7,542 matches
-
europene. Este o privire lucidă, în ton cu scepticismul pe un front mai larg al eruditului cărturar asupra mersului tărăgănat, în zăbavă, față de Occident, al istoriei și al formelor artistice. Iorga oscilează, în lucrările sale de sinteză, între a deveni adeptul progreselor pe care trebuie să le înregistreze cultura românească, spre a fi "în pas" cu modernitatea, cu europenitatea, și miza pe spiritul tradiției, pe clasa țărănească, pe ale cărei virtuți se sprijină evoluția "organică" a societății românești. Ori, Creangă rămâne
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
dar și poziția sa în spațiul geopolitic internațional. Primele două au constat în loviturile de stat militare din 1958, condusă de generalul Abd el-Karim Kassem, care a abolit monarhia și cea din 1963, care a adus la putere partidul Baas, adept al unei linii politice radicale panarabiste. A treia schimbare majoră a reprezentat-o căderea regimului Saddam Hussein în 2003, ca urmare a intervenției militare a coaliției coordonate de S.U.A. și instalarea unei administrații provizorii conduse de americanul Paul Bremer. A
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
1896, Edouard Bernstein publică deja o serie de teze în "Neue Zeit", revizuind anumite date esențiale ale acțiunii SPD-ului în legătură cu etapele revoluției. Acesta este începutul unei lungi polemici din interiorul partidului "far" al mișcării muncitorești. Impresionînd prin numărul de adepți, de alegători și prin calitatea conducătorilor săi, SPD apărea atunci drept un model demn de urmat pentru celelalte organizații și partide revoluționare. Rînd pe rînd, recurgerea la alegeri, la violență sau la greva generală au devenit tot atîtea teme de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
francez) se comportă ca niște agenți ai cercurilor imperialiste ale Statelor Unite, partidelor comuniste le revine rolul istoric de a se așeza în fruntea rezistenței la planul american de aservire a Europei și de a demasca în mod hotărît pe toți adepții interni ai imperialismului american 20. Crearea CECA, proiectul CED pînă la urmă respins în Franța de către Adunarea națională sînt percepute de către Uniunea Sovietică și de partidele comuniste ale Europei occidentale drept niște construcții care au ca obiectiv fixarea poziției Germaniei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
tocmai într-o epocă de maximă stilizare, convenționalism și disimulare s-au scris unele dintre cele mai autentice Memorii din întreaga literatură universală? Confesiunile lui J. J. Rousseau ar putea fi un exemplu evident mai ales că acesta se autodeclară "adept al sincerității absolute"92, în așa măsură încât și Montaigne i se pare prefăcut. Pe de altă parte, Thomas de Quincey în ale sale Confessions of an English Opium-Eater își dezvăluie "propriile senzații fără a mă preocupa de cei ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
faptul că Holban și-a compus opera ,,cu sentimentul de-a scrie sub umbra unei aripi tot mai larg desfăcute deasupra lui, aripa morții"133. 2.4. Max Blecher autenticitatea și irealitatea imediată Max Blecher este, asemenea lui Mircea Eliade, adeptul experiențelor trăite în mod direct, opera sa redând, în tr-un alt registru decât cea a lui Holban, suferința. Apropierea de proza lui Holban se simte în contextul în care textele lui Blecher redau acceași disperare în fața imposibilității schimbării unei condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cea mai veche, cea proprie lui Aristotel, de pildă, care înțelegea să enunțe precepte fondate pe o concepție privind finalitatea vieții umane, sau lui Antoine de Montchrétien, cel care a utilizat pentru prima dată termenul de economie politică (1615), sau adepților actuali ai "eticii economice"; • abordarea abstractă, ce se caracterizează prin încercarea de a conceptualiza ceea ce nu poate fi înțeles printr-o simplă reprezentare; este demersul Științific modern. 1. 4.3.1. Economia normativă Abordarea normativă se bazează pe cultivarea anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
avant la lettre. Opera sa a constituit "veritabilul punct de plecare al filosofiei economice și sociale în civilizația noastră"29. Xenofon a trăit între anii 430-355 î.H. și a scris primele lucrări consacrate în exclusivitate analizei fenomenelor economice. Deși adept al economiei naturale, el analizează conținutul avuției sociale și încearcă să identifice izvoarele și căile de creștere a acesteia. Astfel, în Veniturile Aticei, Xenofon elaborează un adevărat program de politică eco-nomică pentru sporirea avuției cetății, lucrarea putînd fi considerată un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
