7,971 matches
-
au năpădit deodată, de-a valma, așa încât, până am descoperit cascada, eram deja transpusă într-o stare de împăcare și echilibru interior, greu de redat în cuvinte. M-am așezat pe un colț de stâncă la baza căderii de apă, alunecând sub hipnoza scânteietoare a celor două etaje care se prăvăleau în ritmuri sinucigașe peste pietroaiele cu umbre pământii. Mugetul învolburat al apei era un concert pe cât de rar pentru mine, pe atât de tămăduitor de trup și suflet. N-aș
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
stare emoțională celor două pasagere. - Să nu vă fie teamă. La început vom merge mai încet până când vă veți obișnui cu acest mod de deplasare. - Să trăiți domn’ căpitan, răspunde Dalia veselă, sorbind din paharul cu șampanie. Sper să nu alunec în mare de aici. - Nu ai cum să aluneci, marea este liniștită față de azi dimineață, totuși este indicat când vom merge mai tare să nu te ridici în picioare ca să nu te dezechilibrezi. Nu de alta dar nu am văzut
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
teamă. La început vom merge mai încet până când vă veți obișnui cu acest mod de deplasare. - Să trăiți domn’ căpitan, răspunde Dalia veselă, sorbind din paharul cu șampanie. Sper să nu alunec în mare de aici. - Nu ai cum să aluneci, marea este liniștită față de azi dimineață, totuși este indicat când vom merge mai tare să nu te ridici în picioare ca să nu te dezechilibrezi. Nu de alta dar nu am văzut să-ți fi luat haine de schimb și nici
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
poalele bradului, însă, undeva, aproape de vârf , era un globuleț mai deosebit, pe care l-am vrut cu tot dinadinsul. Așadar, am luat un scaun, dar tot nu ajungeam bine, m-am ridicat pe vârfuri și.....inevitabilul s-a produs! Am alunecat, cu brad cu tot, făcându-l țăndări! Ce a urmat?.....Mai bine zic că nu mai țin minte..... dacă cineva crede că asta se poate uita.....dar prefer să știu numai eu.......și-ai mei...cei care mai sunt....celorlalți
AMINTIRI IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376854_a_378183]
-
luminile la ferestre.Era semnul că fusesem auziți, după care , gospodinele ieșeau la porți și împărțeau ,,colindețe".Ce mai, Raiul pe pământ! Atât cât a fost. Căci,ca un făcut, cu tot instructajul, eram mai mult pe jos, ori că alunecam eu, ori că la îngrămădeală, fiind cea mai mică eram și mai ușor de dărâmat.Săracul Tănase , cel care mă avea,, pe inventar, ”de multe ori rămânea fără bunătăți, fiind prea ocupat să mă adune de pe jos. Dar asta nu
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
frumos mobilată, poleită în aur, cu așternuturi din mătase și un pat matrimonial în care îl aștepta o fetișcană goală de o frumusețe nemaiîntâlnită. Fermecat de acea apariție se apropie, dar se trezi lângă perete, la o nișă. Privirile îi alunecară afară, peste pădurea de stejar. Turnul se roti din nou cu el și simți cum îl cuprinde amețeala. Niciodată nu privise în jos de la asemenea înălțime. Deodată își aduse aminte de făptura gingașă din patul de alături și tresări: „Asta
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
din calea invadări, deturnând direcția invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcușul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mișcare contrată instinctual de parteneră. Simți o durere ca înțepătura unei injecții, iar la scâncetul ei a urmat o staționare, apoi ușor, ușor, mecanismul s-a repus în mișcare, însoțit de fiecare dată de o onomatopee rostită de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mergea... Mergea... De când? Timpul se prelingea pe lângă el, nesocotindu-și măsura. La început numărase apusurile. Apoi, adunase răsărit după răsărit. Diminețile fiind mai reci, iar el, odihnit, îi pria socotitul. Până la urmă totul alunecă în nebăgare de seamă, înecat în cenușiul nesănătos din preajmă... Oricum, retina-i slăbită percuta arareori un soare alb-argintiu, ușor de asemuit cu luna... Nici urechile nu-l mai slujeau ca odinioară. Chiar de se voiau avide capcane de sonuri
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
