13,186 matches
-
concert În chioșc, ci În grădina Grand Casino. Instrumentele cu corzi luaseră locul celor de suflat și muzica era mai serioasă, ca și fețele celor care Îl ascultau. Nu o zăriră pe doamna În lila. Nu o Întîlniră nici pe aleile parcului, unde trecură Însă pe lîngă cei doi „caraghioși”. Erau Îmbrăcați mai Îngrijit ca de obicei și se grăbeau spre teatrul cazinoului unde se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o viteză surprinzătoare cînd nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cînd sosiseră: un soare generos și cald, doar dimineața fiind puțin răcoare pe străduțele străbătute de stropitoarele municipalității; era răcoare și În cursul zilei, la umbra copacilor, pe care o găseai peste tot, În parc, pe malul rîului sau pe alei. MÎncase cele trei cornuri. Din ceașca de cafea băuse abia jumătate. Soția lui pregătea baia și auzea la etajul de deasupra pașii locatarilor care se treziseră. Se lăsa În voia noilor obiceiuri cu o oarecare ironie. Oriunde s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
două-trei străzi cunoscute comisarului, pentru că rătăcise pe ele la Întîmplare. Își umplu pipa, apoi privi casele, mirîndu-se că ajunsese În fața gării. Cimitirul nu era departe, de cealaltă parte a liniei ferate. Și era pustiu. Mașina mortuară merse pînă la capătul aleilor carosabile. Astfel, erau doar patru pe aleea acoperită cu pietriș, În afara celor de la pompele funebre. Lecoeur și Maigret se apropiară În mod normal de cuplu. Bărbatul care o Însoțea pe Francine Își pusese ochelari de soare. — Plecați curînd? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ele la Întîmplare. Își umplu pipa, apoi privi casele, mirîndu-se că ajunsese În fața gării. Cimitirul nu era departe, de cealaltă parte a liniei ferate. Și era pustiu. Mașina mortuară merse pînă la capătul aleilor carosabile. Astfel, erau doar patru pe aleea acoperită cu pietriș, În afara celor de la pompele funebre. Lecoeur și Maigret se apropiară În mod normal de cuplu. Bărbatul care o Însoțea pe Francine Își pusese ochelari de soare. — Plecați curînd? o Întrebă Maigret pe tînăra femeie. Pusese Întrebarea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
motiv să fac altfel. Voi Încuia doar Încăperile de la parter. — Intenționați să vindeți casa? Francine nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În negru se apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se mai poate. Nu-i cunoaște vocea. Cu siguranță că și Lecoeur s-a gîndit la asta. Ar fi de ajuns să plaseze o femeie avînd aproape aceeași vîrstă În camera 406... Și cînd va telefona... Maigret se opri În mijlocul aleei și bombăni, cu pumnii strînși, ca și cum asta l-ar fi Înfuriat: — Ce naiba caută de riscă atît de mult? Răspunse o voce de bărbat: — Alo! Cu cine doriți? Aș vrea să vorbesc cu domnișoara Francine Lange. — Cine o caută? — Comisarul divizionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
făcea deducții și, În consecință, nu avea tulburări de conștiință. În aceste două vieți era amestecat un bărbat, un bărbat căruia nimeni nu-i cunoștea chipul, dar care se afla aici la Vichy, În camera lui de hotel, pe o alee a parcului, Într-o sală de la Grand Casino, oriunde. Acest bărbat comisese un asasinat. Era urmărit. Nu putea să nu știe că poliția, pe nesimțite, cu mijloacele importante de care dispunea, se apropia de el și Îl Împresura din ce În ce mai strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
era un bun om de afaceri grozav care nu-și pierdea niciodată stăpânirea de sine. Cincisprezece ani În cap cu aceeași idee! O strânsese prea tare de gât, fără să vrea s-o omoare. Sau... Maigret se opri În mijlocul unei alei, iar soția lui Îl imită, aruncându-i o privire scurtă. Sau, aflase ceva atât de monstruos, de neașteptat, de inacceptabil... — Mă Întreb cum va proceda Lecoeur, murmură el. — Ca să ce? — Ca vinovatul să mărturisească. — Mai Întâi trebuie găsit și arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
