10,371 matches
-
Răzvan prins). Mijlocul estrem. [MIRON-ȘTEFAN] Piatră, fă-te eu!... Eu, fă-te piatră! A mă fi rupt în bucăți... a fi râs de carnea ruptă ce se bate... e nimic... dar să mă faci a mă crede Domn țărei Moldovei, altar unui suflet de înger... ș-apoi să-mi zici, cu râsul pe buze, că acel tron e un putregai, acel înger un drac... o, asta e prea mult... prea mult. * Diferința între iad și cer, între ambrozie și venin de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-s zeci de secoli de când ea se sfaramă Sub cnuta plumbuită, sub legea de aramă Ce-oprește pentru mintea-i a minții tale raze, Lumina ta de aur, lumina ce-nviază? O! toată țara asta ai dat altor popoare, Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre cu crudele-i sudori El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de fericire în lue să am parte Căci fericiri-a lumii - închipuri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră -- vun scop al mîntuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața tu pentru un popor Au sarcina vieții purta-va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oțel. Precum fuge osânditul de la locul de osândă, Hărțuit de-o plebe crudă, de pieirea lui flămândă, Și abia ajunge-n templu, adăpostul de scăpare, Aș fugi și eu de-a sorții prigonire-atît de mare Alergând în brațul morții ca altar mântuitor. CHALKIDIAS Ție-ți pare foarte lesne. A vorbi este ușor. LAIS Însă cum e cu putință să te schimbi așa, deodată? Care zeu, cuprins în suflet de-o invidie ciudată, A putut să amorțească al tău cuget de er
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curat povești, copilă. Ai să vezi curând tu însăți. LAIS (venindu-și în fire, lui CHALKIDIAS) O tu ești fără de milă... Dar totuna mi-e la urma urmelor. (ea semnează) Condu-o dar Înaintea unui preot și fă nunta la altar. (ea întinde lui BOMILKAR sulul, iar acesta-i dă în schimb un papirus scris de el) CHALKIDIAS Cum? LAIS Te miri cumcă nimica să m-oprească n-a putut Ca să-mi mântuiesc iubitul, fie chiar pe veci pierdut Pentru mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă la bazilica St. Ianuarie, unde era să se facă, peste câteva minute, minunea lămurirei sângelui martirului napolitan. Se întrecea care de care a veni mai aproape de altar ca să vază mai bine minunea ce se împlinea de atâtea veacuri, într-aceeași zi la același ceas, și totdauna așteptată cu aceeași nerăbdare, cu aceeași credință... Mai rămânea încă un ceas de așteptare și sfânta încăpere era încă de mult
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
proaste tactul la discursul meu. Și, Mark, m-ei crede sau nu m-ei crede, dar, înainte de a sfârși, toată adunarea își legăna încet capetele în solemnă concordie: jeluitori, îngrijitori, cu-n cuvânt toți. Când am încheiat, am fugit în altar, într-o stare aproape de nebunie. Firește că norocul a voit să găsesc acolo pe o fată bătrână, foarte îngrijită, o mătușă a răposatului, care sosise prea târziu de la Spriengfield la biserică. Ea începu să sughițe și zise: - O! s-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prea puțină pentru a putea da organelor ei noblețea de învățați; artiștii iar au instinctul drept că de aicea nu li poate izvorî neci un folos pentru arte. Cu toate [că] îmblă mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere a preoților cultului ei... se pare mai detestabilă decât vanitatea însăși din care izvorăște. Opera (fugitivă) care trece cu vuiet e ca să fie înlănțuită de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Faptul că în mitul babilonian al potopului este indicat un templu (Apsu, durat de zeul Ea) ca model arhitectonic al arcei, faptul că, în diverse legende ale potopului (sumeriană, babiloniană, biblică, greacă), pe locul unde acostează arca se ridică un altar sau un templu, analogia etimologică Naus (navă) - Naos (templu), precum și analogia metaforică Arcă - Biserică (Arca lui Noe - Nava lui Cristos), amândouă fiind lăcașuri ale mântuirii, sunt doar câteva argumente în sprijinul acestei echivalări simbolice. în iconografia creștină, de-a lungul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
