93,376 matches
-
și Terezei, ca oameni veniți din aceeași lume, sînt Sabina și Franz. Ea este una dintre iubitele lui Tomas, iar el este unul dintre iubiții ei, ai Sabinei. Pictorița talentata, obsedată să vadă prin lucruri și oameni, să distingă un adevăr secret dincolo de ceea ce îl ascunde, Sabina trăiește sub semnul trădării. Ea aleargă în permanență, abandonează, părăsește, înșeală, cu o disperare stranie, care o face la fel, daca nu mai nefericită decît Tereza. Dacă viața Terezei stă sub povară fidelității și
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
necunoscuți. Dincolo de cruzimea faptelor și de revoltă noastră neputincioasa în fața acestora, cei doi mari artiști, care au dus în mormînt atîta vitalitate necheltuită și atîtea lumi neexprimate, au întărit și prin moarte ceea ce au arătat cu atîta splendoare în timpul vieții: adevărul prieteniei și frumusețea solidarității. Mircea Nedelciu, ca înainte mergător al optzeciștilor, si Ion Dumitriu, un saptezecist convertit la respirația estetică, la spiritul și la morală generației 80, au reconstruit ideea de prietenie intelectuală și au dat un sens înalt, în
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
defaimează numai din ostentație nonconformista. Răspunsul lui Petru Creția a rămas doar plângerea unui jeluitor care vrea să treacă puntea suspinelor politice fără un act rezolutiv de ăamor intellectualisă sau de mentalitate victoriana." Și mai jos, siluind și gramatică și adevărul: "Cu totul bulversant, pentru o curiozitate de suprafață, ramane situația paradoxala în care s-a aflat Petru Creția imediat după Revoluție (...) Angajat în zona politică de dreapta și comiliton, altminteri justificat de formația universitară și înaltă erudiție, pe baricadele culturale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
priceput, dar n-am înțeles... Omul de la catedră și-a strîns hîrtiile și le-a strecurat în servietă, surîzînd ambiguu: - A învăța înseamnă a te îndoi... Și, binevoitor, se aplecă în fața întregului amfiteatru. Aplauze. Mai mult ce pot spune? Un adevăr: cine numără cîte furnici are vară dovedește, cu prisosință, pînă unde poate ajunge prostia omenească.
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
remarcă pe care o făceam mai sus, cea referitoare la recomandarea neobișnuită cu care se încheie apelul către prietenii români: întoarcerea la poezie. O asemenea propunere, făcută în grelele timpuri de după război, nu poate veni decît din partea unui poet. Într-adevăr, Valéry scrie eseuri că un poet, înlănțuirea ideilor e interesantă în măsura în care le intuiești un straniu potențial liric, nu dacă urmărești rigoarea argumentației. Se știe că eseul e cumva un subterfugiu al literaților, locul unde scăpa libere toate idiosincraziile, unde spiritul
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
pusă... Tot la Clermont College am auzit și frază, nu formulă, zicerea din ce in ce mai des și mai larg pronunțată în SUA și care ma izbise, urmărindu-mă multă vreme, ajungînd să o rostesc și eu cîteodată în gînd, mai ales din pricina adevărului ei atît de surprinzător că și a frumuseții ei literare, avînd ceva din aserțiunea unui erou shakespearean. Frază, apărută pe vremea războiului din Vietnam și circulînd mult în epoca, îndeosebi în mediile intelectuale, refractare războiului, sună astfel: We have met
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
din decembrie '89, a provocat un potop de comentarii în presa cotidiană. Atitudinea editorialiștilor diferă, semnificativ, de la ziar la ziar. Totuși se poate remarcă existența unor puncte de vedere asemănătoare la cel puțin două dintre publicațiile centrale de mare tiraj: ADEVĂRUL și EVENIMENTUL ZILEI. Asemănătoare sînt în editorialele semnate de directorii celor două ziare neîncrederea în actul de justiție autohton. Neîncredere justificată de numeroasele precedente în care justiția de la noi e mai atentă la șoaptele politicienilor decît la probele după care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
editorialele semnate de directorii celor două ziare neîncrederea în actul de justiție autohton. Neîncredere justificată de numeroasele precedente în care justiția de la noi e mai atentă la șoaptele politicienilor decît la probele după care ar trebui să cîntărească vinovățiile. În Adevărul, Dumitru Tinu e de părere că "Reacțiile violente ale Puterii și ale Opoziției, imediat după anunțarea sentinței, duc la concluzia, deloc liniștitoare, că Justiția nu s-a putut încă desprinde din postura de instrument în mîna celor ce dețin puterea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