speriat. Din scatojiu la față a devenit vâ năt. De unde se află, i se pare că în piscină sunt pictate trestii și o mulțime de pești ce înoată într-un râu. Augustus s-a calmat. O apucă pe una dintre aleile cu arbuști. Ocolește o jardinieră plină cu flori. Un miros suav, deși un pic apă sător, ajunge până la Trio. Se grăbește să se țină după îm părat, păstrând totuși o distanță respectuoasă. — Vitruvius, arhitectul meu, recomandă ca în grădini să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deznădăjduit se înalță: — A fost violată! CAPITOLUL V Vipsania se oprește lângă fântână și-și îngăduie o clipă de răgaz. Dintotdeauna i-a făcut plăcere să savureze acest loc plăcut și răcoros, pentru că de aici se vede toată grădina și aleea de lectici care o înconjoară. Acum însă se simte amețită. De ieri nu-i mai trece durerea de cap. De când nu i s-a permis s-o vadă pe Asinia... Cu un suspin, își sprijină spatele de plăcuțele emailate. Șipotul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
printre ei și traci ori gali. Vorbește tare, îndemnându-i pe oameni să se ducă în magazia de lângă turn, unde a dat ordin să li se aștearnă de mâncat și de băut. Îi lasă în urmă. După ultima buclă a aleii le apare brusc în față un portic acoperit. De la distanță, ai zice că e o clădire pu blică. Este auditoriumul. Mai are de depășit câteva litiere grele, dispuse una lângă alta, care le barează drumul. Înaintează cu prudență printre lectici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că Flaccus e implicat în poves tea asta. De Nato nu-i pasă, dar cu Flaccus Vascularius e altceva. Mai ales de când a aflat că a fost prezent când a născut aia... Strivește cu piciorul un dușman imaginar în nisipul aleii. Cu două săptămâni mai devreme decât își făcuse el socoteala. Chipurile, o fetiță moartă. Durerea din abdomen se accentuează. Genunchii îi tremură. Dacă totuși copilul trăiește...? O fetiță, ziceau. După cât sunt de mincinoși, ar putea fi chiar și un băiat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine și să nu-și piardă vremea trecând pe la Nero! Că tot n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se spună că s-a inspirat de la etrusci, italici ca și ei, nu de la greci. Dar concepția vine tot din Răsăritul elenistic. Trebuie să se fi gândit la exemplul lui Alexandru cel Mare când a dat ordin să fie înălțat. — Aleea asta ne va scoate chiar lângă incintă, îl lămurește Tiberius Nero. În timp ce vorbește, pe chip i se desenează un zâmbet fin. Altarul Păcii lui Augustus se înscrie într-un complex arhitectonic al cărui simbolism poate fi cu greu ignorat. La
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar putea caracteriza, pentru că armata nu reprezintă o putere în Stat, cu voință și comandă proprie. Luând în consi de rație toate aceste alternative, principatul este până la urmă o republică. Surâde și cată cu coada ochiului spre Plautius Silvanus. Coboară aleea pe lângă el, gânditor, cu capul plecat. Renunță să-i mai împărtășească părerile lui. Privește în schimb în jos la monu mentul patrulater din marmură albă care a început să se iveas că printre frunzele arborilor. În interior, se află ținta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
extraordinar de bună, ce-i drept, dar Brad mă ține în continuare de mână cu brațele lui puternice și mă echilibrează de fiecare dată când mă sperii că o să cad. Durează ceva vreme, dar curând mergem unul lângă altul pe aleea asfaltată care merge de-a lungul plajei. Nici nu-mi pasă că la fiecare câteva minute trec pe lângă noi femei cu căștile pe urechi și trupuri perfecte, care se leagănă pe muzică. Nu-mi pasă nici că toate aceste femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
puterea De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii... Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu misterioase dungi, Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară - O să-ți spue de panglice, de volane
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
