25,860 matches
-
de nectar și mister, care se hrănește din izvoarele nemuririi și care crește, se potențează numai prin iubire. Avem aici și liantul privilegiat care fluidizează mirabil relația dintre trup și suflet, semănând în sipetul nostru lăuntric, parfumul unic de floare albastră. Și pentrucă din acest recital feminin, nu putea absenta vocea masculină, postfața lui Paul Eugen Banciu aduce prin pana lui măiastră, zvonul curat al începutului de lume pe care doar icoana iubirii o generează în sufletul oricăruia dintre noi. „Renaște
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
RECITAL INSTRUMENTAL “Muzică românească - Trei generații” GABRIEL MĂLĂNCIOIU Flauros ( În memoriam Constantin Brâncuși - 2015) VLAD ALECSANDRU COLAR - flaut CORNELIU DAN GEORGESCU Musik fur eine lichtwolle Umwandlung / Muzică pentru o trecere spre lumină(2000) Mediu electrocustic ULPIU VLAD Sonorități și clopoței albaștri (2014) (p.a.a.) LĂURĂ ROMÂN - vioară REMUS GEORGESCU Mă ascund CRISTIAN ARDELEAN - bariton CORNELIU CEZAR Ziua fără sfârșit (1974)- mediu electroacustic și instrumente VLAD FAUR - trombon SORIN PETRESCU - sintetizator Marți, 10 noiembrie 2015, ora 19 Universitatea de Vest- Holul Mare
Festivalul de Muzică Nouă INTRADA, ediția a II-a [Corola-blog/BlogPost/93295_a_94587]
-
facultatea de Regie la ”Institutul de arte ”Gavriil Musicescu” (este de altfel Artistă a poporului în Republica Moldova), fiind 16 ani solista Radiodifuziunii din Chișinău. În vastu-i repertoriu figurează piesele scrise pentru ea de Ion Aldea Teodorovici (” Pînă la lacrimi”, ”Seara albastră”, ” Fuga, fuga”, ”Bucurați-vă”), Yan Raiburg, Petru Aldea Teodorovici, Eugen Doga (”Orice femeie e frumoasă”), Iurie Sadovnic, multe din ele pe versurile lui Grigore Vieru, aduse la microfon cu glas răscolitor și tandră feminitate (în aceeași noapte i-a încîntat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93274_a_94566]
-
o galerie de sculptură antică. Aici mă găsise Olimpia, care venise însoțită de colegul ei, Beliov. Beliov acesta era un individ fără vârstă, nu prea înalt, dar bine legat, cu părul deschis la culoare cam rărit în creștet. Ochii săi albaștri îl cercetau pe partenerul de conversație cu căutătura luptătorilor sau boxerilor care se privesc nemișcați înainte de a evolua pe saltea ori în ring. Omul avea cutele nasului adânci și colțurile buzelor trase, de parcă ar fi zâmbit ironic fără contenire. Mergea
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră cu puțin înainte. Fiind sâmbătă, coborau la oficiul poștal din Umileni ca să trimită bani boreselor rămase acasă la Maramu, cum ziceau în limbajul lor eliptic, să păzească de casă și coconi
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
atâta, mă!” Neobișnuit de generos, ceea ce însemna că îl distrase scena, Bărbosu îi îmbiase pe comesenii de ocazie cu câte o cinzeacă de coniac din cele primite, care îi fuseseră așezate înainte pe fața de masă în carouri albe și albastre precum niște piese de șah în fața unui mare maestru, dar oamenii refuzaseră respectuos oferta, zicând că ei „or be cu fârtații de-afa” că le era să nu plece TAF-u fără dânșii, „c-atunci om ave ceva de me pân la
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic al șoferilor care - buimac, nici nu mai știa dacă în vis ori aievea - îl luaseră în tărbacă mai deunăzi în fața Gării de Nord, fiindcă scăpase calul printre mașini. Mama voastră de nătărăi, rostise revenind în stradă, constatând că ceilalți
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Este rugul meu/ Și încă nu m-am gândit/ Ce să fac cu el/ Voi hotărî mâine/ Astăzi sunt plecat cu treburi/ Pe la surori/ Și pe la frați ... Moto-urile fiecărui ciclu sunt inteligent alese, ele exprimând scurgerea timpului în picuri albaștri de suflet, alternanțele sisifice ale ciclurilor vieții, iminența sfârșitului dar și chemarea la judecată, spre dobândirea nemuririi. Rimele iscusite conferă arome clasice microdioramelor lirice de o frumusețe evidentă, iar acolo unde rima lipsește, se intuiește prin ritm și cantabilitate. Prin
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
biserici sfânta liturghie Vibrează de tainică emoție întreg văzduhul Vin mesagerii Domnului din Alba Împărăție Să ne lumineze gândurile, să liniștească duhul. Îi onorează pe muritori cu privirea lor senină Auzul ne deschid, celestă muzică lin coboară Din sfera lor albastră, desprinsă din lumină Adusă la vecernie, prin fâlfâit de aripi, spre seară. Suntem pregătiți de întâmplările ce vor veni Fară să ne întrebe de vrem sau nu în viitor? Ascultăm noi glasul ce nu minte al inimii Ori ne lăsăm
RĂTĂCITA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383203_a_384532]
-
