4,800 matches
-
ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a unui șir de vieți, a minții atotputernice, e contrazisă de moartea unei singure ființe, a ființei iubite, ceea ce înseamnă pentru poet moartea sufletului. Acest jurnal nu e poveste. El adună scântei de încordare, fulgi de imaginație de o mare ambiguitate. Toate la un loc, pentru a-l cita din nou pe T.S. Eliot, "comunică înainte de a fi înțelese", ca orice poezie adevărată, de altfel. Decorul e marele oraș. Londra e obsesia lui Ackroyd, spațiul prezentului lui, care e de fapt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intuiește dar experiența fizică e neîndoielnic prezentă în vers. Când și când, câte o vorbă ne arată drumul către "bucuriile" trupului: "plăcerea de neînchipuit", "bucuria deplină", "o aură erotică" (viața la țară). Pe nesimțite, vorbele alunecă spre conotații fizice, dar ambiguitatea și intertextualitatea (uneltele lui Ackroyd de căpătâi, pe care le mânuiește cu un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeți și romancieri zdrobesc iubirea în mici emoții concrete, migrând de la lirism la amintire. La acest punct, spre deosebire de alți Desperado, ești în primul rând lirică. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru tine un gen de jurnal? O rafinare a experienței într-un limbaj concentrat, dar în principal accesibil? FS. N-aș crede că văd scrisul ca pe o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pot și trebuie să coexiste nici nu-mi pot imagina cum ar fi să privim lumea în absența unuia din cele două elemente. Cred cu tărie în complexitate, chiar în paradox. Iar derută! Titlul unuia din romanele mele Waterland e ambiguitatea însăși, e un "atât... cât și", nu un "ori... ori". Sunt fascinat de granițe, sau mai bine zis de imposibilitatea de a trage o linie de demarcație clară între chestiuni umane fundamentale de pildă între trecut și prezent, între trecutul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prezentate, măcar la un prim nivel de înțelegere. Această dorință de a face informația cât mai inteligibilă va fi întărită de apelul la imagini, care dau senzația unei transparențe totale a evenimentelor prezentate, eliminând la maximum prezența elementelor ambigue. Refuzul ambiguității, accesibilitatea imediată, realismul și veridicitatea sunt toate reguli constitutive ale redactării știrilor. 5.2.7. O nouă tendință în materie de știri: faptul divers Propagarea acestui tip de informație care include mondenități, știri despre vedete, anunțuri etc. în cadrul emisiunilor de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
a limbajului politic eminescian / 175 5.1. Sintaxa / 176 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) / 177 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) / 181 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale / 183 5.2. Semantica / 185 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate / 186 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională / 194 5.2.3. Categorii semantice / 197 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale / 200 5.3. Pragmatica / 204 5.3.1. Mijloace de persuasiune / 208 5.3.2. Metamorfoze ale relației jurnalist-cititor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al informaticii, în analiza mecanismelor semiozei și strategiilor discursive specifice publicisticii eminesciene. Astfel, analiza semiozei publicisticii eminesciene utilizează modelul hexadic situațional; analiza semiotică a limbajului politic eminescian are în vedere caracterizarea lui sintactică frastică și transfrastică, semantică semie, polisemie și ambiguitate, și pragmatică relația jurnalist-cititor. Abordarea contrastivă a limbajului politic publicistic, cultivat de presa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, realizată cu mijloace specifice, ne arată că, tributar semantic și referențial epocii, discursul politic eminescian este mult
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și care impregnează într-o măsură atât de considerabilă restul manifestărilor omului fiind chiar expresia necesară a unora dintre ele încât confuziile și parțializările apar, poate, în acest domeniu, cu o mai mare ușurință decât în altele"13. Semnalată deseori, ambiguitatea termenului limbaj este generată, pe de o parte, de folosirea alternativă și, de multe ori, nediscriminată a termenilor limbaj, limbă, discurs, iar pe de altă parte, de dublul statut al limbajului: obiect de cercetare, dar și mijloc de comunicare a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru cele două accepțiuni: facultate general umană de exprimare, respectiv mijloc de comunicare. În aceste condiții, "este dificil de respectat puritatea de conținut și de întrebuințare, care ar presupune o puritate a noțiunilor cărora le dau expresie