5,887 matches
-
perspectiva unor circumstanțe, mai ales spațiale sau temporale, descrise din perspectiva locutorului: „El doarme acolo.” - „El doarme în patul acela.”, „El vorbește acum.” - „El vorbește în momentul acesta.” Dezvoltând, în esență, un conținut semantic echivalent sau chiar identic, adverbul și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în patul acela.”, „El vorbește acum.” - „El vorbește în momentul acesta.” Dezvoltând, în esență, un conținut semantic echivalent sau chiar identic, adverbul și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu vorbești tare.” Adverbele care corespund adjectivelor pronominale depind de situația de comunicare, care le condiționează planul semantic. „Eu desenez acum.” înseamnă „Eu desenez în momentul acesta, în care mă provoci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu vorbești tare.” Adverbele care corespund adjectivelor pronominale depind de situația de comunicare, care le condiționează planul semantic. „Eu desenez acum.” înseamnă „Eu desenez în momentul acesta, în care mă provoci la discuție.”, deci, în momentul în care se desfășoară actul lingvistic. Sub aspect morfologic, adverbul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de opoziție, realizat propozițional$$. Sub aspect sintactic, este definitorie pentru adverb, dar nu generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se subordonează și numelui (substantiv sau adjectiv) și pronumelui, precum și unui alt adverb: omul de aici, toți de acolo, albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectiv) și pronumelui, precum și unui alt adverb: omul de aici, toți de acolo, albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective morfologic și sintactic; adverbul rămâne indiferent la sensurile gramaticale sau lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective morfologic și sintactic; adverbul rămâne indiferent la sensurile gramaticale sau lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin mijloace externe (neologisme), vocabularul limbii se îmbogățește cu noi adverbe. Pe de alta, numeroși termeni lexicali, bivalenți sub aspect lexico-gramatical, în planul paradigmatic al limbii, își anulează una din valențe, în planul sintagmatic al textului, unde pot funcționa ca adjective sau ca adverbe: „Să mergem împreună,/Sub acel farmec liniștit/De lună.” (M. Eminescu, I, p. 187) $adjectiv$$ - „Răsare luna liniștit/Și tremurând din apă.” (Ibidem, p. 179) $adverb$$. Din perspectiva raportului dintre poziția termenilor lexicali în sistemul limbii și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub aspect lexico-gramatical, în planul paradigmatic al limbii, își anulează una din valențe, în planul sintagmatic al textului, unde pot funcționa ca adjective sau ca adverbe: „Să mergem împreună,/Sub acel farmec liniștit/De lună.” (M. Eminescu, I, p. 187) $adjectiv$$ - „Răsare luna liniștit/Și tremurând din apă.” (Ibidem, p. 179) $adverb$$. Din perspectiva raportului dintre poziția termenilor lexicali în sistemul limbii și în structura gramaticală a textului, adverbele dezvoltă două subclase: 1. adverbe stabile, caracterizate prin structura lexico-gramaticală a clasei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasei ca o constantă: aici, acolo, devreme, târziu, călugărește, muncitorește, pe furiș, cruciș, fățiș, târâș, actualmente etc. Adverbele derivate prin sufixele -ește, -iș, -mente au în aceste morfeme marca identității lor lexico-gramaticale; adverbele formate prin sufixul -ește se disting de adjectivele corespunzătoare, caracterizate prin sufixul -esc: călugăresc, muncitoresc/ călugărește, muncitorește. 