Acasa > Poezie > Amprente > "UN ULTIM ZBOR" "AM BIRUIT" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un ultim zbor Un ultim zbor. Arìpile-s întinse și-albastrul cer în ochi mi s-a prelins. Cine-a crezut că flăcările-s stinse și-a jubilat crezându-mă învins? N-am fost așa de tânăr niciodată și-atât de mult nicicând n-am cutezat, ca-n clipa asta binecuvântată
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
dragoste mă strînge,Și spre casa ta pornesc la drum.Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște,... XIII. RECONDIȚIONARE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oase tot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni, să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
adorm în ploaie și mă trezesc ningînd, mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sarea din nou ca praf de viață la mine-n trup și-n gînd. Citește mai mult Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oasetot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni,să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase,de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut,crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... XXII. COLIND DE PRIMĂVARĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să aruncăm
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în altul ne împingea, surd, vîntul. Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... Citește mai mult Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningeaFrumoasa, trista iarnă pe sufletele noastreși mîna ta subțire prin fulgi mai flutura,Și ascultam colinda potecilor albastre.Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,În inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau a nenorocîn alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii.N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Beletristica > SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un vânt călduț de vară bătea la poarta orașului. Nori răzleți acopereau cu nuanțe de gri și alb cerul albastru. La munte, vara se face simțită după a doua jumătate a lunii iunie. Începeau vacanțele. Puștimea, răpusă de oboseala sfârșitului de semestru și de an școlar, ardea de nerăbdare să zburde fără teama lecțiilor nefăcute. Delia, ajutată de Ștefan cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
va fi greu să le aprindă, va scăpăra băț după băț până când cutia va fi goală și am auzit că nu mai are alta. De aceea mă bucur că îngerul plânge. Nu l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-au șoptit gândurile. Îngerul are în buzunar un amnar pe care îl va aprinde când va primi porunca să arunce în aer întreaga coșmelie cârpită de tine de pe o zi pe alta. Deocamdată
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Luntrea Cantul iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e dragostea noastră. Iubirea-o urmez. Sunt pe luntre. O gură de aer primesc, Pe tărâmuri de vise...lacustre În cântec iubirea doinesc. Referință Bibliografica: Luntrea / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? (Din volumul de versuri “O mie și una de poeme” - Vavila Popovici) Referință Bibliografică: TEMPI PASSATI / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII, 28
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
cealaltă de palmieri foarte înalți ,dar în același timp foarte subțiri.În stânga se înșirau hoteluri luxoase,de cel puțin șapte etaje ,construcții arhitectonice moderne ce îmbinau perfect stilul european cu cel al continentelor aflate în apropiere. Iar în dreapta,un infinit albastru, cristalin. Marea Meditarană ! Era doar începutul lunii mai,dar câțiva turiști temerari își împărțeau deja bucuria de a înota cu peștii mici ,strălucitori. Făcuse duș la cele amplasate pe plajă, totul era gratuit,inclusiv toaletele,nu ca în România ,unde
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
se termine... La catedră era cu mult mai umbră ,iar Steluța avea -n dotare chiar și aer condiționat. Un leșin cumplit îi amețește trupul, ar vrea să se așeze,să renunțe la tot și să se-nece în marea cea albastră. „De ce n-oi fi murit în accident ? Scăpeam acum de toate astea ! ” Își alungă rapid gândurile necurate,totul depinde de cum lași subconștientul să lucreze. Nu era cazul să gândescă atât de negativ . Ieșise o dată din barele de la modul și se
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
într-o seară, după ce le-a citit, m-a chemat la el. Mi-a spus că sunt dușmanul Stațiunii și al său, după care le-a aruncat pe toate trei în cămin. S-au aprins dintr-odată. Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci, de ce Îi apăruse ca un spectru? De ce stăruința aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]