6,858 matches
-
trecerii și de finalizare... Româna are pe a scoate legat de lat. scato „a împroșca, a ieși izbucnind, a străbate, a curge”, de excutio „a scutura, a face să cadă prin forțare, zguduire, a arunca, a elimina”, de quatio „a agita, a face să avanseze spre ieșire, a împinge înainte, a da (a arunca) afară”. În vgr. κατω, κατα, καθα însemna (ca adverb, prepoziție și prefix) mișcarea sau lăsarea în jos (spre, pe pământ sau pe ceva stabil), slobozirea, forțarea trecerii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oraș în insula Creta. La autorii grecești καμάρα, cameră boltită, lat. camara și camera. Cuvânt barbar. În regiunile Pontului Euxin se numeau καμάρου, corăbiile mai mici și ușoare construite din bârne fără legături de metal; iar când valurile mării se agitau, se puneau scânduri pe amândouă laturile până se închideau în forma unui acoperiș. Rom. cămară, odaie, în care se păstrează vestminte și alte lucruri necesare. Cămară, diferite cătune mici din România.” Despre opera lui Nicolae Densusianu se spune că Vasile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din prepoziția cata (în vederea) și din verbul airo (a lua, a ridica, a exalta), îmbracă trei accepții. Conform primului sens, medical, înseamnă "purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În sens religios, este sinonim cu purificarea. El ajută la înțelegerea stării create, datorită unei exaltări provocate, în anumite ceremonii, ritualurile inițiatice mai exact, cu ocazia Misterelor din Eleusis sau a Misterelor Orfice. Platon înțelege termenul în a doua accepțiune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gândurile cu voce tare. "Nu vreau să spun că atunci când un actor vorbește singur, scrie Corneille în Discurs despre Poemul dramatic, el nu-și poate informa auditoriul asupra multor lucruri, dar asta trebuie făcut prin sentimentele unei patimi care îl agită, și nu printr-o simplă narațiune. Monologul Emiliei, care deschide teatrul în Cinna, face destul de bine cunoscut faptul că Augustus a ordonat moartea tatălui său, și că pentru a-i răzbuna moartea ea își determină iubitul să conspire împotriva lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dezlănțuite îl căutau pe Oreste, care fugise din calea lor, pe când ele ațipiseră; de cealaltă, era văzut vinovatul, cu fruntea încinsă de o legătură, sărutând picioarele statuii Minervei și implorându-i ajutorul. Aici, Oreste își adresează jelania zeiței; acolo, se agită Furiile; merg, vin, aleargă. În sfârșit una dintre ele exclamă: "Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu discursul, să amestece o scenă vorbită cu o scenă mută și să tragă folos din unirea celor două scene, și mai ales din apropierea, fie teribilă, fie comică din această unire care s-ar face mereu. După ce Eumenidele s-au agitat pe scenă, ajung în sanctuarul în care s-a refugiat vinovatul; și cele două scene nu formează decât una singură." (A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim, 1757) Diderot ar vrea de asemenea ca arhitecții să conceapă noile săli de teatru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
manechin din răchită căruia îi reprezintă sufletul; el manevrează acest manechin într-un mod înfricoșător, chiar și pentru poetul care nu se mai recunoaște, și ne înspăimântă (...) așa cum copiii se înspăimântă unii pe alții ridicându-și hăinuțele scurte deasupra capului, agitându-se și imitând cum pot mai bine vocea răgușită și lugubră a unei fantome pe care o întruchipează." După cum arată Diderot aici, procesul de stilizare are loc la teatru în doi timpi. Este mai întâi fapta autorului dramatic ce stilizează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
falsitate, asta nu înseamnă că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu confidenții lor și discută fără încetare despre pasiunile lor, și personajele în haina lor scurtă cu aere de războinici și care se agită ca niște bondari îmbătați de soare, nu ai ce să alegi, și unii și alții sunt la fel de perfect inacceptabili. Niciodată oamenii ăștia nu au existat. Eroii romantici nu sunt decât niște eroi tragici, pișcați într-o zi de Lăsata Secului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
capitala în Lhasa (suficient de "neutru"), populat de tirani cu mustață hitleristă, fenotip asiatic și ordine sovietică, înotând într-o aglomerare de simboluri totalitariste (svastici, mandale, steaguri), cu vocabular în care abundă termeni ca "purificare" sau "pacificare", acumulând "demonii care agită și înspăimântă umanitatea" la mijlocul secolului. Personajele negative erau mereu costumate în naziști, sovietici sau japonezi, iar cele pozitive în americani, francezi, englezi, ruși (neapărat "albi"). Barbarul ostil se găsește întotdeauna în Est, cei puternici întotdeauna în Nord iar cei slabi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vreodată. Ai zice că nici unul din noi n-a mai văzut o femeie în viața lui. Apropo de femei, nu prea ai din astea în posturi de conducere. Toți directorii tăi sunt bărbați. Nu-i de mirare că toată lumea se agită când vede câte o fată intrând în sala de ședințe. Nu-mi plac femeile în afaceri, spuse Max. —Nici măcar eu? îl întrebă Nieve. —Cu tine e altfel, îi spuse. Ești asistenta, nu rivala mea. Avea dreptate, după cum își dădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ține pasul cu ceilalți din clasă (mai ales cu Darcey McAfurisitadeGonigle). Până la urmă, se gândea Nieve triumfătoare, reușise și de una singură, fără să trebuiască să urmeze sfaturile enervante ale lui Gail. O lăsase în urma ei pe Darcey să se agite degeaba, în timp ce ea devenise genul de persoană care își putea permite să angajeze o firmă ca să-i organizeze nunta și s-o lase pe ea să pună la punct ziua perfectă. Îi dăduse voie lui Gail să se implice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