politică." Editorialistul folosește drept temei al acestei concluzii faptul că la cîteva ore după condamnarea generalilor purtătorul de cuvînt al PNȚCD Remus Opriș, a salutat sentința printr-un comunicat oficial în care afirma că, îl citam din nou pe directorul Adevărului, "Justiția și celelalte instituții abilitate să afle adevărul despre revoluția din decembrie 1989 și să stabilească vinovații au fost blocate pînă în 1996 de puterea politică de atunci (subl. Dumitru Tinu). Pe de altă parte, Ion Iliescu și Adrian Nastase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
faptul că la cîteva ore după condamnarea generalilor purtătorul de cuvînt al PNȚCD Remus Opriș, a salutat sentința printr-un comunicat oficial în care afirma că, îl citam din nou pe directorul Adevărului, "Justiția și celelalte instituții abilitate să afle adevărul despre revoluția din decembrie 1989 și să stabilească vinovații au fost blocate pînă în 1996 de puterea politică de atunci (subl. Dumitru Tinu). Pe de altă parte, Ion Iliescu și Adrian Nastase consideră sentința ao eroare judiciară și ao mizera
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
vinovații au fost blocate pînă în 1996 de puterea politică de atunci (subl. Dumitru Tinu). Pe de altă parte, Ion Iliescu și Adrian Nastase consideră sentința ao eroare judiciară și ao mizera diversiunea a actualei puteri (subl. D.T.). Că totdeauna, adevărul se află undeva pe la mijloc." Autorul citat preia însă afirmațiile lui Adrian Nastase potrivit cărora, dar și potrivit informațiilor de care dispune Dumitru Tinu, la Parchetul General "se lucrează asiduu" la dosare de acuzare împotriva lui Ion Iliescu și a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
ionesciene. Deși aceasta n-are nimic programat. Undeva dramaturgul Ionesco mărturisește: În piesele pe care tocmai vi le-am citat, am folosit imagini onirice, numai că, dacă le foloseam, le aprofundam insuficient. Vreau să spun că aceste imagini erau într-adevăr amintiri de vise, insă limbajul care le însoțea nu aveau incoerenta sau coerentă inocentă a viselor". Și tot despre Omul cu valize mărturisea: "În această piesă, am încercat să păstrez structura și limbajul visului. N-am izbutit decît pe jumătate
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
fost ascunseă. Astfel, nu transformi un duel, nobil, într-un las asasinat, cum a făcut Planchon în piesa lui Shakespeare, sub pretextul de a demistifica spiritul cavaleresc, fiindcă Shakespeare n-a vrut-o, el, care, de altminteri, cînd voia într-adevăr, nu se abținea să-și zugrăvească prinții în culorile cele mai întunecate". Apoi, cu o resemnare vădit contrariata, observă: "Astăzi teatrul este făcut de regizori. Poate că ține de faptul că autorii au distrus un anume limbaj sau l-au
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
patronii, numiți după prenumele automobilelor personale, safrane, Leganza și Silverado, îl alunga, enervați de prezicerile sale apocaliptice, linistindu-se totuși la gîndul că eroarea atrage, prin originalitatea ei, clienții (Open/Deschidere). În virtutea acestui scenariu biblic pe dos, cartea devine, într-adevăr, o galerie de "portrete". Realul e invadat de virtual: o angajată "drăcoasa" a Elephteryei se îndrăgostește navigînd prin Internet, în Draculaland, de imaginea din anii ^60 a unui ofițer american, dar situl dispare inexplicabil la apariția lui Podina (Portraits/Portrete
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
să îmi plec urechea la nevoile altora, să plîng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările." Așadar, un om al datoriei, aplecat într-atît de mult către ceilalți încît propria să intimitate se dizolvă complet. Și într-adevăr, personajele importante care populează viața Domniței Ileana sînt în egală măsură copiii ei, și soldații răniți pe care ii îngrijește, întîmplările majore sînt moartea mamei sau capitularea țării, nașterea propriei fiice dar și a celei unei refugiate pe care o
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
fix atunci cînd, radiind de încîntare, Miranda rostește această frază. Nu degeaba o face Ciulei că, spunînd asta, să îi ia de mînă pe Antonio și Sebastian. Nu e vorba de o ironie ieftină, nici n-are cum. E un adevăr. E ceea ce se întîmplă în acel moment. Miranda alege Lumea nouă. Și Prospero o alege. Căci nu-i mai ajunge nici "regatul strimt al bibliotecii", nici magia prin care l-a dominat, fiind totodată dominat. Și-și îngroapă cartea. Prospero
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
piață publică, surpat în succesiunea halucinanta a duratelor ("Ce năpraznic îi crește barbă copilului bătrîn/ îi iese din obraji că iarbă printr-un mormînt/ primăvară un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile"), interogînd lumea și "adevărurile" ei, manifestîndu-se că un eretic, ca un Meister Eckhart, poetul scrie despre "ziua de azi" ca si cum ar fi "prima zi de după moarte", pentru că - nu-i asa? - "timpul lăsat trecerii noastre prin lume e/ prea scurt ca să-l irosim cu altceva
