5,281 matches
-
dacă scrisoarea în cestiune este a sa, dacă a dat-o acelui domn Moldoveanu ca să facă uz de dânsa, dacă a mituit pe cineva în afacerea de care se face mențiune în acea epistolă, cine este mituitul sau dacă face aluzii și se plânge de pierderile a mai mulți bani ca comerciante care a avut alte promisiuni de la intendența rusă și căruia guvernul român nu a cedat a da cară pentru înlesnirea transporturilor necesare hranei armatei rusești decât în momentele critice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
si nu mai știe ce spune. Acelea alte promisiuni sânt escluse prin declarația intendentului armatei, care arată că n-a promis nimic lui Warszawsky și nu l-a sprijinit deloc în afacerile sale. Apoi scrisoarea lui Warszawsky nu face defel aluzie la pierderile ca comerciante amăgit prin promisiunile intendenței, de vreme ce urcarea prețurilor de cărăușie priveau pe guvernul imperial și aveau. a-i fi restituite, ci de-o mulțime de bani pierduți pe socoteala sa pentru a împăca conștiința liberală a d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
foiletonului de pildă, atunci lucrul nu numai că ar fi de tot hazul, dar potențîndu-se ar ajunge la pagina a patra. O exegeză subțire și advocățească a interesantelor anunțuri i-ar face pe redactorii acelei foi să descopere și acolo aluzii la adresa marelui om de stat sau a rudelor sale și cu acest chip pagina a patra a "Timpului" s-ar primejdui de-a deveni talmudul redactorilor "Presei". Foaia, care din amicul nostru rece a devenit dușmanul nostru cald, va recunoaște
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mine un om nu e mai prejos decât altul, fiindcă e evreu sau de altă nație. Numai troglodiții din Africa se ucid între ei fiindcă fac parte din triburi diferite. Da, zice el, fiindcă și tu ești troglodită. O... (făcea aluzie la familia mea). Atunci a apărut Petrică, a deschis ușa glasvandului, palid, și a strigat la mine: îți interzic să-l insulți pe tatăl meu. M-am uitat la el zâmbind și i-am răspuns: Petrică, ar fi trebuit să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a ajuns la o susceptibilitate care o chinuie fără scăpare pe nenorocita de nevastă-sa (de la ea știu), totul îl roade și îl macină între o criză și alta, totul ia proporții monstruoase, cea mai mică jignire, cea mai inofensivă aluzie..." "Păi, zic, asta avea el și înainte!" "Nu ca acum! Iar pe atunci trebuie să știi că ținea foarte mult la tine de a putut să suporte atât de ușor lovitura pe care i-ai dat-o prin acele scrisori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de absență sau de oboseală, când nu trebuie să așteptăm nimic de la cineva care ne iubește. Dimpotrivă, trebuie să dăm noi... Dădeam, că surâdea, dar îmi spunea în același timp: "...Sînt sigură că vrei ceva de la mine! Nici vorbă..." Or, aluzia ei n-avea nici un rost, știa bine că îmbrățișările noastre, din fericire, erau singura parte din teritoriul p-a care îl locuiam împreună, care rămânea neatinsă de ambiguitate. Dincolo de orice și fără să știm de la cine, apărea dorința năprasnică, de la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altă muiere, care, desigur, o fi avut ea mai multă viață în trupul ei, dar pesemne că el începuse să descopere că nu ajungea numai atît...? "Ei, ce-au făcut toată viața? zise mama mai degrabă veselă decât atinsă de aluzie. Proștii-ăia! Ai uitat!" exclamă ea mirată, văzîndu-l că tace. "Ce să uit? își ridică el privirea din ziar. Mama surâse. Să-i spună sau să nu-i spună? Era pradă ușoară, numai gura era de el. "Ce să uit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bida mă-tii, tu crezi gă asta e totul? Scuză-mă, Costaichie, răspunde la întrebare... Să mă ierte doamnele, doamnă Olimpia, nu vă supărați, doamnă Măgduța, stimată doamnă Laura, he, he, permiteți-mi, am avut o ședință, nu fac vreo aluzie la persoanele de față, dar discutam și noi lipsurile și scăderile noastre în comerțul de stat și unul că e bine, altul că e foarte bine, altul că e satisfăcător cu lipsuri și ia cuvântul un tip din prezidiu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mea de apetit să persiste. Pe