despre tine. Darcey fu din nou cât pe-aci să se înece. —Cum așa? Voia să știe cum te integrezi pe-aici. Dacă ești fericită. —Ce? Darcey se înroși. Nu-l privește. A fost o discuție relaxată, nu te mai agita atât. Ideea e că la un moment dat, tot vorbind, i-am zis că mi se pare că voi doi vă știți de dinainte. Iar el mi-a spus să te întreb pe tine. Așa că asta și fac. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că mi se trage de la mâncare, dar mă simt de parcă măruntaile mele ar fi mașina de făcut valuri de la Luna Park, i-am spus și drept confirmare am tras un vânt sonor cu duhoare de carne. O, Doamne, am exclamat, agitându-mi mâna prin fața nasului, Înțelegi ce vreau să zic? — Taci din gură, animalule, zise tânărul, dar am văzut că ridică țeava armei la nivelul capului meu. Mi-am adus aminte de Parabellum-ul de pe vremea când eram În armată, când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
izbit de ușa de la intrare. Mă Înșelasem, Însă, când estimasem că adversarul meu nu va fi În stare decât de o ripostă slabă. L-am prins de Încheietura mâinii În care ținea arma și am descoperit că brațul lui se agita În direcția mea cu mult mai multă putere decât prevăzusem eu. L-am simțit cum mă apucă de gulerul halatului și-l răsucește, după care am auzit țesătura sfâșiindu-se. — Rahat, asta chiar e prea mult, am spus eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
efectul pe care valul enorm provocat de șalupă Îl avea asupra celorlalte ambarcațiuni din calea noastră și care se lovea de carcasa bărcilor ancorate sub copaci și pe lângă micile debarcadere, scoțându-i pe punte pe proprietarii lor nervoși, ca să Își agite pumnii În direcția noastră și să țipe după noi, strigăte care se pierdeau În zgomotul făcut de motorul mare al bărcii. Am luat-o către est spre Spree. — Doamne, sper din tot sufletul că nu e prea târziu, urlă Six
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite Uriaș! rosti, încetișor, omul speriat. Și avea de ce să fie așa, pentru că, în fața lui, se proptise o namilă de om, cu trupul ca de urs, care agita un topor de câteva tone. Spune ce vrei și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pare că tot ce mai putem înțelege noi, care am "civilizat" mitologia, în sensul că am închis-o în biblioteci, sunt "miturile" moderne: succesul, viteza, eficiența... În ceea ce privește miturile vechi, ne mulțumim să procedăm ca maimuțele care aruncă miezul bananei și agită cojile. capul de olmec Un muzeu ciudat, într-adevăr. Noaptea prăbușită peste eucalipți ațâță imaginația. Cărările urcă și coboară prin pădure și mă surprind temîndu-mă de șerpi. Apoi, "capetele de olmeci" pe care le vedem la lumina lanternei îmi amintesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm? / Șai-da-dirlada-da/ Păi ne cordim și ne culcăm/ Șai-da-dirlada-da/ Păi copilașii ce mănîncă? / Șai-da-dirlada-da/ Păi se cordesc și-apoi se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochi cu sprâncene pensa te... Se aduseseră între timp microfoanele, stațiile și boxele din sala de discotecă. Pentru că rugul căzuse pe o rină și flacăra i se domolise, s-au aprins din nou becurile. Diverși țipi au început să se agite în jurul mesei acoperite cu pânză roșie. Avea să înceapă, târziu în noapte, programul "oficial", cu premiile, concursul de "miss", carnavalul și celelalte. Nelăsând sticlele din mâini, ne-am adunat din nou cu toții în mijlocul terenului de sport. Lumina becurilor colora totul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de unde doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită-n sus și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dădea cu fundu de pământ, Puiu e băiat! Striga el, nu spunea bărbat, ci băiat, și urla ca nebunu că e băiat nu femeie! Iar noi ne prăpădeam de râs, și cu cât râdeam noi mai tare, cu atât se agita și el mai rău, nu înceta până nu-i dădeam dreptate, Puiu e bărbat! acceptam noi, dar el insista mai departe, Puiu e bărbat! și noi încă o porție de râs, lăsându-ne cu greu convinși de el că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
probabil la femei și nimic din negura pe care eu îmi imaginasem că cineva cu experiențele lui ar fi trebuit s-o lase în juru-i, Aldo nu împrăștia prin aer decât un miros vag masculin, de after shave proaspăt, își agită liniștit cuburile de gheață în paharul de whisky, Ești un subiect interesant, Theo! În prima seară când ai venit te-am hipnotizat atât de ușor, n-ai manifetstat nici o împotrivire am trecut atât de simplu cu tine peste unele etape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după ea? În nici un caz nu îi va mai răspunde la telefoane. Niciodată, aia a fost ultima dată, ultima și cea din urmă... S-a plasat în spatele mesei, încercând din răsputeri să se concentreze la interviu - dragul de Calvin se agita enorm pentru interviurile astea. Știa că în câteva momente se așteaptă ca el să pună niște întrebări cât de cât relevante, dar el nu se putea gândi decât că ar putea să sângereze până la moarte. Sau să turbeze. Oare cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înțelesese într-un final că Phelim și cu ea nu vor depune împreună actele pentru cumpărarea unei căsuțe cu tufe de trandafiri în grădina din față. Fusese și un mic complot la mijloc. Ea se gândise că Phelim se va agita și va fi de acord să contribuie la achiziționarea unui apartament cu trei dormitoare, localizat într-o suburbie îndepărată. Dar, spre imensa ei dezamăgire, el nu a ridicat un deget, iar achiziția a mers înainte. Pentru moment, a fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]