6,661 matches
-
și se încleștară în certuri. În sfârșit, amănuntele acum nu mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel din cabină. Omar nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede pustiul unui cer sec de deasupra nisipurilor. Învăță chiar atunci, pe loc, că în lumi ca aceea culorile erau vii precum sângele proaspăt curs. În tablou, regăsi aceeași amiază pe care o vedea zi de zi stând culcat în mansardă. Sub lumina ca de neon, chipul regelui arăta precum al iubitului său și de-aceea oștenii și mama lui Darius, îngenuncheată să ceară îndurare, îl confundaseră. — Iertare, Vestitule, și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aplecată spre flacără, se făcu pentru o clipă portocalie. Avea padan-ul pe gură și peste nări și spunea cu ochii închiși cele nouă yasne. Omar strânse din pleoape, la fel ca el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza fierbinte, târâtă pe piatră, pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi un bărzăune trecând și deschise ochii: era o insectă de vară, cu reflexe verzui, care scânteiau în lumină. O conduse cu ochii, de la un perete
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
place la ele? încerca să se lămurească Rashid, stând și el cu privirea fixată printre crăpăturile lespezilor. — Dacă-ți spun, ai să știi? întrebase Omar. Praful se înălța în cordoane de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pe altă lume. Dar era soldat în permisie. După câte luni ai scăpat? îl întrebă un bărbat. Mai mult faci pe drum decât stai acasă, așa e? O femeie îi întinse un fruct, ca să-i țină de sete. Era la amiază și umblă o jumătate de zi în etuva încinsă și înecată în mirosul de motorină. Când ajunse în Yazd, era beznă, dar recunoscu de îndată căldura care nici nu se topise în pământ, mirosul de iască al nopții și apropierea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință să pedalezi într-o zi ca aia, era ca și cum te-ai fi învoit să fii copt în deschizătura unui cuptor. Dar el nu avea timp. Ajunsese la chiparos în plină amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub limbă. Biletul fusese scris încă de cu seara și bâjbâi în buzunarul adânc al pantalonilor cu care era îmbrăcat, ca să îl găsească. În pom mai erau batiste și nasturi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și de umbroase, veselia din jur era o însorire în inimă. În fața hammam-ului Ebrahim, maică-sa se opri pentru un pumn de curmale, pe care i le cumpără ca desert. Numai palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în amiaza deșertului, păreau ciucuri de ambră, găteli pentru vânt. Era la amiază și în Yazd s-ar fi stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În fața hammam-ului Ebrahim, maică-sa se opri pentru un pumn de curmale, pe care i le cumpără ca desert. Numai palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în amiaza deșertului, păreau ciucuri de ambră, găteli pentru vânt. Era la amiază și în Yazd s-ar fi stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem. Dar sunt câteva zeci la fel de frumoase! zisese bunicu-său. Nu făcea să se încontreze de față cu mușteriii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atâtea mașini cât să n-aibă loc să rămână, dar nu mai conta, era important că Godun pricepuse și-i dădea mână liberă. Dis-de-dimineață, Omar adusese oameni să sape, dar cazmalele se-nfigeau în pământul bătătorit ca în iască. La amiază, plătise un utilaj să le facă treaba. Godun nu se interesă cel puțin despre ce avea să urmeze. Doar simțea că prietenul îi e din nou fericit, chit că nu avea să dureze. După o vreme, se miră totuși de ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
crescuse nimic așezase lespezi de râu și pusese nisip. Comandase pietrarilor care ciopleau cruci în sate din preajmă o masă cu două bănci, apoi o scăriță de calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind cum trebăluiește. După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
uite într-un punct fix și, în același moment, îi străpunse pupila cu un ac fin. Omar se trezi că se-nvârte pe dinăuntrul propriului ochi, ca într-un tunel uzurpat. Că își caută drumul, așa cum făcuse, cu o după- amiază în urmă, în labirintul încins. — Călătoresc, îi transmise oftalmoloagei, fără să știe dacă îl pricepea. Ca și cum nu l-ar fi auzit, ea îi spuse, cu o voce care îl liniștea: — Asta e o inserție intraviteană în maculă și nimic mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mi-a rămas Omar să se poarte ca un sugar! Unde a dispărut omul ăsta? Copiii l-au căutat pretutindeni, iar vilegiaturiștii de weekend, care încercau să găsească ieșirea din labirint, au spus că nu l-au văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în bucătăria de jos, până a adormit cu o carte în mână. Femeia în casă a învelit-o cu o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te duceai, De mi te perdeai Prin umbre răcori, Prin cărări de flori, Iată, mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aici ești? - Ba nu sunt aici, nu vezi că nu sunt aici? - zise el mai lăcrămând