tine n-o să te deranjeze, nu-i așa, iubitul meu?!" Și îmi aruncă o privire pe sub gulerul blănii și un surâs de un farmec ucigător, în timp ce pleoapele ei mari bătură cu o veselă viclenie, aluzie nedefinită la tot ceea ce gândeam și simțeam eu; cum adică să mă deranjeze pe mine vreodată orice-ar veni de la ea? Ieșiserăm de la birou mai devreme, ca toată lumea. Soarele strălucea orbitor peste bulevardele înzăpezite care forfoteau de oameni. Era o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vreo încurcătură... Oricum, adăugă tot ea, acum e prea târziu să mai dreagă ceva, însă..." Îi luai eu însumi aparatul din mână și abia atunci se retrase, nu după ce îmi mai adresă politicoasă noapte bună, cu un glas fără vreo aluzie la ceva concret, dar cu o aluzie la lipsa de aluzii... "Alo", auzii apoi o voce lungă și voalată, foarte ezitantă, undeva în tainica noapte electromagnetică. "Da", zisei. "Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pămînteni?!" Mi se păru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e prea târziu să mai dreagă ceva, însă..." Îi luai eu însumi aparatul din mână și abia atunci se retrase, nu după ce îmi mai adresă politicoasă noapte bună, cu un glas fără vreo aluzie la ceva concret, dar cu o aluzie la lipsa de aluzii... "Alo", auzii apoi o voce lungă și voalată, foarte ezitantă, undeva în tainica noapte electromagnetică. "Da", zisei. "Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pămînteni?!" Mi se păru că visez! Mie îmi era adresată, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai dreagă ceva, însă..." Îi luai eu însumi aparatul din mână și abia atunci se retrase, nu după ce îmi mai adresă politicoasă noapte bună, cu un glas fără vreo aluzie la ceva concret, dar cu o aluzie la lipsa de aluzii... "Alo", auzii apoi o voce lungă și voalată, foarte ezitantă, undeva în tainica noapte electromagnetică. "Da", zisei. "Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pămînteni?!" Mi se păru că visez! Mie îmi era adresată, și cu un astfel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care pot vorbi fără să fie înțeleși, fără ca secretul ființei lor să poată fi surprins și de cei neinițiați. Eu îi scrisesem la început astfel de scrisori, dar îmi răspunsese la ele ca și când nu le-ar fi descifrat codul. Nici o aluzie măcar! Îmi spusesem pe atunci că nu le-o fi primit, dar acum le recitii și descoperii că îmi scria limpede: am primit scrisoarea ta. Atât. Și vorbea apoi despre altceva... Și apoi pentru întîia oară și cu o mare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avea destul bun simț să tacă. Infanteriștii intrară în aparat sporovăind, fără stindard și fără tobe și surse preaînregistrate. Cântecul lor războinic era un potop de glume deocheate și răsuflate: dar aceasta era sfidarea morții din partea acestor bărbași și femei, aluzii lubrice la excremente și desfrâu. Toți pedestrașii cunoșteau cupletele astea de mii de ani: moartea n-avea nimic nobil. Era numai un sfârșit regretabil. Odată ajunși în navetă, pătrunseră direct în blindat. Vehicolul va ieși în momentul în care aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu e în regulă; oamenii ăștia aveau ceva de ascuns.“ „Ca noi toți, de-altfel.“ Maria s-a posomorât și-a început să-și mănânce salata în tăcere. Nu-i plăceau incertitudinile, cu-atât mai puțin când veneau din partea mea. Aluziile o iritau, ca și vorbele spuse într-o doară. Ar fi dat orice să-mi umble prin minte, să afle fiecare gând. Nu știa că așa se duce dracului treaba, când ai spus totul și nu mai rămâne nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmi venea rândul de două ori pe trimestru la serviciul pe școală), individul din scrisoare își întâlnea aleasa. Unde, cum și-n ce circumstanțe - mister. În al doilea rând, mi se confirma că tipul ieșea din zona Literelor. Nu doar aluziile și referințele livrești, dar și tonul nesigur și derapat al mărturisirii, mă făceau să cred că învinsul nostru amoros trecuse la un moment dat prin cazarma amfiteatrelor. În sfârșit, mai sărea în ochi un detaliu, care îmi dădea cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi dat de gol. „Îmi explicați de ce vă interesează atât de mult numărul din Pif, vă zic și eu povestea cu tata și Maurer. Îmi închipui că nu vă trebuie toată viața lui, de la origini până-n prezent?“ Iar fusese o aluzie. Am ignorat-o, dar am păstrat un beculeț de-alarmă aprins. „Nu, doar ce știți despre accidentul din iunie 1972.“ „Accidentul de mașină de la Covasna?“ „Acela.“ „Vă povestesc chiar mai multe lucruri. De larg interes. Deci, cum e cu Pif-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