rezulte nu din manevrarea banilor, ci din muncă. Cu timpul însă, pe măsură ce dezvoltarea economică cerea tot mai multe capitaluri, Toma D'Aquino se vede nevoit să accepte creditul bănesc, inclusiv un nivel destul de ridicat al dobînzilor. Autorul analizat este un adept al teoriei nominaliste cu privire la bani. Aceștia sunt considerați ca instrumente ale circulației mărfurilor, iar valoarea lor nu depinde de substanța metalelor nobile încorporate, ci este stabilită în mod arbitrar de căpeteniile statelor. Totuși, în De regimine principium, D'Aquino scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
p. 242-243). În concepția lui Veblen, preferințele individuale nu pot fi considerate factori cauzali fundamentali, cum fac neoclasicii. Fundamental este ceea ce oamenii trebuie să facă, iar aceasta rezultă din structura și contextul instituțional, aceștia fiind adevărații factori cauzali. Instituționaliștii sunt adepții realismului descriptiv, pe linia școlii istorice germane, în timp ce neoclasicii sunt adepții realismului predictiv. Abordarea instituțională adoptă perspectiva psihologică a behaviorismului. Acesta din urmă vede rădăcinile acțiunii umane în norme, reguli, deprinderi și uzanțe instituționale, considerînd preferințele individuale ca derivate și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
considerate factori cauzali fundamentali, cum fac neoclasicii. Fundamental este ceea ce oamenii trebuie să facă, iar aceasta rezultă din structura și contextul instituțional, aceștia fiind adevărații factori cauzali. Instituționaliștii sunt adepții realismului descriptiv, pe linia școlii istorice germane, în timp ce neoclasicii sunt adepții realismului predictiv. Abordarea instituțională adoptă perspectiva psihologică a behaviorismului. Acesta din urmă vede rădăcinile acțiunii umane în norme, reguli, deprinderi și uzanțe instituționale, considerînd preferințele individuale ca derivate și subiective. Ele ar trebui studiate plecînd de la locul de naștere al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Lipietz, J. Mistral, R. Gilpin, J. Kolko, S. Strange, J. O. Anderson, M. Beaud și alții)55. Tot aici mai pot fi încadrați și radicalii americani (S. Bowles, D. M. Gordon, T. Weisskopf, R. Edwards, E. Reich)56, ca și adepții așa-zisului "corporatism social", abordare ce ține seama și de caracteristicile sistemului politic, de relațiile tripartite între principalii actori sociali (Stat, patronat, sindicate) și de compromisul între interesele acestora, de modalitățile de reprezentare a intereselor diferitelor țări ș.a. (P. S. Schmitter
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și de compromisul între interesele acestora, de modalitățile de reprezentare a intereselor diferitelor țări ș.a. (P. S. Schmitter, G. Lehmbruch, S. D. Berger, P. I. Katzenstein, F. L. Pryor și alții)57". În aceeași mișcare a istoriștilor contemporani, mai pot fi menționați adepții "econo-miei convențiilor". Aceștia sunt, totodată, adepți ai individualismului metodologic, iar lucrările lor dezvoltă ca și ale comportamentaliștilor teorii privind piața, firma, raționalitatea, organizarea, accentul principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de modalitățile de reprezentare a intereselor diferitelor țări ș.a. (P. S. Schmitter, G. Lehmbruch, S. D. Berger, P. I. Katzenstein, F. L. Pryor și alții)57". În aceeași mișcare a istoriștilor contemporani, mai pot fi menționați adepții "econo-miei convențiilor". Aceștia sunt, totodată, adepți ai individualismului metodologic, iar lucrările lor dezvoltă ca și ale comportamentaliștilor teorii privind piața, firma, raționalitatea, organizarea, accentul principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru comun care permite analize intersau trans-disciplinare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele, voi dezvălui înfățișările făpturilor divine și voi transmite tainele Căii sacre, cunoscută sub numele de Gnosis" (Psalmul sufletului). Un gnostic perfect nu este doar un adept al lui Hristos, el este un Hristos, așa cum se arată în Evanghelia după Toma: Oricine își va potoli setea bînd din gura mea va deveni cum sunt eu, iar eu însumi voi deveni el, și lucrurile tăinuite îi vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la reglementarea viitorului printr-un acord comun și sincer. O realizare a istoriografiei de larg interes istoric este reprezentată de cele patru volume a Istoriei României, apărute în 1964 la editura Academiei. În volumul IV, Mihail Kogălniceanu,este prezentat ca adept al neutralității României, dar pe măsură ce evenimentele se precipită el se pronunță, pentru participare la război. Cu energia și talentu-i caracteristic, Mihail Kogălniceanu a apărat cauza independenței naționale - susținea Andrei Oțetea în studiul său, Un făuritor al României moderne, Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
