7,050 matches
-
ca simultane, sunt într-o acțiune reciprocă universală.138 Obiectul corelat al operațiilor de timp are el însuși o anumită dinamică de constituire. Instanțele obiectuale pe care le "determină" prima analogie sunt: substanța, durata, schimbarea. Cele determinate prin a doua analogie sunt: cauză și efect, succesiune obiectivă a fenomenelor. Iar cele determinate prin a treia analogie apar astfel: acțiune reciprocă, compus real (compositum reale). Obiectul corelativ al tuturor acestor principii, luate fără a distinge între ele după felul în care timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are el însuși o anumită dinamică de constituire. Instanțele obiectuale pe care le "determină" prima analogie sunt: substanța, durata, schimbarea. Cele determinate prin a doua analogie sunt: cauză și efect, succesiune obiectivă a fenomenelor. Iar cele determinate prin a treia analogie apar astfel: acțiune reciprocă, compus real (compositum reale). Obiectul corelativ al tuturor acestor principii, luate fără a distinge între ele după felul în care timpul operează (determină, constituie), este reprezentat de natură. Desigur, fiecare "obiect", ca instanță fenomenală, poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu pune în formă "substanța", adică ceva. Ele însă devin "ceva" atunci când substanța este ea însăși. După cum știm din tabela categoriilor, substanța se află în grupa categoriilor relației, grupă care are legătură semnalată, descrisă și interpretată judicativ mai sus cu analogiile experienței. Asemenea tuturor categoriilor, ca forme pure ale intelectului (sau concepte ale intelectului pur), substanța capătă deplin statut categorial numai prin aplicarea sa, prin mijlocirea schemelor imaginației transcendentale, la obiecte sensibile; iar aplicarea presupune determinări generale de timp; de fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a unității posibilității experienței); 4. reducția (reducția la timp a tuturor operațiilor de constituire, adică a "prezenței" timpului; reducția la condiția de "regulativ" ca "absență" a timpului). La prima vedere, ar fi vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a fi dincolo de chingile dictaturii judicativului. Ceea ce este însă dat cu evidență, în sens metodologic, și nu trebuie trecut cu vederea motiv pentru care, din când în când, revin la el -, pe lângă aspectele tematice tocmai semnalate, se referă la analogia dintre dualitatea ontic-ontologică, de origine heideggeriană, și dualitatea "atitudine naturală"-"atitudine fenomenologică" de proveniență husserliană, căpătată de reconstituirea fundamentelor analiticii existențiale. Cum spuneam și mai sus, reorizontalizarea fenomenologică proprie acesteia se datorează și angajamentelor fenomenologice pe care Heidegger și le
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de reconstituirea fundamentelor analiticii existențiale. Cum spuneam și mai sus, reorizontalizarea fenomenologică proprie acesteia se datorează și angajamentelor fenomenologice pe care Heidegger și le asumă deschis de la bun început. Cum vom vedea, nici nu poate fi vorba doar despre o analogie strictă de sens formal; mai degrabă aspectul ei tehnic iese în evidență, la nivelul actelor intenționale cu rost constitutiv: ceea ce înseamnă că însuși aspectul "obiectual" al acestei analogii are prezență, într-o oarecare măsură. Înlăuntrul proiectului analiticii existențiale constituit prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început. Cum vom vedea, nici nu poate fi vorba doar despre o analogie strictă de sens formal; mai degrabă aspectul ei tehnic iese în evidență, la nivelul actelor intenționale cu rost constitutiv: ceea ce înseamnă că însuși aspectul "obiectual" al acestei analogii are prezență, într-o oarecare măsură. Înlăuntrul proiectului analiticii existențiale constituit prin actul-de-principiu logic "scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență" și prin principiul fenomenologic, adevărul, se află o reconstrucție filosofică foarte apropiată sensului kantian de "critică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și opinia se află în anumite facultăți sufletești, totodată căi de cunoaștere a celor două "obiecte": gândirea pentru ceea-ce-este, simțurile pentru ceea-ce-nu-este. Pornind de la cele câteva gânduri parmenidiene, putem socoti ca fiind primordială distincția dintre ființă și ne-ființă, precum și analogia acesteia cu diferența dintre știință și părere, fiindcă acestea două din urmă sunt rezultatele exercitării unor funcții de cunoaștere (gândirea și simțurile) asupra unui obiect potrivit fiecăreia: ființa și ne-ființa, "obiectul" având, cumva, preeminență. Pentru Parmenide, ne-ființa poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dependența sa (unilaterală, totuși) față de verb, Heidegger vorbește chiar despre un element formal "inerent judecății", care ține de subiectul care judecă utilizând structura S P: "eu leg". Acesta introdus de Heidegger într-un comentariu la Kant poate fi așezat în analogie, în vederea înțelegerii sale, cu kantianul "eu gândesc" (însuși "eu leg" este semnificativ în analitica transcendentală kantiană, cum am văzut deja), deși în cazul acestuia din urmă (eu gândesc) este vorba despre mult mai mult decât în cazul lui "eu leg