17) ; 2. (Arhitectură civilă) bordei, odaie, locuință subpământeană (unde țes femeile), casă, scheletul unei case etc. (122) ; 3. (Arhitectură ecleziastică) templu, bolta mare a bisericii : „Argea este bolta cea mare a bisericei de sub turlă, obici- nuit la mijlocul bisericei [...], locul din altar, destinat pentru stareț, și care este o scobitură boltită în zidul despre miază-zi al altarului, se numește : Argeaoa starețului” (17). Cuvântul argea este de origine traco-cimeriană și „este unul din puținele cuvinte cu prototip anteroman atestat în Antichitate” (18, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
etc. (122) ; 3. (Arhitectură ecleziastică) templu, bolta mare a bisericii : „Argea este bolta cea mare a bisericei de sub turlă, obici- nuit la mijlocul bisericei [...], locul din altar, destinat pentru stareț, și care este o scobitură boltită în zidul despre miază-zi al altarului, se numește : Argeaoa starețului” (17). Cuvântul argea este de origine traco-cimeriană și „este unul din puținele cuvinte cu prototip anteroman atestat în Antichitate” (18, p. 252) de Ephoros (cf. Strabon, Geografia, V, 4, 5), Suidas, Ștefan Bizantinul etc. Filologii au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de exemplu, relatată de cronicarul Ion Neculce în O samă de cuvinte, se spune că Ștefan cel Mare și trei copii de casă au tras cu arcul ; unde au căzut săgețile domnitorului și a doi dintre copii s-a construit altarul, respectiv clopotnița și poarta mănăstirii. Celui de-al treilea copil i s-a tăiat capul pentru că a aruncat săgeata mai departe decât vodă (39, p. 11). Mai mult decât atât, în unele legende a apărut o inversare totală de situație
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de a realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc al toacei) era încorporat în „centrul de greutate” al construcției : vatra satului, talpa casei, altarul bisericii, carena corăbiei etc. „Coloana cerului, fixată în vatra satului - notează Romulus Vulcănescu - hotărnicea în perioada feudală, ca altădată în comuna primitivă, prin așa-zișii «stâlpi sfinți», inima așezării, axele de contact divin-profan dintre lumi” (47, p. 177). Invariabil, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Coloana cerului, fixată în vatra satului - notează Romulus Vulcănescu - hotărnicea în perioada feudală, ca altădată în comuna primitivă, prin așa-zișii «stâlpi sfinți», inima așezării, axele de contact divin-profan dintre lumi” (47, p. 177). Invariabil, în legendele moldovenești, pristolul sau altarul bisericii sunt făcute pe locul și din lemnul copacului în care s-a înfipt săgeata eroului întemeietor. Mai mult decât atât, la începutul secolului, D. Dan nota că „în altarul Mănăstirii Putna se păstrează, într-un postament de marmură vânătă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lumi” (47, p. 177). Invariabil, în legendele moldovenești, pristolul sau altarul bisericii sunt făcute pe locul și din lemnul copacului în care s-a înfipt săgeata eroului întemeietor. Mai mult decât atât, la începutul secolului, D. Dan nota că „în altarul Mănăstirii Putna se păstrează, într-un postament de marmură vânătă, o bucată de trunchi de ulm, în care săgeata lui Ștefan cel Mare s-ar fi înfipt” (48, p. 13). Claudiu Paradais susține că, de fapt, e vorba de „un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Daniil Sihastrul), pentru a stabili locul viitoarei mănăstiri ctitorite de un domnitor (de regulă, Ștefan cel Mare), trage cu arcul și pe locul și din lemnul copacului în care se înfige săgeata (de regulă, un paltin) trebuie durat pristolul sau altarul („centrul” mănăstirii). Dintr-o confuzie, Ștefan începe construcția pe locul și din lemnul unui alt copac. În timp ce lucrează, Ștefan (la fel ca Noe) se taie la un deget. Ctitorul îi arată sihastrului rana și acesta își dă seama de greșeala
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost un om mare și-a luat un topor mare și s-a dus la pădurea mare și a tăiat un lemn mare [sau „un paltin mare” ; cf. 115] și a făcut o mănăstire mare cu nouă uși, cu nouă altare (23, p. 333). La fel ca Noe din legendele românești prezentate, Dumnezeu are și el o toacă („Toaca din cer”) - „tot ca cea de pe pământ”, doar că, bineînțeles, „este o toacă mare” (8, p. 138). Armele omului și 121Legenda românească
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