supărător privirii, constrânsă de colinele nisipii care șerpuiau monoton de-o parte și de-alta. Iar când soarele o lua razna sulițând pământ și om, ei bine, calea îi părea amenințată dinspre amândouă laturile de niște sălbăticiuni uriașe, defel prielnice, alunecând odată cu el înspre un neunde, către un ceva de neatins... * Avea în minte marota: s-ajungă la poalele muntelui aceluia! O repeta întruna, când încetunel ca pe-o insinuare, când părelnic neutru, când puternic, adevărat îndemn al strădaniei sale. În
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Se întâmplă uneori să te împingă în undele imprevizibile tocmai o statornică locuire de suflet. Plutești neatins, imponderal, nepământean, ricoșând brusc de cealaltă parte a văzduhului, tras de braț de vreo înălțare? Piciorul alunecă, mâna se mișcă spintecând neatârnarea. Ridici fruntea, te menții la suprafață cu ochii larg deschiși către țărmul odihnei. Și privirea se menține peste valuri, peste zare, dincolo de cutremure, acolo unde îți alegi sensul, până la capătul experienței. (15 oct.2016) Referință
SUPRAVIEȚUITORUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377018_a_378347]
-
două lacrimi ce se împletesc Viețile lor erau îngemănate Dar lucrurile bune se sfârșesc Iar moartea crudă pune punct la toate. Când frunza cade-n unduiri de vânt Și tinerețea-i trandafir în floare Una din lacrimi fără un cuvânt Alunecă discret ,apoi ...dispare... S-a dus...s-a stins ca și cum n-ar fi fost Lăsând în urmă jale și amar Iar lacrima rămasă fără rost Sclipește mută, singură-n zadar. Păcat de-a lui tinerețe Păcat de-a lui frumusețe
DESTINE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377015_a_378344]
-
SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
scris, simplu: MIHAI EMINESCU 1850-1889 Sub această inscripție, în partea de jos a soclului, se află un basorelief în bronz, care reprezintă pe Cătălin și Cătălina din poezia „Luceafărul” și o strofă din această poezie: „Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde'n codru și în gând,/ Norocu-mi luminează/”. Pe soclu, în partea din spatele statuii, este inscripționat: „Ridicat din inițiativa Ateneului Popular Toma Cozma din Păcurari-Iași în anul 1929”. În această parte a statuii se află un basorelief
STATUIA DE BRONZ DIN NOI ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377044_a_378373]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Să vorbești și să nu poți spune, Să chemi și glasul tău să rămână mut, Să atingi forma și doar aerul să fie în mâna ta! Să aluneci în chemarea ce ți-o aduce pulsația inimii, unită în ritmul celeilalte inimi ce sparge orice formă de comunicare între standardizate coduri, binar arătându-și caligrafia. Referință Bibliografică: Unde / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V
UNDE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377807_a_379136]
-
și salturi încântătoare. Bățul le strălucea ca un arc voltaic, care, în fracțiuni de secundă, electriza atmosfera. Acum îl vedeai cum străpunge cerul, acum- ca o pasăre-săgeată deasupra pălăriei. Apoi, ca un șarpe, pe sub picioare. Și solzii lucitori ai șarpelui alunecau rapid dintr-o mână-n alta, printre mâini, pe sub mâini, iar deasupra, pasăre și fulger. Mișcările erau așa de rapide, încât dădeau impresia că șarpele se încolăcea pe călușar, îl străpungea, se transforma în pasăre și zbura pe cer, într-
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Acest adevăr n-a fost spus niciodată între o gură și altă gură totul se schimbă degeaba îmblânzești distanța. Prins în capcana discursului retoric gustul cuvintelor ca un dans pe buzele fierbinți, alunecă pe întâmplări cu dezgust. Ne îndepărtăm de noi înșine fără să știm nu spunem nimănui dar tăiem în carne vie, cruzimea face diferența și obrazul subțire. Te-am privit cum te dezbraci de caracter, în lipsa de atitudine a oamenilor m-
COTIDIAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377854_a_379183]
-
nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lâncede funii lungi de umbră Se întind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare, Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite... Văzduhul, într-un fel copilăresc, Se-agață de clipe smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura, Câmpul se lasă locuit de-un gol, Căci iarna-și