alt lucru de prisos E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr, Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. Așa dar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie, Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi: Nu uita că, doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară, Ș-o să-ți spue de panglice
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vase, iar pe maluri, o beție de flori proaspete, deschise în bătaia soarelui. Mireasma florilor plutea în tot orașul, pe prichiciul alb de la ferestrele caselor erau ghivece de flori, iar printre porțile lucrate cu mare măiestrie se întrezăreau grădini cu alei pietruite de-a lungul cărora stăteau rânduite statui și glastre de flori. Pereții interiori ai caselor erau împodobiți cu modele migăloase în nuanțe de albastru. În odăi plutea un miros greu și ciudat. Era primul oraș spaniol pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
8 La două dimineața doi unguri intrară Într-o tutungerie la intersecția dintre 15th Street și Grand Avenue. Drevitts și Boyle veneau Într-un Ford dinspre secția de poliție de pe 15th Street. Furgoneta ungurilor ieșea cu spatele de pe-o alee. Boyle Îl Împușcă pe cel care conducea și apoi pe celălalt. Drevitts se sperie când văzu că erau morți amândoi. — Pe dracu’, Jimmy, nu trebuia să faci asta. Acum poa’ să iasă, ditamai scandalu’. Sunt niște javre, da? spuse Boyle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culorile vii ale hotelului așezat cu fața spre grădină și spre mare. Italienii veneau de departe ca să privească monumentul. Era făcut din bronz și lucea În ploaie. Ploua. Picăturile se scurgeau de pe frunzele palmierilor. Apa se aduna În băltoace pe aleile acoperite cu pietriș. Valurile se spărgeau În ploaie și apoi se târau Înapoi, pe plajă, pentru a reveni, spărgându-se-n ploaie. Nu se mai vedea nici o mașină În piața de lângă monument. De cealaltă parte, În ușa unei cafenele, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pragul ușii, cineva deschise o umbrelă În spatele ei. Era camerista care făcea curat În camera lor. — Să nu vă udați, Îi zâmbi, vorbind În italiană. Hotelierul o trimisese, desigur. Cu camerista ținându-i umbrela În spate, merse de-a lungul aleii presărate cu pietriș, până ajunse sub fereastra lor. Masa era acolo, verde și strălucitoare, spălată de ploaie, dar pisica dispăruse. Brusc, fu dezamăgită. Camerista se uita la ea. — Ha perduto qualche cosa, signora? — Era o pisică aici, zise americanca. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mult s-o iau eu. Voiam o pisicuță. Când Îi vorbea În engleză, camerista o privea cu o expresie Încordată. — Haideți, signora, Îi spuse. Să ne-ntoarcem Înăuntru. O să vă udați. — Da, ar cam trebui, spuse americanca. Se Întoarseră pe alee și intrară-n hotel. Camerista rămase-n urmă ca să Închidă umbrela. Când femeia din America trecu din nou pe lângă recepție, hotelierul se-nclină din spatele biroului său. I se puse un nod În gât. O făcea să se simtă foarte mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca și cum i s-ar fi Întâmplat pentru prima oară. Nu-s un toreador prea bun. În afara sezonului Peduzzi se-mbătă destul de tare din cele patru lire pe care le câștigase săpând grădina hotelului. Îl văzuse pe tânărul domn venind pe alee și-i vorbise pe un ton misterios. Tânărul domn Îi spusese că nu mâncase Încă, dar că imediat după prânz o să fie gata. Patruzeci de minute, cel mult o oră. La cantina de lângă pod Îi mai dădură trei grappas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și ascunde milos Sub vișin pe bancă m-așez suspinând Of, iarba e tristă și ea Iar zilele-aleargă de zor într-un gând S-apropie iarna cea grea Și totuși cu câtă splendoare și fast Se plimbă azi toamna pe-alei Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde si roșu-n condei Aromă și gust caruselul divin De galben cât ține zarea Buchet de miresme pe cerul senin Discret iți i-a răsuflarea Privirile-mi cad pe salcia verde
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]