descântec bănățean în care prima materia este lemnul unui „paltin mare” : A plecat un om mare, Cu o săcure mare, La un paltin mare, Să scoată o așchie mare, Să facă o biserică mare, Cu nouă uși, [...] C u nouă altare (60, p. 47). Paralela pe care o fac cu cosmogeneza nu este gratuită. Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului : omnisciența (sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
balaur marin care pustia ținutul. Fecioara este salvată și monstrul răpus de Perseu, care zbura prin văzduh datorită unor sandale înaripate (Ovidiu, Metamorfoze, IV). f) Tot despre un sacrificiu uman ratat vorbește legenda Ifigeniei, care trebuia să fie decapitată pe altarul zeiței Artemis, pentru oprirea unei furtuni. În ultima clipă, zeița o înlocuiește cu o căprioară, care e sacrificată în locul ei. Ifigenia este învăluită de un nor și purtată prin aer până pe țărmul Mării Negre (Taurida), unde devine preoteasă la templul zeiței
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Bathycles. Mă pot încumeta acum să încerc să reconstitui o posibilă formă arhaică a scena- riului mitic : Tezeu l-a „legat” pe Minotaur și l-a scos viu din Labirint, după care l-a sacrificat, probabil în public, pe un altar din centrul cetății. Mare parte dintre aceste motive se regăsesc redate explicit în colindele românești „de flăcău”, în care junele participă la o vânătoare mito-rituală cu evidente conotații inițiatice și cosmo- gonice. Animalul vizat în aceste texte este, de regulă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și mitul Ifigeniei, care trebuia să fie sacrificată prin decapitare pentru declanșarea vântului marin („Primește sângele neprihănit din gâtul gingaș de fecioară/ Și dă acestor nave prielnică plutire”, cf. Euripide, Ifigenia la Aulis) (50). Faptul că în ultima clipă, pe altar, zeița Artemis o înlocuiește pe Ifigenia cu o căprioară arată epoca genezei acestei legende : când sacrificiul uman era încă prezent în memorie, dar, în fapt, fusese înlocuit deja cu sacrificiul de animale. f) în credințele românești referitoare la solomonari - „cei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind că șeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc”. Unii autori consideră că altarul de andezit de la Grădiștea Muncelului era folosit la sacrificii de oameni și animale. Acest lucru pare să fie dovedit de un „lighenaș” colector, tăiat în piatră, descoperit sub pavajul de andezit. (Pentru sacrificarea rituală a unor prizonieri, criminali, sclavi etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cannabis indica), narcotic care le produce „o toropeală mult gustată” (211, p. 121). Colecția de ciubuce, narghilele și chisele brodate era păstrată într-un dulap prețios (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, 1862), într-o cameră specială. Era un adevărat „altar al fumătorilor”, cum îl numea impresionat Stanislas Bellanger, în 1846, pe cel din casa boierului Balș din București (212). Ciubucciul era într-adevăr bine plătit și, cum spuneam, plata lui a dat naștere termenului „ciubuc”, cu sensul de „bacșiș”. El
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Deșertăciune”), Rosenthal închină un soi de „odă fumatului” (215). Este un tablou din colecția Muzeului Național de Artă al României, pe care l-am folosit ca ilustrație pe coperta unui volum anterior (270). Rosenthal pictează cu sute de detalii un „altar al fumătorului”, cuprinzând prețioase narghilele, ciubuce, lulele, pipe și chisele, unele „nemțești”, altele „turcești” (292). Pipele turcești erau numite de Aleksandr Pușkin „lulele de la Țarigrad”. Ele apar în colțul oriental al camerei lui Oneghin : „Pe mese bronzuri, porțelanuri,/ Lulele de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Dumnezeu”. Lexiconul Suidas (secolul al X-lea) relatează episodul sfărâmării „cărții de piatră” redactate de Solomon și se pare că tot la acest eveniment se referă un pasaj din Vechiul Testament. „Regele Iezechia a sfărâmat stâlpii cu pisanii idolești” și altarele „Așerah” la care se închina regele Solomon (II Regi, XVIII, 4). În Talmud, nu se mai vorbește de „sfărâmarea” Cărții lui Solomon, ci de „arderea” ei de către oamenii aceluiași rege Iezechia. Tot în această formă a fost preluat motivul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]