2. adverbe mobile, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o actualizare adverbială a unor termeni virtual polisemantici, sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradulI sau ca variantă adverbială a unor termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o actualizare adverbială a unor termeni virtual polisemantici, sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradulI sau ca variantă adverbială a unor termeni omonimi sub aspectul acelorași categorii de sensuri: • adverbe care intră în corelație lexico-gramaticală cu adjective: corect, frumos, voios, dublu, triplu, îndoit etc.: volum dublu/„I-a dat dublu înapoi”, efort îndoit/„I-a plătit îndoit.”, „Vis frumos avut-am noaptea” (M. Eminescu, I, p. 80) $adjectiv$$/„De te rogi frumos de dânsul,/Îndestul e de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sensuri: • adverbe care intră în corelație lexico-gramaticală cu adjective: corect, frumos, voios, dublu, triplu, îndoit etc.: volum dublu/„I-a dat dublu înapoi”, efort îndoit/„I-a plătit îndoit.”, „Vis frumos avut-am noaptea” (M. Eminescu, I, p. 80) $adjectiv$$/„De te rogi frumos de dânsul,/Îndestul e de hain...” (Ibidem, p. 109) $adverb$$. Caracterul adverbial al actualizării acestor termeni este marcat, pe de o parte, de natura totdeauna verbală (sau adjectivală) a regentului, pe de alta, de invariabilitatea lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe de alta, de invariabilitatea lor în funcție de gen, număr și caz; se deosebesc, prin aceasta, de termenii actualizați adjectival, când intră în relații de dublă dependență, și cu verbul și cu numele (pronumele): „Ei merg liniștit.” $adverb$$/„Ei merg liniștiți.” $adjectiv$$ • adverbe rezultând din convertirea unor substantive determinate prin morfemul definit -a, prin transformarea sensului noțional al unor substantive din câmpul semantic temporal în sens circumstanțial: „Noaptea nu mai pot dormi ca altădată.” (adverb) vs „Noaptea e acum mai lungă.” (substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al termenilor și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338), „Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.” (Ibidem, I, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. CATEGORIA GRAMATICAL| A INTENSIT|ȚIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A INTENSIT|}II" Sub aspect morfologic, adverbul își fixează identitatea specifică în dezvoltarea categoriei gramaticale a intensității în care își are originea singurul sens gramatical din planul său semantic. Se deosebește de adjectiv, cu care are în comun această categorie, prin incompatibilitatea adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriei gramaticale a intensității în care își are originea singurul sens gramatical din planul său semantic. Se deosebește de adjectiv, cu care are în comun această categorie, prin incompatibilitatea adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei acțiuni intrate în raporturi cu „agenți” diferiți sau în momente diferite sau în raport cu alte acțiuni: „El citește mai frumos decât mine/ieri/scrie.” Organizarea internă a categoriei se desfășoară în aceleași variante și prin corelația acelorași termeni din flexiunea adjectivului. Intensitatea obiectivă (comparativă) se realizează pe baza a patru termeni: echivalența, superioritatea, inferioritatea, superlativul; • echivalența; însușirea unei acțiuni manifestă aceeași intensitate la diferiți agenți sau în momente diferite: „El scrie la fel de frumos ca Maria.”, „Merge tot așa de încet ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 338); • inferioritatea; însușirea acțiunii verbale prezintă un grad inferior de intensitate la agenți diferiți sau în momente diferite: „Răsuflă mai puțin greu.”; coordonatele desfășurării acțiunii verbale au o dezvoltare inferioară: „Pădurea aceasta este mai puțin departe.” Ca și la adjective, gradul de intensitate inferioară se întrebuințează mai cu seamă în construcții eufemistice, în locul gradului de intensitate superioară a termenului antonim: „El vorbește mai puțin frumos.” - „El vorbește mai urât.” Gradul de intensitate superioară și inferioară dezvoltă și o variantă progresivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se manifestă într-un grad minim de intensitate: „Cel mai puțin greu i se pare la fizică.”; coordonatele acțiunii verbale prezintă un grad minim de dezvoltare: „Cel mai puțin departe e situată gara.” Intensitatea subiectivă se realizează, ca și la adjectiv, în corelația dintre doi termeni purtători de sensuri gramaticale: intensitatea relativă, intensitatea superlativă și un termen neutru, pozitivul. Intensitatea relativă; subiectul vorbitor aproximează gradul de intensitate a însușirii acțiunii verbale: „Respiră cam greu.”, „Respiră destul de greu.” sau de dezvoltare a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]