatină,/ Frunză ca s-o scutură,/ Trupul că mi-o astupa." Înțelege, deci, să se supuie morții. Dar după ce și-a pedepsit vrăjmașul, ucigîndu-l cum se cuvenea unui act hain. Distanță, se vede bine, e la dimensiuni astrale de comportamentul ciobanului moldovean din Miorița. Avea dreptate, cred, reputatul folclorist Ovidiu Bârlea să afirme: "Cea care oglindește în toată plinătatea profilul spiritual al românului, în trăsăturile lui tipice, este balada
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
de actorul Mihai Mălaimare și că Teatrul Levant, condus de actrița Valeria Seciu, jumătate subvenționate de Ministerul Culturii, jumătate cu acoperire financiară din subvenții de sponsorizări găsite cu efort propriu s-a ajuns și la teatrul particular, așa cum este Teatrul Act. Avantajul celui din urmă este în primul rînd faptul că are un sediu propriu, fix, bine dotat și amenajat. De curînd Teatrul Act a găzduit o serie mică a unui spectacol cu totul special: Să zbori spre paradis. Scenariul și
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
subvenții de sponsorizări găsite cu efort propriu s-a ajuns și la teatrul particular, așa cum este Teatrul Act. Avantajul celui din urmă este în primul rînd faptul că are un sediu propriu, fix, bine dotat și amenajat. De curînd Teatrul Act a găzduit o serie mică a unui spectacol cu totul special: Să zbori spre paradis. Scenariul și regia îi aparțin Teodorei Herghelegiu, absolventa de acum doi ani a Academiei de Teatru și Film din București, secția regie, clasa profesor Cătălina
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
aparțin Teodorei Herghelegiu, absolventa de acum doi ani a Academiei de Teatru și Film din București, secția regie, clasa profesor Cătălina Buzoianu. Protagonista este actrița Dana Voicu. Duminică 1 august s-a jucat ultima reprezentație din ciclul găzduit de Teatrul Act. Cu acest prilej am aflat ca spectacolul este o producție a altui teatru particular, născut acum șapte luni, care se numeste Teatrul Inexistent. El este inexistent doar că sediu, în plan artistic realizînd mai multe producții, dintre care cea mai
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
cei mai mulți dintre ei colaboratori nebenevoli, oameni cărora, nu o dată, li s-a smuls colaborarea prin teroare și șantaj. În schimb cei care au exercitat teroarea asupra lor, smulgându-le acele ăinformări" sau declarații de adeziune, cei care au pus în act măsurile represive, ofițerii, activiștii remunerați, torționarii în sensul cel mai propriu, își văd în liniște de ale lor, nimeni nu-i învinuiește de nimic și în multe cazuri nici macar numele nu li se mai știe. Revenind la mării scriitori și
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
a scăzut, el a început să întrezărească, și să dorească, o schimbare a atitudinii guvernanților față de el. Și aceasta s-a și produs, spre satisfacția lui Blaga, de ce n-am spune-o, și spre descumpănirea unor tineri discipoli care luau act de ea. Cu strângere de inimă consemna Nicolae Balotă în jurnal (Caietul albastru) emoția bucuroasă trăită de Blaga la receptarea primelor semne de bunăvoință din partea regimului, trimise prin emisari înalți. A rezistat într-adevăr Lucian Blaga mulți ani, dar, într-
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
Cu ocazia republicării de către Editură Albatros a Antologiei poeților..... de Ion Pillat și Perpessicius (Ed. Cartea Românească vol. I 1925; vol ÎI 1928) este interesant de avut perspectiva asupra operei de antologist a lui Ion Pillat. Pentru orice mare poet actul creației este strîns împletit cu viața lui cotidiană devenind rațiunea însăși a existenței sale. Pentru Ion Pillat însă necesitatea vitală de a transpune în versuri propriile sale impresii și trăiri, a fost constant însoțită de împătimita căutare și înțelegere a
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
a ezitărilor și abandonurilor de care se face răspunzător. Fidelman este artist, pictor mai precis, iar tribulațiile lui circumscriu, în român, o veritabilă artă poetica. O artă poetica oarecum deprimanta, în măsura în care ea stipulează, drept condiții esențiale ale operei și ale actului artistic, incompletitudinea, imprevizibilul și chiar o fatală mediocritate, nu în sensul concret și obiectiv al termenului, ci că permanentă rămînere în urmă față de un ideal implicit. Fidelman e un artist ratat: tot ceea ce creează e din pornire lipsit de valoare