de fericire. Cum ședea el lângă ea, ea-și întinse un braț și-i cuprinse mijlocul. - Hai scoală, zise el desmierdînd-o - e ziua-n amiaza mare. Ea se sculă, își netezi părul de pe frunte și-l dete pe spate, el îi cuprinse mijlocul - ea-i înconjură grumazul - și astfel trecură printre straturile de flori și intrară în palatul de marmură al împăratului. El o duse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iezăre a fost în pădurea asta toate le-am băut și tot mi-i sete. - Hai cu mine. - Hai. Mergând ei așa mai departe a intrat în altă pădure tustrei ș-aude sub tufe un foșnet. Cine era? Vântul de amiază cel cu buzele mari. - Bună vreme, vântule, ce faci aici? - Mă stăpânesc să-mi țin suflarea și să-mpușc un țînțariu. Da să-l împușc să nu-i sparg pielea. - Da unde-i țânțarul, că eu nu-l văd. - Îi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sul-am fost uitat eu aici. - Eu n-am văzut-o. A stat el trei zile și trei nopți 16bis ș-a gândit ce-i de făcut și i-a venit așa un gînd: să mai cheme pe vântul de la amiază. Vântul de la amiază i-a zis așa: - Înc-un bine am să-ți fac. Am să mă pun în cerdacul împăratului și să-ncep a sufla. Puindu-se el, suflă și se clătină palatul cât de cât să pice. - Împărate, dacă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
uitat eu aici. - Eu n-am văzut-o. A stat el trei zile și trei nopți 16bis ș-a gândit ce-i de făcut și i-a venit așa un gînd: să mai cheme pe vântul de la amiază. Vântul de la amiază i-a zis așa: - Înc-un bine am să-ți fac. Am să mă pun în cerdacul împăratului și să-ncep a sufla. Puindu-se el, suflă și se clătină palatul cât de cât să pice. - Împărate, dacă mi-i da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și l-au întrebat: - Ce vrei, băiete? - Iaca, mama s-a-mbolnăvit și mi-a zis să-i aduc miere de urs. - Na-ți un cal de la mine, zise Ileana Cosânzeana și te du încețișor pe dânsul. Când îi ajunge drept la amiază, când frate-meu dă fierbințeală mai mare, atunci urșii or să doarmă. El a ascultat-o ș-o luat miere ș-o venit la măsa. - Iaca, mamă, ți-am adus. Ea mănîncă: - M-am făcut sănătoasă. Brânză de cerboaică. I
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de fotografiat, muie din nou tocul în călimară și caligrafie apăsat: "Domnului inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune de răchită și o păpușă de cârpă uitată într-un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna. Ploua mărunt, cerul de octombrie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doamnei Lupu se împurpuraseră, părea extrem de tânără. ― Tocmai în acest context, sinuciderea lui Panaitescu rămâne fără explicație... ― Fără explicație? Melania Lupu îl privi cu ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind amiaza înaltă, străpunsă de un soare înghețat. Silueta neagră se detașa precis, semăna cu opturile cu mustăți și coadă bârligată din abecedarele vechi. ― Oricum, dezertarea lui Panaitescu reprezintă un act criminal, față de nevastă-sa, bineînțeles. Adăugă moale: Și dacă ceea ce mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CA SĂ VEZI UN ALBUM CU POZE DIN VIAȚA MEA! TUNĂ GLASUL EI FRAGIL, DAR RĂSUNĂTOR. DRAGUL MEU CĂPITAN, POATE NU E LIPSIT DE INTERES PENTRU TINE SĂ ȘTII CĂ ACTIVITATEA TA DE SPIONAJ DESFĂȘURATĂ AICI A FOST DESCOPERITĂ ȘI DUPĂ AMIAZĂ VEI FI SPÎNZURAT. CUVINTELE ACESTEA ÎL ȘOCARĂ. UNA ERA SĂ TEORETIZEZI DINAINTE CĂ ERA VORBA DOAR DE UN TEXT VICLEAN ȘI UCIGAȘ, O ÎNCERCARE HOTĂRÎTĂ DE A-L TRAGE DE LIMBĂ \ ȘI CU TOTUL ALTCEVA SĂ ȘEZI AICI LINGĂ FEMEIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dumitale,... Împărăteasa dumitale... au nevoie de servicile dumitale loiale și credincioase. Hedrock o rugă: ― Iertați-mă, Maiestate, dar vă rog să vă grăbiți. ― Trebuie să mă înțelegi limpede, de aceea îți explic mai bine. Ascultă-mă, Dan Neelan: Azi după amiază am fost informată că un tînăr necunoscut ― adică dumneata ― a intrat în astronava lui Greer și imediat am dat ordine pentru execuția căpitanului Hedrock, un spion al Arsenalelor, pe care anterior l-am primit la palatul meu. Lui Hedrock i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ai putea. Șovăi, apoi continuă pe un ton mai ferm: Neelan, poate n-ar fi rău să-ți spun că am început să te cam suspectăm. ― Nu prea vă înțeleg, Maiestate. Ea nici nu-l auzi: ― Încă de ieri după amiază ne străduim să intrăm în contact cu Greer. În trecut totdeauna ne răspundea cam la o oră și ni se pare anormal, ca să nu spun mai mult, că nici măcar n-a catadixit să răspundă la încercările noastre de stabilire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CA ȘI CUM ACESTE FIINȚE NICI N-AR FI EXISTAT. IA SĂ VEDEM, MORMĂI EL ÎN SINEA LUI. ASTĂZI E ÎNTÎI OCTOMBRIE ȘI MÎINE E... ZI DE ODIHNĂ! Fu un adevărat șoc pentru el. Însemna că n-are la dispoziție decît după amiaza pentru a pregăti cel mai susținut efort fizic din toată cariera lui. Ceea ce-l tulbura era faptul că preliminariile nu aveau să fie deloc simple. Ce idee, să trebuiască să dea piept cu oameni ca Nensen, Deely și Triner, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]