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
în jur îngrozită, țipă: Unde sunt? Au dispărut...! - Hei, draga mea! Ia tu florile acestea și mergi liniștită! îi vorbi bătrânul și îi întinse un buchet de flori care-i umplură brațele, o atinse liniștitor pe frunte și dispăru... Emanuela alunecă, ușor-ușor, într-un somn odihnitor care, însă, dură foarte puțin, deoarece nu peste mult timp, sună ceasul anunțând ora 04.30 Era ora la care Emanuela trebuia să se trezească pentru a merge la autobuzul de ora 05.30. Destul de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
primești, Nu știi să-l cheltui, nu-i știi rostul, Natura e vicleană, tu-naiv, Și joci cu moartea popa-prostul. Iar dacă vrei să fii zgârcit, Nimic n-ajută, darul tău nu crește, Ba mai sărac te simți, nefericit, Timpul ți-alunecă din mână ca un pește. Incerci să-nchei cu viața un contract, Dar nimeni nu-l semnează, o hârtie, Vântul o poartă, poate-un drac O va semna-ntr-o veselie. Chipul tău uitat va fi, Poate-un vers se
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
cele strict profesionale care se încadrează în sarcinile instituției. Cine îl ascultă ?! Un pas poate merge spre prăpastie, pe lângă prăpastie, în prăpastie, cu spatele la prăpastie, cu fața la prăpastie... ! Pașii inginerului Emil Vamanu sunt cu gândul la gura căscată a prăpastiei spre care alunecă civilizația umană dacă nu încheie la timp armistițiul cu apa și nu intră în armonie cu ea. Multele conferințe susținute de dr. ing. Emil Vamanu, lucrări științifice, interviuri, activități școlare și cu tineretul etc. sunt vorbitoare despre ce se poate
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DE MULT ȘI TANDRU TIMP MI-E DORUL ÎMPLINIT Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mi- e atat de dor, în străluciri de cedri, S- alunec și la umbră lor să- mi amintesc Despre sărutul verii, dintr- poveste veche, Ce m-a făcut lumină vieții să n-o părăsesc. Un Duh, cel al pădurii, în care am intrat - Cu verbu-i, care mă lua pe totdeauna- Cel
DE MULT ŞI TANDRU TIMP MI-E DORUL ÎMPLINIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377948_a_379277]
-
gîndul la mama îi înmuia glasul, îi îmblânzea inima și îi lumină ochii. -Doamne, dă-i Doamne sănătate și ține-o în putere pe maica mea!Blinda și buna mea maica. ! Se lasă ușor pe pat iar gîndul lui Mihai alunecă în trecut....la o căsuță albă și călduroasă...în zile de iarnă cu nămeți , cu sânii și colinde.... Era el ,Mihăiță, copilul ce trăgea fericit sania spre derdelușul din marginea satului.... Era el,Mihăiță, cu căciulă înfundata pe urechi ,ce
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]
-
a evaluat bine și a cumpărat ieftin, aproape pe nimic, munții împăduriți dintre Pârâul Racii Mari șiPârâul Padeș, cei doi afluenți ai Rușchiței și a început exploatarea marmorei in 1883. Cum între timp Imperiul Habsburgic, în declinul lui istoric, a alunecat rău de tot când s-a unit cu Ungaria, numindu-se Austro-Ungaria, totul s-a maghiarizat în Ardeal și Banat. Chiar și fiul moștenitor a lui Johann Biebel a devenit Ianos ce s-a căsătorit cu fiica un foarte mare
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
maica și pe mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat premiu I ,cu coronița...și o să învăț, să vezi tu.... Față răsucea în mină coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albastrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid. -Lucico mama,... -Ți-a zis și tovarășa diriginta că învăț bine, nu-i așa? -Lucico față...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli... -Și cu goegrafia mea cum rămîne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
maica și pe mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat premiu I ,cu coronița...și o să învăț, să vezi tu.... Față răsucea în mină coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albastrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid.-Lucico mama,...-Ți-a zis și tovarășa diriginta că învăț bine, nu-i așa?-Lucico față...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli...-Și cu goegrafia mea cum rămîne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]