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
terapeuticile psihice etc.; cărora le sunt proprii, de fapt, tot ce se poate substitui misticii veritabile, care nu poate fi înțeleasă decât greșit în orizont judicativ, esența sa nefiind judicativă, felul ei de a fi neavând decât din perspectiva unei analogii o legătură cu tehnicile gândirii, rostirii și făptuirii judicative. Fără îndoială, timpul este esențial pentru subiect, fiindcă el reprezintă însăși "ființarea subiectivă" respectivă; dar aceasta nu înseamnă că acel subiect este însuși timpul (și acesta din urmă, trebuie precizat, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici, deoarece el scoate în lumină ceea-ce-este timpul și, totodată, puterea acestuia de a timporiza fiecare element al dictaturii judicativului precum și cele două aspecte ale acesteia, luate în unitatea lor. Cuplul husserlian ar putea fi asumat ca reper pentru o analogie, fiindcă cele trei sensuri ale timporizării judicative, survenirea trecutului, prezentuirea și chemarea viitorului, constituie ele însele timpul ca atare, dar numai în măsura în care toate participă la un fel de "prezentare", de "clipă" mai bine zis, foarte asemănătoare cu structura retențial-protențială despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o "sintactică" pură este imposibilă. În ciuda ideii despre imposibilitatea unei sintactici pure, fenomenul autonomizării expresiei nu poate fi nesocotit. Așa încât, este firesc să ne întrebăm ce se întâmplă cu "gândul", odată autonomizată expresia, acestea două luate, deocamdată, strict formal, în analogie cu conceptele de "formă" (pentru expresie) și "conținut (pentru gând). S-ar putea spune, mai întâi, că gândul devine sens, semnificație, referință etc., obiectualități constituite de o conștiință judicativă care pare a-și fi pus în discuție propriile sale operații
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început deține privilegiul relației directe cu ființa: și așa se întâmplă nu doar la teoreticianul "diferenței ontologice", Heidegger, ci la toți gânditorii care au deschis "problema ontologică". Am început cu această problemă din două motive: întâi, fiindcă am sugerat o analogie între "metoda" ce va fi urmată aici și o altă metodă, care, în mod explicit, conduce către "ceva fără ființă"; apoi, din rațiuni interioare discursului de față: de exemplu, pentru că în cele mai simple gânduri din orizontul judicativului constitutiv este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în lipsa oricărei constituiri, nu ar mai putea fi vorba despre acte sau operații care structurează și activează judicativul regulativ. În urmare, trebuie stabilit tipul de obiect pe care acesta îl constituie, obiect diferit, desigur, de cel propriu judicativului propriu-zis constitutiv. Analogia cu termenii kantieni corespunzători este vorba despre "constitutiv" și "regulativ" ne-ar putea fi de ajutor. Am numit astfel aceste determinări ale judicativului, având gândul la funcționarea dublă a Ideilor rațiunii: constitutivă și regulativă, prima fiind socotită de Kant drept
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înainte de orice, evenimente (constitutive, cum este firesc pentru un eveniment, sau regulative, cum s-ar putea întâmpla atunci când timpul ar fi concentrat doar în funcția sa modelatoare, adică ar fi retras din operarea sa propriu-zis constitutivă). Păstrându-ne în aria analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii ale intelectului. Analogia dintre acestea și judicativul constitutiv și regulativ poate fi acceptată până la un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii ale intelectului. Analogia dintre acestea și judicativul constitutiv și regulativ poate fi acceptată până la un punct; ea își pierde valabilitatea atunci când este vorba despre "obiectul" propriu celor două: judecata, în cazul principiilor kantiene, un "obiect" complex, încă nedefinit, în cazul ipostazelor judicativului. Totuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv și regulativ poate fi acceptată până la un punct; ea își pierde valabilitatea atunci când este vorba despre "obiectul" propriu celor două: judecata, în cazul principiilor kantiene, un "obiect" complex, încă nedefinit, în cazul ipostazelor judicativului. Totuși, am putea reține din analogie o anume indicație privind tipul de obiect ce corespunde regulativului (în genere): judecata. Ar putea fi aceasta obiectul judicativului regulativ, atâta vreme cât ea reprezintă, alături de timp, însăși "originea originară" a judicativului constitutiv? Să ne gândim, poate, la judecată și în alt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