acești termeni"17. Ambiguitatea termenului limbaj este generată și de multiplicarea perspectivelor de definire. În acest sens, Charles Morris 18 semnalează că pentru "formalist" limbajul desemnează un sistem axiomatic, pentru "empiricist" relația necesară dintre semne și obiectele pe care le denotă acestea, iar "pragmatistul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le denotă acestea, iar "pragmatistul" are în vedere un tip particular de activitate de comunicare. Cele trei accepțiuni circumscriu de altfel dimensiunile semiozei, sugerându-se astfel statutul privilegiat al limbajului între obiectele de studiu ale semioticii. Pentru Algirdas-Julien Greimas 19, ambiguitatea termenului este cauzată, în bună parte, de utilizarea acestuia în aria extralingvistică, în special pentru desemnarea științei ca limbaj. Greimas consideră că "știința nu este limbaj decât în măsura în care acesta este înțeles ca loc de mediere, ca un ecran pe care
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unui sistem de semne verbale determină constituirea unei limbi particulare. (...) Termenul de limbaj a fost extins pentru orice sistem de semne sociale codificate care nu fac apel la cuvânt"22. Astfel de definiții, fără a contribui la clarificarea conceptuală, sporesc ambiguitatea semantică a termenului limbaj, prin circularitate și exprimare echivocă. La rândul lor, dicționarele de semiotică subliniază natura semnificantă a limbajului verbal și fac din acesta obiectul de studiu predilect al științei semnelor. În Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie du langage
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Fără a reduce dimensiunea simbolică a vieții politice la expresia verbală, considerăm că limbajul verbal joacă un rol privilegiat atât prin potențialul său semnificativ, cât și prin capacitatea de a traduce informațiile vehiculate prin intermediul altor mijloace de comunicare, limitând astfel ambiguitatea generată de polisemia lor. În acest sens, demersul nostru vizează, într-o primă etapă, identificarea semnificațiilor termenului politică, pentru a distinge ulterior criteriile, atributele care conferă unui limbaj calitatea de a fi politic. Practică de a institui sau de a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Rolul manifestărilor discursive din spațiul politic vizează articularea ideologiei, evidențierea sistemelor de credințe și valori care legitimează instituțiile puterii, promovarea unor imagini de sine pozitive, resemantizarea actelor politice potrivit grilei ideologice a locutorului. Conceptul de putere nu este scutit de ambiguități semantice, generate, pe de o parte, de dialectica putere latentă/putere manifestă (dynameis/ enteleheia, în termenii aristotelici), iar pe de altă parte, de gama de conotații care însoțește acest cuvânt în practica discursivă. Pentru Gh. Teodorescu puterea politică vizează întotdeauna
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o întâlnim la nivelul semnelor. La polul opus, funcția autoreferențială sau poetică exprimă tendința discursului de a trimite la sine și nu la ceva exterior. Monosemia, prin maniera în care funcționează, pare a se corela cu referențialitatea discursului, în vreme ce polisemia, ambiguitatea semnificației globale și pluralitatea sensurilor se corelează cu autoreferențialitatea discursului 76. Prin raportare la cele două planuri, al sensului și al referențialității, putem caracteriza și clasifica manifestările discursive culturale. Astfel, limbajul științific se definește prin referențialitate și monosemie, în vreme ce limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic se distinge de celelalte tipuri de limbaj prin tematica abordată, prin modalitățile de organizare și prin inventivitatea procedeelor utilizate în declanșarea și amplificarea stărilor de spirit ale ascultătorilor. Printre trăsăturile care conferă specificitate discursului politic, Constantin Sălăvăstru 80 notează: ambiguitatea intenționată, în scopul influențării unei categorii cât mai largi de receptori; caracterul disimulat al mesajului, dat fiind că între intențiile locutorului și ceea ce spune și face acesta nu există niciodată suprapunere totală, rămânând în permanență lucruri ascunse receptorului; tonalitatea imperativă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
public vast și eterogen, limbajul politic se caracterizează printr-un grad sporit de accesibilitate, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul expresiei verbale. În acest sens, "se caută, în principiu, un echilibru între precizia științifică sau juridică și ambiguitatea limbajului curent, a limbii comune, ca și între solemnitate și familiaritate"81. În epoca noastră, remarcăm evoluția limbajului politic spre informal, spre colocvial, spre simplificare excesivă, elemente specifice discursului populist. Tendința de clișeizare, de utilizare intensă a formulelor fixe prestabilite