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
ele sînt inevitabil și preocupate de propria lor persoană. Așadar, pînă la urmă acea căutare de sine despre care vorbeam mai sus nu poate fi evitată. Căutarea lui Fidelman nu poate fi înțeleasă decît dacă o punem sub auspiciile unui act artistic. Portretele sînt înfățișări ale eroului, dar ele reprezintă deopotrivă o exercitare a voinței lui, propriul său act creator. Portretele sînt autoportrete. Cu atît mai impresionant, în acest context, devine faptul că lui Fidelman nu ii izbutește opera cea mai
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
care vorbeam mai sus nu poate fi evitată. Căutarea lui Fidelman nu poate fi înțeleasă decît dacă o punem sub auspiciile unui act artistic. Portretele sînt înfățișări ale eroului, dar ele reprezintă deopotrivă o exercitare a voinței lui, propriul său act creator. Portretele sînt autoportrete. Cu atît mai impresionant, în acest context, devine faptul că lui Fidelman nu ii izbutește opera cea mai importantă a vieții sale: un tablou în care vrea să se picteze pe sine-copil și pe mama lui
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
stăpîni propria identitate. Istoria reală sau cea culturală e mai mult decît pretext, dar îi va fi totodată refuzată autoritatea de a domina viziunea personajelor. Istoria e la fel de insolita că orice altă trăsătură a realului. Cea oficială este cooptata în actul independent al povestirii atît că realitate, cît și ca discurs: "hai să conchidem împreună cu ditamai istoricii că sîntem la începutul anilor cincizeci, că noii orînduiri i se potrivesc temeinic alea, cum draci le zice? zodiile..." Istoria reală se regăsește în
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
să delege naratori din cei mai ciudați. Personajele sînt cele care scriu povestirea, ele sînt cele care își caută locul în această "reverie bine articulata epic pe marginea Mureșului". A povesti și, în ultimă instanță, a scrie ficțiune secularizează un act ritualic pînă cînd, cel puțin în istoria privată a unui personaj, imaginarul devine indiscernabil de fapt. Pînă la a înțelege acest lucru, acumularea de fapte, de nume, de locuri este dureros de concretă. Daniel Vighi, Insula de vară: român underground
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
Fobiile și incertitudinile pe care le declanșează contactul ei cu corporalitatea individuală nu se mai rezolva printr-o unificare sau o stabilitate tehno-tanatică, iar omul ca entitate masinică (mai ales în sensul kineticii psihice) nu mai este salvat printr-un act reciclativ, susținut de "implantul" cyborgic al morții. De altfel, Itic Ștrul nu este omorît, ci se sinucide (detaliu ce pare să justifice sporul de responsabilitate decizională în raport cu David Pop, dar îl suspenda prin indeterminare etică și religioasă), iar moartea sa
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
Iorga. Nu e de acord nici cu Moses Gaster, care vedea circulația într-un singur sens: dinspre cărțile populare spre plăsmuirile folclorice, nu și invers. Cunoscând până la exhaustiv bibliografia și datele biografice ale autorilor, Iordan Datcu ține să facă un act de dreptate, aducând la lumină adevăruri, în timpul comunismului, ocultate: faptul că un remarcabil etnolog și lingvist, precum Petru Caraman a fost interzis și prigonit, sau ca personalități de mare anvergură, ca Vasile Voiculescu, Anton Golopentia, Harry Brauner, Ion Diaconu au
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
jocul cedărilor și al dovezilor de loialitate al vicleniilor și încurcatelor subterfugii în apărarea anumitor valori. Acest joc - întrucît nu este lipsit de primejdii - creează solidaritate între aceia care îl practică. Mă simțeam solidar cu prietenii mei din Varșovia și actul de a rupe cu ei mi se părea neloial... Atitudinea mea față de nouă religie laică și, în primul rînd, față de Metodă pe care se baza (Metodă Diamantului, adică a materialismului dialectic, însă nu în accepțiunea lui Marx și Engels, ci
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