270), semnalând astfel o limitare a categorialului tocmai prin extinderea acestuia la un spațiu impropriu. 44 Hegel, Enciclopedia științelor filosofice. Logica, p. 85. 45 Principiile constitutive ale intelectului sunt, potrivit lui Kant: axiomele intuiției și anticipațiile percepției; iar cele regulative sunt: analogiile experienței și postulatele gândirii empirice. Cf. Critica rațiunii pure, (1994), "Analitica transcendentală". 46 Edmund Husserl, Cercetări logice I. Prolegomene la logica pură, p. 349. A se vedea, pentru această problemă, Capitolul XI: Ideea logicii pure, §69 §70. 47 Cf. Mircea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
100 b. 56 Cf. Ibidem, 101 b. 57 A se vedea, în acest sens, și Aristotel, De anima, Cartea a III-a. 58 Aristotel țintește către asemenea sensuri, de exemplu atunci când vorbește despre "intelectul activ" (De anima etc.), folosind o analogie cu "natura", susținând că acesta apare ca un fel de topos al formelor de cunoaștere, așa cum natura este "rezervorul" (sau potențialul) de genuri, de "tipuri" ale lucrurilor, amândouă nefiind, din această perspectivă, decât "temei" al lucrurilor, respectiv al cunoștințelor, nefiind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
schema trebuie distinsă totuși de imagine. (...= Această reprezentare despre un procedeu general al imaginației de a procura unui concept imaginea lui eu o numesc schema acestui concept." CRP, II, p. 171. 114 CRP, II, p. 176. 115 Cf., CRP, II, "Analogii ale experienței", pp. 197-200. A se vedea și: Ilie Pârvu, Posibilitatea experienței. O reconstrucție teoretică a "Criticii rațiunii pure"; "Introducere. 'Știința rațiunii': proiecții disciplinare". 116 Celui de-al treilea sens îi corespunde celebrul exemplu al lui Kant privind "existența unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un set de agenți mobili care sunt capabili de comunicare directă sau indirectă între ei (în funcție de caracteristicile locale ale mediului) și care rezolvă, în mod colectiv, problemele destul de complexe ale întregului. Din acest punct de vedere, putem realiza o fertilă analogie cu animalele sociale, organismele pluricelulare părând a fi formate din roiuri multiple, organizate ierarhic. Cu alte cuvinte, roiul de celule care formează organismul unui animal pluricelular poate fi conceput ca un roi de roiuri, ca un grandios roi format din
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și profundul patriotism al savantului. Grigore Antipa s-a adresat celor mai luminoase minți ale nației, lansând un semnal de alarmă. Cine însă l-a auzit? A vorbit oare în pustiu? În cartea „Lumina adevărului” Abd-Ru Shin notează: Făcând o analogie cu cele prezentate de Abd-Ru Shin nu știu dacă, măcar astăzi se aud ecourile discursului lui Grigore Antipa. Nu are cum. Peste referatul său, s-a așternut colbul iar politicienii timpului nostru nu au timp pentru așa ceva. Revoltat de modul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
posibilitatea de a o dezvălui la momentul oportun, consacrînd astfel încorporarea tinerelor generații în generația lor. Uneori, riturile acestea seamănă în mod surprinzător cu cele pe care le examinăm în acest moment. Cum, de exemplu, să nu fii frapat de analogia care există între Moș Crăciun și așa-numitele katchina ale indienilor din sud-vestul Statelor Unite ? Aceste personaje costu mate și mascate întruchipează zei și strămoși ; ei revin periodic și își vizitează satul ca să danseze și ca să-i pedepsească sau să-i
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
împodobirea clădirilor cu plante verzi ; apoi, darurile pe care oamenii și le făceau unii altora sau pe care le aduceau copiilor ; în sfîrșit, fraternizarea între bogați și săraci, stăpîni și slugi. Cînd analizăm faptele mai îndeaproape, ies la iveală unele analogii de structură la fel de frapante. Ca și Saturnaliile romane, Crăciunul medieval prezintă două trăsături sincretice și opuse. Este în primul rînd o adunare și o comuniune : distincția dintre clase și stări este temporar abolită, sclavii sau servitorii se așază la masa
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]