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
fără să crâcnească idioțeniile maestrului, incompetență inginerului cu care beau cot la cot și evidență tâmpenie a directorului numit de partid. După decenii în care s-au înfășurat în minciună că în- tr-un drapel olimpic, a sosit ceasul crud al adevărului. Un adevăr nemilos că o boală incurabilă: chiar privatizate, fabricile noastre sunt ineficiente pentru că au prea mulți muncitori, iar productivitatea e la pământ! Comunismul nostru cu inflexiuni asiatice s-a încăpățânat să încurajeze un stil care făcea din om o
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
crâcnească idioțeniile maestrului, incompetență inginerului cu care beau cot la cot și evidență tâmpenie a directorului numit de partid. După decenii în care s-au înfășurat în minciună că în- tr-un drapel olimpic, a sosit ceasul crud al adevărului. Un adevăr nemilos că o boală incurabilă: chiar privatizate, fabricile noastre sunt ineficiente pentru că au prea mulți muncitori, iar productivitatea e la pământ! Comunismul nostru cu inflexiuni asiatice s-a încăpățânat să încurajeze un stil care făcea din om o anexă a
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
morți și îngropați prin alte locuri, e foarte probabil că utilizarea sintagmei să fie un caz de "etimologie populară", de resemantizare și remotivare a unei metafore politice din anii '50-'60, în interiorul unui alt cod metaforic. Adjectivul rece are într-adevăr, în textele populare, ca și în multe texte literare culte, semnificații negative, legate mai ales de moarte: în DLR, găsim des în citate (s.v. rece): "moartea rece" (la Budai Deleanu și Alecsandri), "fiori reci", "reci fiori de moarte" etc. Cu
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
de ani de zile fac lucrul acesta și nimeni nu i-a adunat niciodată la un loc. Acești fideli au abordat întotdeauna cărțile despre Gulag cu seriozitate și cu o patimă mai mult sau mai putin voalata de a scoate adevărul la suprafață. S-au deosebit prin stil și vîrsta, si, poate, chiar prin aprofundarea ororilor comunismului, dar în comun le-a fost predilecția pentru acest gen de cărți. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca ar fi primii care ar deschide această
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
revistei ORIZONT, 6, îi e în mare parte consacrat lui Ovidiu Cotrus - act literar important, căci generațiile tinere, care cunosc doar legendă orală și mică bibliografie, ajunsă de referință în universități, au posibilitatea să afle, de la sursele cele mai sigure, adevărul despre complexitatea și frumusețea (ei, da) unui personaj cu totul aparte în literele române și despre motivele supraviețuirii sale spirituale. Toate textele despre Ovidiu Cotrus din orizontul lui 1999 sînt fațetele unei prisme ce descompune lumină lui în curcubee. O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
un grup de prieteni care au păstrat vechea lor amiciție, de la 20 de ani, si la varsta de 50 de ani. Mulți dintre scriitorii mai tineri continuă să se mire că un asemenea lucru a fost posibil. Dar acesta e adevărul: micile neînțelegeri, care au umbrit ici și colo relațiile unora sau altora din membrii Cercului literar, n-au putut să-i afecteze unitatea spirituală." Întrebat de N. Prelipceanu de ce nu a publicat pînă la acea dată nici o carte, Ovidiu Cotrus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
în Europa. (În finalul cărții, printre notele explicative, se reamintește că expresia clasică "non possumus" se referă,... sau înseamnă, ca formulă, refuzul catolic, hotărît, dezacordul cu cerințele laice, de pildă divorțul ș.a.) s...ț Biserică a pus mai presus de adevăr și de Dumnezeu ideea suveranității laice a catolicismului român; în același scop, a proclamat și infailibilitatea conducătorului ei, si a proclamat-o atunci cînd la porțile Romei bătea și intră puterea laică; o excelentă coincidență, care vestește "sfîrșitul sfîrșitului". Pînă
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
Alex. Ștefănescu Schimbare de ritm Volumul Merci pour leș covrigi (ce titlu simpatic! un titlu care reglează de la inceput starea de spirit a cititorului...) cuprinde articolele scrise de Costache Olăreanu în perioada 1995-1998 pentru rubrică Fereastră din Adevărul literar și artistic. Publicistica, deci. Dar nu publicistica oricui. Autorul este un scriitor rafinat, un stilist, aflat la o vârstă la care stilul a devenit, cu adevarat, omul. Nu vom întâlni, pe tot parcursul celor 340 de pagini ale cărții
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]