mai poți primi o nouă lovitură" (Despărțire tîrzie precipitata interzisă): "peste tot mă întîmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli). Structura interioară neiertata de tumultul contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
să rămînă nuda...". Încă în Personalitatea..., combătîndu-l pe Taine, Aderca specifică esteticul printr-un criteriu psihologic, socotind "știință frumosului" drept "o disciplină psihologică" și nicidecum istorică sau sociologică, hărăzita a ne revelă "sentimentalitatea" proprie operelor de artă. Patru sînt principalele acte de disociere a esteticului de contextul sau cultural, pe care le reclamă teoreticianul nostru. Mai întîi confuzia dintre estetic și terapeutică medicală, întrupata de teoria, faimoasa în epoca, a lui Max Nordau, asupra fiziologiei geniului și talentului, considerată că tipologie
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
opera (1947) este o curioasă mea culpă, aproape inexplicabilă în activitatea fînului prețuitor al valorii estetice, oricum un eșec exegetic. Ea nu poate justifica nici măcar o redemptie conjuncturala, fiind prin tonu-i apologetic mai puțin o investigație istorico-literară riguroasă, cît un act palinodic. Curioasă defecțiune a spiritului critic la cel care altădată l-a contestat pe autorul Neoiobăgiei este surprinzătoare! Din această perspectivă encomiastica vechile acuzații se întorc în elogii: Gherea a fost unul din cei mai naționali marxiști, unul din cei
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
legate de pervertirea moravurilor". Ceea ce semnifică o tacită scădere a încrederii ideologilor în puterea doctrinei lor, căreia i se substituiau viclene înscenări, tertipuri josnice, de polițiști venali... Plecarea în exil a lui I. Negoitescu a fost precedată de aderarea să - act de înaltă conștiința - la apelul lui Paul Goma, în primăvara anului 1977, alături doar de Ion Vianu. Gest ce marca nu doar ruptură ireparabila cu autoritățile comuniste, ci și o mutație în concepția să, constănd în trecerea de la "rezistență prin
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
memorie, adică prin situl istoric al Râmnicului. Așadar, Arta în drum spre muzeu, așa cum se numește setul de manifestări artistice de la Râmnicu Vâlcea este așezată fără ambiguități sub semnul eclipsei. Eclipsă și drumul spre muzeu devin, astfel, parte intrinseca a actului artistic și elemente solide ale unei estetici ad hoc. Pentru că printr-o subtilă premeditare a organizatorulor, sau numai prin tainica expresivitate a hazardului, aceste două elemente sînt simultan fenomene ambientale / procese administrative, pe de o parte, si definiții morale, repere
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
fi înțeles și drumul spre muzeu. Din punct de vedere obiectiv, acest drum este un proces, un parcurs temporar la capătul căruia obiectul artistic încă ,,fierbinte" își prefigurează consacrarea și definitivă smulgere din derizoriu care echivalează, în absolut, cu un act de mîntuire. Dar tot atît de bine Artă în drum spre muzeu poate însemna, printr-o altă distribuire a accentelor, o consacrare a intervalului, a procesului, a acțiunii vii, a drumului, în ultimă instanță, la capătul căruia nu mai așteaptă
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
gestului ,,artistic" stereotip și lasă loc afirmației că drumul este o realitate în sine și nu doar antecamera vreunei vanități arogante, oricum s-ar numi ea. Spațiul în care cele două tipuri de percepție focalizează (și fuzionează), dînd contur unor acte artistice egal disponibile pentru orice fel de lectură, este unul neconvențional. Expresia este tot neconvenționala, iar obiectul iese și el, inevitabil, din previzibil și din rutină lui cea de toate zilele. Folosind eclipsă că un element de spectacol, expoziția de la
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
român" bine scris, succint și dramatic. Z. Ornea respinge ideea, avansată de alții, că mișcarea legionara n-a practicat de la inceput violență și că a recurs la ea abia de la un moment dat, în replică. Argumentul sau îl constituie unele acte de violență izolate, din perioada de început a mișcării. De fapt, altceva trebuia spus: că o mișcare politică patetica și irațională, de inspirație mistica, constituie ab initio un pericol pentru societate, indiferent cât de curați la suflet ar fi promotorii
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]