jurnalul lui Camil Petrescu. Nu s-a remarcat, măcar în treacăt, că d-na T. ia loc, în două rânduri, pe divanul psihoterapeutului. În perioada de gestație a romanului " Patul lui Procust" (1926-1928), școala lui Freud câștiga tot mai mulți adepți: "Ruptura, provocată apoi subtil și brutal de mine, chiar în vremea acestei exasperări, i-a agravat net patologicul tulburării, până când, nemaiputând umbla pe stradă, din neliniște nedefinită, a intrat într-un sanatoriu din Viena."11 Tot aici, eroina își va
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o prostituată ci, mai ales, unei crize mistice strecurată insidios de Bulgăran. În timp ce Cibănoiu caută să-l reabiliteze psihic pe Ladima, arătându-i că adevărata mântuire nu o poate găsi decât în credința nestrămutată față de Dumnezeu și viața veșnică, Bulgăran, adept al ateismului, postulează ideea unei existențe unice, care trebuie trăită hic et nunc. În imensitatea sa, care ne înspăimântă, universul s-a ivit din hazard, după cum destinul uman este fatalmente repetitiv. Chiar dacă ar fi trăit mai multe vieți, crede Bulgăran
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acela care discută cu Ladima se dovedește mult prea erudit și fin observator al tendințelor din poezia modernă (sunt amintiți, pe rând, abatele Bremond, care considera că esența lirismului stă în incantația muzicală, ca și André Breton , inițiatorul suprarealismului și adept al subconștientului ca posibil obiect al poeziei), pentru un simplu aviator și diplomat, fie el și dotat cu un spirit al cunoașterii mai deosebit. După îndelungi ezitări și explicații, care nu îl mulțumesc pe autor decât parțial, Ladima își recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
iar oniricul coexistă firesc cu orfismul, dar nu în planul existenței concrete, ci în transcendent. Lipsa de conținut, pe care i-o reproșează Autorul, poate fi suplinită de o metarealitate: "Conveneam numaidecât, nu fără ipocrizie: Acum te înțeleg. Ești un adept al onirismului... E un punct de vedere care se poate susține. Oniricul și orficul au fost delimitate de multă vreme ca perimetre ale poeziei... Dar atunci revii la lipsa de conținut. Visul și muzicalul sunt pură incoherență. Mă privea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fiindcă simte că are suficientă forță și inspirație pentru a deveni creator de roman: Știi că a început să-mi placă să scriu ?"îi mărturisește la un moment dat autorului. Or, în ansamblul acestei componente mitice, un lector avizat și adept al gândirii pozitiviste ne-ar reproșa că Fred începe redactarea capitolului Într-o după-amiază de august după ce sciziunea cuplului fusese săvârșită. Să ne amintim că Mircea Eliade constată, atât în Aspecte ale mitului 164 cât și în alte lucrări, că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care a conferit măreție Renașterii, anunțându-i și sfârșitul. E și aici un paradox al istoriei remarcat de hermeneuți. Moartea lui Hamlet înseamnă și declinul ireversibil al epocii. II.5. Câmpul arhetipal eminescian Deși, la prima vedere, romanticul Eminescu și adeptul introspecției Camil Petrescu par suficient de diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele afinități insolite, însă dificultățile de ordin teoretic și argumentativ sunt nenumărate. Să nu omitem că, de la apariția Operei lui Mihai Eminescu, de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
slujba de pomenire, preotul paroh al Cimitirului "Bellu" propovăduia nonechivoc: "Să mă ierte Dumnezeu, dar Eminescu este Isus al nostru." Ideea aceasta, atât de delicată, adevărat subiect tabu pentru cultura națională, este constant și vehement combătută de către preopinenții noștri pozitiviști, adepți ai lumii profane. Ar fi suficient să ne amintim (conform studiilor lui Mircea Eliade) de condiția, pe care și-o asumă astăzi omul modern, pentru a ne explica o asemenea reacție de respingere. Cu toții tindem să devenim cât mai puternici
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Autorului se inserează în Operă al cărei creator se declară. Un studiu prea puțin remarcat de critici, semnat de către Al. Protopopescu, abordează o altă viziune asupra romanului Patul lui Procust, considerat un termen dintr-o ecuație care include și Luceafărul. Adept fără rezerve al "vocilor lirice" reliefate de Nicolae Manolescu, într-un eseu deja clasic, exegetul constată o "magistrală" dezvoltare epică a romanului, având ca esență raporturile dintre actanți. Ladima este, pentru el, un personaj ideal, din paradigma lui Hyperion, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în statele unde eutanasia nu mai constituie infracțiune nu s-a remarcat nici un fel de abuz social în acest sens. Renunțarea la o opoziție lipsită de sens în fața morții iminente nu constituie o adoptare a concepțiilor referitoare la eutanasie, așa cum adepții noțiunii o înțeleg. Mai curând, cadrele medicale văd într-o astfel de atitudine o expresie a respectului datorat muribunzilor. De aceea, inițiativele legislative care afirmă intenția de a respecta viața și, în egală măsură, de a accepta moartea sunt salutate
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]