10,591 matches
-
I, nr. 17, București, 12 septembrie 1996, p. 7. 23 D. Braharu, Ion I. Lapedatu. Note bio bibliografice..., p. LIX. 12 ocupând de la funcția de secretar și director al băncilor “Ardeleana” din Orăștie în 1906 și a celei de Asigurare “Albina” din Sibiu în 1911, pe cea de director al Băncii Naționale a României în anul 1928. A ajuns să fie ales în perioada anilor 1944/1945 și guvernator general al Băncii României, după care a funcționat ca director în aceeași instituție. De-a
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
multe și felurite colaborări, operele lui Dimitrie Cantemir, intenție care constituie unul din cele mai ample proiecte editoriale ale vremii. Proiectul a avut un ecou favorabil printre 10 cărturari vremii după ce prospectul a fost publicat, la 1 decembrie 1838 în „Albina Românească”, el a fost reluat în mai multe periodice, însoțit de elogioase note introductive. De asemenea inițiativa a găsit și aprobarea lui Mihail Sturdza. Cu toate acestea, ea nu a putut fi materializată fiind imposibil să se realizeze cei 200
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
declarat opoziția categorică față de dualism încă din momentul proclamării sale. La 15 mai 1868, a fost făcut public, Pronunciamentul de la Blaj, o reafirmare a programului din 1848. Actul redactat de George Barițiu s-a difuzat în Gazeta Transilvaniei, Telegraful român, Albina, etc. Arestați imediat, autorii au fost grațiați de împărat. În 1881 s-a format, Partidul Național Român. Acesta a adoptat tactica pasivismului politic, nu a participat la alegerile pentru parlamentul de la Budapesta, declarând că refuză să recunoască unirea din 1867
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în poezia lui Horia Zilieru, mai puțin a urmărit însă motivația raportării femeii la cuvânt și aproape deloc fundamentul etimologic și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru nu puțini dintre teologii creștini, albina este înțeleasă drept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru nu puțini dintre teologii creștini, albina este înțeleasă drept un simbol al sufletului și al cuvântului de esență divină, ba
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru nu puțini dintre teologii creștini, albina este înțeleasă drept un simbol al sufletului și al cuvântului de esență divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru nu puțini dintre teologii creștini, albina este înțeleasă drept un simbol al sufletului și al cuvântului de esență divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea cu albinele și, simultan, cu regalitatea ("regină exilată", respectiv "Doamnă" înveșmântată în "albastră togă"), eruditul poet nu face altceva decât să sugereze legătura strânsă, chiar indisolubilă, dintre eros
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înțeleasă drept un simbol al sufletului și al cuvântului de esență divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea cu albinele și, simultan, cu regalitatea ("regină exilată", respectiv "Doamnă" înveșmântată în "albastră togă"), eruditul poet nu face altceva decât să sugereze legătura strânsă, chiar indisolubilă, dintre eros/ feminitate și logos. Dacă la început apariția personajului feminin în orizontul eului poetic marchează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul pâlpâie ierboasa/ lăptoasa ceață spumă insomnie/ sfidarea de zăpezi și scoici golite/ de vorbăria perlei surdomute/ și chiciura de sulf certând ciracii/ ce vin la stupi de-albine prohibite.// mai lasă-mi turnul vechi și athanorul/ în care focul alt siliciu cerne/ să-nregistrez pe benzi și noaptea-aceea/ când suflă geniu-arghezian și bombe/ cu hidrogen iradiază osul/ boltitei frunți lucind spre cimitire// nimicul confundat de orbi cu bronzul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
universului prin negații repetate ce anulau bogăția de sunete din viața naturii și a omului: n-ar mai fi nici muget de boi pe pajiști, nici zgomot de sălbăticiuni prin păduri, nici cântec de păsări prin văzduh, nici zumzet de albine sau de fluturi n-ar mai străbate câmpia, nicio voce, niciun murmur, în afară de cel al apelor, al vântului și al furtunilor nu s-ar auzi nicăieri. Din lumea întreagă, și din întâmplările și nenorocirile fără de sfârșit ale viețuitoarelor niciun vestigiu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
predilecta și care sunt utilizate chiar și acolo unde nu traduc fidel termenii din limba greacă. Pe de o parte vocabule ce redau universul intim quasimodian sunt frecvente în traduceri: conchiglia, luna, fanciullo, cavallo, ape, miele scoică, luna, copil, cal, albină, miere. Pe de altă parte în creațiile sale originale regăsim elemente ale naturii preferate de poeții melici: vento, acqua, terra, fiumi, fiori, monti, alberi, uccelli vânt, apa, pământ, râuri, flori, munți, copaci, păsări. Nu în ultimul rând, versurile autorului ermetic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
proprie. Apoi, economia începe să fie considerată o entitate distinctă, în special după cele Două tratate de guvernare civilă, ale lui John Locke, dar mai ales după Avuția Națiunilor lui Adam Smith. Preluînd ideea lui Mandeville din celebra Fabulă a albinelor, potrivit căreia viciile private fac beneficiile publice, Smith susține că "mîna invizibilă" face ca egoismul să garanteze binele comun și că activitățile economice își au propriile legi morale. Așadar, începînd cu secolul al XVIII-lea, economia e considerată o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți...era o necuviință...dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară...era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de [o] palmă și, pe o vioară (s.n.) cât cojița unei alune, cânta subțire și frumos, de stai îndrăgit de el... ([Archaeus] Eminescu: 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aveam bani, ea se duse la un lac. Acolo fieștecare frunte de val reflecta o stea...ea intră încet în apa lacului și prinse încet, încet cu mâna din fiecare frunte de val câte o stea, ca și când ar fi prins albine de aur, apoi punându-le în poale le aduse în casă și le vărsă pe masă. Astfel jucam cărți pe o frumoasă masă de marmură, și jocul nostru era o poveste lungă și încurcată 55 căria nu-i mai dam