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din prisma efectelor urmărite. La nivel lexical, diferențele dintre vocabularul politic și cel științific derivă din funcțiile pe care le îndeplinesc cele două tipuri de limbaj: folosirea unei terminologii specializate, în cazul comunicării științifice, este în consonanță cu principiul evitării ambiguității (de aici caracterul denotativ, univoc, lipsit de expresivitate al limbajului științific); de cealaltă parte, principiul accesibilității impune emitentului politic folosirea lexicului comun, care nu solicită eforturi deosebite pentru înțelegere. Diferențe se înregistrează și la nivelul problematicii abordate: dacă în cazul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al semnificării. Din această perspectivă, limbajul filosofic dobândește caracterul unui metadiscurs care are ca obiect semnele altui discurs, iar trecerea de la experiența sacră, evocată de mit, la experiența profană, cotidiană, echivalează cu deplasarea accentului de pe o polisemie lărgită, neîngrădită, favorizând ambiguitatea, pe o polisemie reglată prin delimitări conceptuale. Autonomizarea limbajului filosofic în raport cu limbajul artistic are ca premisă reinterpretarea propriilor semnificații, a problemelor definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale lexicului altor domenii de cunoaștere și comunicare, în special din cel economic, administrativ, juridic și tehnic. Circulația lor în domeniul politic este efemeră și conjuncturală, fiind dictată de rațiuni contextuale ale comunicării politice, iar utilizarea este marcată adesea de ambiguitate semantică. În general, trecerea unui cuvânt dintr-un domeniu în altul al cunoașterii și comunicării antrenează modificări ale acestuia la nivel semantic. Mutațiile pot fi explicite, prin anexarea unui calificativ care indică contextul epistemologic al comunicării (capital politic, decizie politică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicării politice, emitenții sunt deseori tentați să se abată de la subiect, mai ales atunci când acesta le este defavorabil; d) maxima modalității vizează maniera în care interlocutorii își construiesc intervențiile verbale, gradul de claritate a acestora, structurarea logică a enunțurilor, evitarea ambiguității, a prolixității verbale, care afectează receptarea. Analiza limbajului politic evidențiază încălcări flagrante ale maximelor conversaționale, motivate, pe de o parte, de înregimentarea ideologică a locutorului, iar pe de altă parte, de finalitățile comunicării politice. Maxima cantității și maxima calității sunt
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai apărut, să cuprindă articolele din Timpul și textele publicate în ultima parte a vieții. Pentru stabilirea paternității materialelor, editorul folosește mărturii ale contemporanilor lui Eminescu, manuscrise și alte mijloace de identificare. Trunchierea sau rezumarea unora dintre articole, modificarea titlurilor, ambiguitățile privind paternitatea unor texte, eludarea criteriului cronologic în organizarea materialului sunt doar câteva dintre carențele ediției lui I. Scurtu. În 1909, sub titlul Icoane vechi și icoane nouă, sunt retipărite la Vălenii de Munte cele șase articole tipărite de Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de principiul accesibilității, atât la nivel lexical, cât și la cel al construcțiilor sintactice. Eminescu utilizează, în cea mai mare parte a articolelor, un limbaj denotativ, apelând la sensurile de bază ale vocabulelor utilizate, iar acolo unde există pericolul unor ambiguități semantice, jurnalistul formulează definiții, recurge la etimologii, explicitând conceptele. Nu putem omite nici zonele de interferență între limbajul publicistic și cel artistic, vizibile la nivelul expresiei, al figurilor de stil și de gândire utilizate de gazetar în corpul articolelor. Analiza
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere statutul mesajului publicistic, variantă a discursului social, potrivit lui P. Charaudeau 378, capacitatea acestuia de a amalgama cunoștințele și credințele ce definesc societatea secolului al XIX-lea, fără a exclude însă aluviunile memoriei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și înveninare ș.a. Polisemia este întreținută și de varietatea contextelor de utilizare a unor cuvinte polisemantice precum naționalism, libertate, liberalism, conservatorism, putere, socialism ș.a. De cele mai multe ori, jurnalistul semnalează cu grijă accepțiunile cuvintelor, mergând până la sensurile lor etimologice, limitând astfel ambiguitatea semantică a termenilor: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]