evenimentul epocal în viziunea naționalistă, nici măcar nu este menționat în manualul de Istoria RPR! Aceeași lucru se petrece și în celelalte două manuale unice de istorie a românilor (de clasa a IV-a, respectiv, pentru clasa a VII-a). Singura aluzie care lasă să se înțeleagă printre rânduri că teritoriul României s-a mărit în urma Marelui Război se face în paragraful: "Războiul mondial a luat sfârșit în anul 1918. În urma tratatelor de pace, România a căpătat Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fără studii, provenit din rândul copiilor de trupă; fără îndoială, acest din urmă amănunt nu putea fi decât spre cinstea lui, totuși generalul, deși era om inteligent, avea și slăbiciuni, ce-i drept mici și scuzabile, așa că nu suporta anumite aluzii. Însă, indiscutabil, era un om inteligent și dibaci. De pildă, își făcuse un sistem din a nu ieși în evidență, din a trece drept sfios unde trebuie, și era apreciat tocmai pentru simplitatea sa, tocmai pentru că-și știa întotdeauna locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna! Ea, chiar ea ți l-a trimis? îl întrebă el pe Ganea cu mare însuflețire și curiozitate. — Mi l-a dat chiar acum, când am fost cu felicitările. O rugasem de mult. Nu știu dacă nu o fi vreo aluzie din partea ei că am venit cu mâna goală, fără cadou, tocmai într-o asemenea zi, adăugă Ganea, zâmbind forțat. — Ba nu! îl întrerupse, cu convingere, generalul. Și, drept să-ți spun, tare ciudat mai gândești! Să-ți facă aluzie... păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vreo aluzie din partea ei că am venit cu mâna goală, fără cadou, tocmai într-o asemenea zi, adăugă Ganea, zâmbind forțat. — Ba nu! îl întrerupse, cu convingere, generalul. Și, drept să-ți spun, tare ciudat mai gândești! Să-ți facă aluzie... păi nu-i mercantilă deloc. Și, apoi, ce-i poți tu dărui: aici e nevoie de mii! O fotografie? Apropo, încă nu ți-a cerut o fotografie? — Nu, încă nu mi-a cerut și, poate, nici n-o să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă impresionați! strigă Ferdâșcenko. Imaginați-vă, domnilor, prin observația sa că eu n-am putut povesti furtul pe care l-am săvârșit în așa manieră, încât relatarea să pară adevărată, Afanasi Ivanovici, în modul cel mai fin cu putință, face aluzie la faptul că n-am putut fura cu adevărat (pentru că e necuviincios să spui așa ceva cu voce tare), deși, poate, este în sinea lui convins că Ferdâșcenko ar fi putut foarte bine să fure! Dar la fapte, domnilor, la fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la treabă“ se descurcă mai ales prin dibăcie și agerime, decât cu forța; de altminteri, și ca statură era mai scund decât domnul cu pumnii. Delicat, neangajându-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trist și alarmat, bătându-și capul cu feluriți Kinderi și Biskupi, care aproape înnebuniseră, umblând ca bezmeticii ca să-i împlinească lui vrerea. Și, în pofida tuturor dificultăților, suta de mii, la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți îl urmau, fiind totuși întrucâtva temători, deși aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui era întrucâtva delicat: câteva legături și, după cum se spunea, câteva „victorii“ asupra unor inimi nefericite. Văzând-o pe Aglaia, acesta deveni un oaspete neobișnuit de statornic în casa Epancinilor. Ce-i drept, încă nu se spusese nimic, nici măcar vreo aluzie nu fusese făcută, însă părinților li se părea că n-are rost să se mai gândească la călătoria pe care, vara, urmau s-o facă în străinătate. Cât despre Aglaia, ea, poate, avea și altă părere. Toate acestea se petrecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]