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fructe crăpate,/ Arătându-și sâmburul gol,/ Înalță-n văzduhul pierdut,/Aburi mirați de alcool;// Miros vegetal de iubire,/ Sub soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică,/ Încât stinge răul și binele// Într-o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tuturor gândurilor, "veșmintele vorbirii". Ilustrarea tipului uman narativ pur este o persoană pentru care interlocutorul, oricine ar fi el copil, tânăr în formare, partener egal, somitate culturală în viață sau autor intrat în veșnicia creației vine la întâlnire încărcat, precum albinele la stup, cu sacii de polen ai propriei fapte. Privirea narativă tocmai asta caută și cântărește atent: ce ai (mai) făcut, ce faci, ce urmează să faci. Este o privire binevoitoare, dar scrutătoare, directă și atentă. Transmițându-și propriul model
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
trebuitor oaselor" (p. 184); Zahărul e plăsmuire, e o născocire a fabricilor, e un lucru mort, scos din sfeclă, așa de pildă cum e spirtul scos din porumb și cartofi. Pe când mierea e o zămislire firească, o lucrare vie a albinelor" (p. 212); Oamenii ar trebui să cultive mai mult grâu și secară... În alte țări, înaintate, porumbul și mălaiul se dau numai vitelor... Vecinii râd de noi poreclindu-ne mămăligari. Adevărul e că pâinea e mai hrănitoare și mai sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acid. Amestecul de 60% fructoză și 40% zaharoză în soluție de 10% este cu 30% mai dulce decât soluția de 10% fructoză pură. Fructoza mărește de două ori viteza de metabolizare a alcoolului în organism. Dintre produsele naturale, mierea de albine conține cantitatea cea mai mare de fructoză (41%), alături de 34% glucoză. În ultimele decenii, fructoza obținută din porumb prin procedee enzimatice este folosită pe scară largă în diverse sectoare ale industriei alimentare din țările dezvoltate. Zaharoza se acumulează în pepeni
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
așa față de morala generală: grație "mîinii invizibile", egoismul (urmărirea interesului individual) garantează binele comun. Afirmînd că activitățile economice își au propriile legi morale, Smith preia ideea provocatoare formulată de Mandeville la începutul secolului al XVIII-lea în celebra Fabulă a albinelor: "vicii private, beneficii publice" (stimulînd activitatea economică, plăcerile de lux ale celor bogați conduc la îmbunătățirea situației generale). Începînd cu sfîrșitul secolului al XVIII-lea, economia e considerată în Europa ca o realitate autonomă, în afara controlului exercitat de puterea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alte cărți, în vremea ultimei mari conflagrații mondiale, când Biblioteca Centrală Universitară din Iași a cunoscut odiseea refugiului transilvan de la Alba Iulia și împrejurimi 21. Dar ceea ce a supraviețuit flagelului, și anume scrierile sale tipărite în publicațiile periodice ale vremii: "Albina Românească", "Spicuitorul moldo-român", "Calendar pentru români" sau "Foiletonul zimbrului", ca și numeroasele demersuri manuscrise, corespondențe și acte diverse păstrate în fondurile de arhivă de la București și Iași, îngăduie reconstituirea până la nuanțe a unei personalități-ferment, nu doar pentru viața economică a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a trecut pe agenda de lucru a autorităților ieșene, centrale și locale, pentru anul următor, 1840. După ce va fi trecut și anotimpul friguros, în primăvară, aceleași autorități, "povățuite de dispozițiile Regulamentului Organic și <de cel> al <Casei> Școalelor" după cum anunța "Albina românească" în ziua de 24 martie 1840 -, deschideau competiția pentru darea în antrepriză a construcției localului "acelora care vor înfățoșa cele mai folositoare condiții" pentru beneficiar. Locul hărăzit construcției, achiziționat între timp, a fost ales "alăture cu Institutul pentru învățarea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
economică de stat, antitradițională, semnifica amurgul vechilor bresle și reclama cu insistență stimularea apetitului industrial în rândul localnicilor. Firește, transpunerea în practică a acelor principii n-a fost lipsită de impedimente, pentru că, așa cum avea să remarce câțiva ani mai târziu "Albina românească", în cuprinsul unui foileton serial, a fost destul de greu "a îndupleca pe tineri la învățarea manufăpturilor și se poate zice că prin osteneală herculică s-au pus în mâna lor un ciocan pentru lucrul făurăriei; căci, din vechime, moldo-românul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
își rezerva dreptul de a reveni printr-un "prospect lămurit doveditor". Și n-a rămas dator față de cei care-i propuse și finanțase ancheta: în anul imediat următor, în fapt la doar câteva luni după încheierea expediției, publica în tipografia "Albinei" din Iași broșura intitulată Observații asupra stării pădurilor din valea Bistriței de Sus10, broșură al cărei autor își adăuga, la determinativul "nobil de Hodocin", și titlul de "profesor al Academiei". Ulterior, publicația periodică ieșeană "Spicuitorul moldo-român", din iulie-septembrie 1841, insera
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
făcea cinste realizatorului ei, Carol Mihalic de Hodocin, "după a<l> cărui plan s-au făcut toată această fabrică, vrednică a figura în oricare țară unde de mult sunt întemeiate asemenea fabrici"12. Urmărind festivitățile, un corespondent local nota, în "Albina Românească" din 16 noiembrie 1841, că "pe culmea zidirii mărețe" flutura "bandiera națională" și că, pe arcul de triumf situat la intrare, era înscris "întâia fabrică a Moldovei", iar pe partea-i din spate, inscripția-urare "Fie o mie!"13. Același
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]